1Când Rahela a văzut că ea nu i‑a născut niciun copil lui Iacov, a invidiat‑o pe sora sa și i‑a zis lui Iacov:
– Dă‑mi copii, altfel voi muri!
2Iacov s‑a aprins de mânie împotriva Rahelei și a zis:
– Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Care te‑a oprit să ai rod în pântec?
3Atunci ea a zis:
– Iat‑o pe roaba mea, Bilha. Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei3 A ține un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopției. Sau: să nască pentru mine. și pentru ca să‑mi pot zidi și eu o familie prin ea.
4Astfel, Rahela i‑a dat‑o de soție4 Procedură perfect legală în Orientul Antic. Totuși, copiii născuți în acest fel puteau fi acceptați drept copii naturali numai prin exprimarea oficială a acestei dorințe în testamentul tatălui (vezi binecuvântarea lui Iacov, Gen. 49). lui Iacov pe roaba ei, Bilha. Iacov a intrat la ea4, 16 Vezi nota de la 16:2.. 5Bilha a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un fiu. 6Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi‑a făcut dreptate, mi‑a auzit glasul și mi‑a dat un fiu!“ De aceea i‑a pus numele Dan6 Dan înseamnă El a judecat sau El a făcut dreptate.. 7Bilha, roaba Rahelei, a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m‑am războit cu sora mea și am învins!“ De aceea i‑a pus numele Neftali8 Neftali înseamnă Luptă..
9Când Lea a văzut că a încetat să mai aibă copii, a luat‑o pe roaba ei, Zilpa, și i‑a dat‑o de soție lui Iacov. 10Zilpa, roaba Leei, i‑a născut un fiu lui Iacov. 11Lea a zis: „Ce noroc!“ și i‑a pus numele Gad11 Gad înseamnă Noroc.. 12Zilpa, roaba Leei, i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 13Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită.“ Și i‑a pus numele Așer13 Așer înseamnă Fericit..
14Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp și a găsit mandragore pe care le‑a adus mamei lui, Lea.
Rahela i‑a zis Leei:
– Te rog, dă‑mi și mie din mandragorele fiului tău.
15Dar ea i‑a răspuns:
– Nu‑ți ajunge că mi‑ai luat bărbatul? Vrei acum să iei și mandragorele fiului meu?
Rahela a zis:
– Bine, se poate culca cu tine la noapte pentru mandragorele fiului tău.
16Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i‑a ieșit în întâmpinare și a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te‑am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s‑a culcat cu ea în acea noapte. 17Dumnezeu a ascultat‑o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al cincilea fiu. 18Lea a zis: „Dumnezeu mi‑a dat răsplata, pentru că i‑am dat‑o soțului meu pe roaba mea.“ Și i‑a pus numele Isahar18 Isahar, cuvânt derivat din aceeași rădăcină ca și termenul ebraic pentru răsplată, însemnând Este răsplată sau Bărbat al răsplății.. 19Lea a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al șaselea fiu. 20Ea a zis: „Dumnezeu mi‑a oferit un dar prețios. De data aceasta soțul meu mă va onora, pentru că i‑am născut șase fii.“ Și i‑a pus celui din urmă numele Zabulon20 Zabulon înseamnă, probabil, Onoare; un joc de cuvinte cu verbul a onora, folosit de autor în același verset. Termenul Zebulun și verbul ebraic tradus cu a onora derivă din aceeași rădăcină ebraică.. 21După aceea a născut o fiică și i‑a pus numele Dina21 Dina este femininul numelui Dan, însemnând judecată, răzbunată.. 22Dumnezeu Și‑a adus aminte de Rahela, a ascultat‑o și i‑a deschis pântecul. 23Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu și a zis: „Dumnezeu mi‑a luat disprețul!“ 24I‑a pus numele Iosif24 Iosif înseamnă Fie ca El să adauge., zicând: „Domnul să‑mi mai adauge un fiu!“
Îmbogățirea lui Iacov
25După ce Rahela l‑a născut pe Iosif, Iacov i‑a zis lui Laban:
– Lasă‑mă să plec, ca să mă duc la locul meu și în țara mea. 26Dă‑mi soțiile și copiii, pentru care ți‑am slujit, și voi pleca; căci știi bine slujba pe care am făcut‑o pentru tine.
27Dar Laban i‑a răspuns:
– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta27 Lit.: în ochii tăi., te rog să mai rămâi. Am văzut semnele,27 Termenul ebraic descrie arta de a interpreta semne în natură și prin obiecte de cult, prin care omul păgân credea că poate descoperi voia divinității (vezi nota de la Gen. 44:5). Un alt sens posibil al verbului este: M‑am îmbogățit, sau Am devenit prosper. și anume, că Domnul m‑a binecuvântat datorită ție.
Apoi a zis:
28– Hotărăște‑mi plata și ți‑o voi da.
29Atunci Iacov i‑a zis:
– Știi cum ți‑am slujit și cum le‑a mers turmelor cu mine, 30căci puținul pe care‑l aveai înainte de venirea mea s‑a înmulțit foarte mult. Domnul te‑a binecuvântat oriunde m‑am dus eu. Acum, când voi face ceva și pentru familia mea?
31Laban a întrebat:
– Ce să‑ți dau?
Iacov a răspuns:
– Să nu‑mi dai nimic. Dacă vei face pentru mine ceea ce‑ți spun, voi continua să‑ți păstoresc și să‑ți păzesc turma: 32lasă‑mă să trec astăzi prin toată turma ta și să iau de acolo orice oaie pestriță și cu pete, tot ce este negru între miei și ceea ce este cu pete și pestriț între capre; aceasta să‑mi fie plata. 33De azi înainte, dreptatea mea va răspunde pentru mine. Când vei veni să‑mi vezi plata, tot ceea ce nu va fi cu pete sau pestriț între caprele mele și negru între mieii mei, să fie considerat furat.
34Laban a zis:
– Bine. Fie precum ai spus.
35În ziua aceea, Laban a luat țapii vărgați și cu pete, toate caprele pestrițe și cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, și tot ceea ce era negru între miei și le‑a dat în grija35 Lit.: mâna. fiilor săi. 36Apoi a pus o distanță de trei zile între el și Iacov, iar Iacov a continuat să păstorească restul turmelor lui Laban.
37Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan și le‑a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. 38Apoi, nuielele pe care le descojise, le‑a pus în jgheaburi, în adăpătorile la care veneau oile să bea, chiar în fața oilor. Când erau în călduri și veneau să bea, 39oile se împerecheau înaintea nuielelor și fătau miei vărgați, pestriți și cu pete. 40Iacov a separat acești miei, iar oile lui Laban le‑a pus cu fața spre oile negre și pestrițe. El și‑a pus deoparte turmele lui și nu le‑a amestecat cu cele ale lui Laban. 41Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea ochilor oilor, în jgheaburi, pentru ca ele să se împerecheze lângă nuiele. 42Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. 43Acest om s‑a îmbogățit foarte mult și avea multe turme, roabe și robi, cămile și măgari.
1När Rakel förstod att hon inte kunde få några barn, blev hon avundsjuk på sin syster. ”Ge mig barn, annars dör jag!”, vädjade hon till Jakob. 2Då blev Jakob arg och sa: ”Jag är väl inte Gud? Det är han som hindrat dig från att få barn.” 3Då sa Rakel till honom: ”Ligg med min slavinna Bilha, så får hon föda barn åt mig30:3 Ordagrant: på mina knän eller i mitt knä. Det innebar att barnen adopterades..” 4Hon gav honom alltså sin slavinna Bilha till bihustru30:4 Se not till 22:24.. Han låg med henne, 5och hon blev med barn och födde honom en son. 6Rakel sa: ”Gud har gett mig rättvisa, han har hört min bön och gett mig en son.” Hon gav därför honom namnet Dan.30:6 Dan kommer från hebreiskans skaffa rätt. 7Rakels slavinna blev med barn igen och gav Jakob ytterligare en son. 8Rakel sa: ”Jag har stridit Guds strider med min syster, och jag har vunnit.” Så gav hon pojken namnet Naftali.30:8 Naftali kommer från hebreiskans strida. Att Rakel benämner sina strider som Guds strider kan ha sin bakgrund i tron att det var Gud som hindrade henne från att själv få barn (se v. 2).
9När Lea nu insåg att hon inte längre kunde bli med barn, gav hon sin slavinna Silpa till Jakob som bihustru, 10och snart födde också Silpa honom en son. 11Lea sa: ”Till lycka!” och gav honom namnet Gad.30:11 Gad kommer från hebreiskans lycka eller fröjd. 12Sedan födde Silpa honom ytterligare en son, 13och Lea sa: ”Jag är lycklig! De andra kvinnorna kommer att prisa mig lycklig.” Och hon gav pojken namnet Asher.30:13 Namnet Ashers betydelse ligger nära Gads, lycklig.
14En dag under veteskörden när Ruben var ute på fälten fann han några kärleksäpplen30:14 Troligtvis alrunor, Mandragora officinarum, vars gula, äppelliknande bär användes för att främja fruktsamheten. Man brukade också tillaga en kärleksdryck av alrunor. Rakel tog alltså till magi. som han tog med sig hem till sin mor Lea. Rakel bad då henne: ”Ge mig några av din sons kärleksäpplen!” 15Men Lea svarade: ”Räcker det inte med att du har tagit min make ifrån mig? Nu vill du ha min sons kärleksäpplen också!”
Rakel sa: ”Han får ligga med dig i natt i utbyte mot kärleksäpplena.” 16När Jakob kom hem från fälten den kvällen, gick Lea ut för att möta honom. ”Du måste komma till mig”, sa hon. ”Jag har nämligen gett min sons kärleksäpplen som betalning för dig.” Då låg han med henne den natten. 17Och Gud svarade på Leas böner. Hon blev med barn igen och födde sin femte son åt Jakob. 18Hon sa: ”Gud har belönat mig för att jag har gett min slavinna till min man.” Så gav hon honom namnet Isaskar.30:18 Isaskar kommer från hebreiskans lön eller belöning. 19Sedan blev hon med barn igen och födde en sjätte son åt Jakob. 20Då sa hon: ”Gud har gett mig en god gåva. Nu kommer min man att hedra mig för att jag har gett honom sex söner.” Och hon gav pojken namnet Sebulon.30:20 Sebulon kan anspela på hebreiskans ord för gåva, ära eller hedra och även hålla sig till eller bli kvar hos. Det är något osäkert hur Leas ord hedra ska förstås och översättas. 21Senare födde hon också en dotter som hon gav namnet Dina.
22Då kom Gud ihåg Rakel och hörde hennes böner och gjorde henne fruktsam. 23Hon blev med barn och födde en son. ”Gud har tagit bort min skam”, sa hon. 24Hon gav sonen namnet Josef30:24 Josef kommer från hebreiskans ta bort och ge ytterligare., för hon sa: ”Må Herren ge mig ytterligare en son.”
Jakob blir en rik man
25Efter att Rakel fött Josef, sa Jakob till Laban: ”Låt mig resa tillbaka hem till mitt land! 26Låt mig ta med mig mina hustrur och mina barn som jag har arbetat hos dig för och resa min väg. Nog har jag väl arbetat tillräckligt för dig nu!”
27Laban sa till honom: ”Visa mig välvilja och stanna! Jag har förstått genom spåtecken att Herren har välsignat mig för din skull. 28Hur mycket vill du ha som lön? Jag tänker betala vad du än begär.” 29Jakob svarade: ”Du vet hur troget jag har tjänat dig under alla dessa år och hur din boskap har blivit i min vård. 30Du hade inte mycket när jag kom, men din rikedom har blivit enorm. Herren har välsignat dig genom allt jag gör. När ska jag få en chans att skaffa något åt min egen familj?”
31”Vad ska jag ge dig?” frågade Laban igen. Jakob svarade: ”Du ska inte ge mig någonting, men om du gör som jag föreslår, ska jag fortsätta att vakta dina får och getter. 32Låt mig gå ut bland dina hjordar i dag och välja ut alla brokiga, spräckliga och mörka djur bland fåren och dem som är spräckliga och brokiga bland getterna. Ge dem till mig som lön. 33Så ska min hederlighet kunna testas i framtiden när du kommer för att se vad som blivit min lön: om det finns några getter i min hjord som inte är brokiga eller spräckliga eller får som inte är mörka, så ska de betraktas som stulna.”
34”Överenskommet!” svarade Laban. ”Vi gör som du säger!”
35Redan samma dag samlade han ihop alla bockar som var strimmiga och brokiga, alla getter som var brokiga eller spräckliga, alla med vita fläckar och alla mörka bland fåren. Han överlämnade dem till sina söner. 36Han höll tre dagsresors avstånd mellan sig själv och Jakob, medan Jakob vaktade resten av Labans hjord.
37Jakob tog friska skott från poppel, mandel och platan och skalade av delar av barken, så det blev vita strimlor i den. 38Han lade ut käpparna han skalat strimlor på vid vattenhoarna, så att djuren hade dem framför sig när de kom för att dricka. De parade sig när de kom för att dricka. 39Hjordarna parade sig alltså framför käpparna, och deras avkomma blev brokig, spräcklig och strimmig.30:39 Jakob tog till magi, men han erkänner senare att det var Gud som gav honom rikedomen. Se 31:9,42. 40Jakob förde sedan undan ungdjuren i en egen hjord. De övriga djuren ställde han mot de strimmiga och mörka i Labans hjord. Så skaffade han sig egna hjordar som han inte blandade med Labans. 41Varje gång de kraftiga tackorna skulle para sig, lade han fram de strimmiga grenarna i hoarna, så att de parade sig framför dem. 42Men när de svaga djuren skulle para sig, lade han inte dit dem. Så fick Laban de svaga djuren och Jakob de starka. 43Jakob blev mycket rik och hade stora flockar av småboskap, många slavar och slavinnor, kameler och åsnor.
