Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 1:1-22

Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt

1Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt împreună cu Iacov și împreună cu familiile lor: 2Ruben, Simeon, Levi și Iuda, 3Isahar, Zabulon și Beniamin, 4Dan și Neftali, Gad și Așer. 5Toți cei ieșiți din coapsele lui Iacov erau în număr de șaptezeci. Iosif se afla deja în Egipt. 6După o vreme, Iosif a murit. Apoi au murit toți frații săi și toată generația aceea. 7Fiii lui Israel au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. Ei au devenit numeroși și au ajuns puternici, astfel încât țara s‑a umplut de ei.

8Peste Egipt s‑a ridicat un nou rege, care nu‑l cunoscuse pe Iosif. 9El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este prea mare și prea puternic pentru noi. 10Haideți să ne purtăm cu înțelepciune față de el. Altfel, se va înmulți și, dacă se va întâmpla să fim în război, se va alătura și el dușmanilor noștri, va lupta împotriva noastră și va ieși din țară.“

11Și au pus peste ei stăpânitori, ca să‑i chinuiască prin poveri grele. Astfel, ei au zidit pentru Faraon11 Denumire a suveranului Egiptului. Sensul literal este Marea Casă sau Cea mai mare Casă, indicând inițial palatul regal iar apoi instituția și persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă). cetățile-hambare Pitom și Ramses. 12Însă cu cât erau mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult. Egiptenii s‑au scârbit de fiii lui Israel. 13Atunci egiptenii i‑au supus la muncă pe fiii lui Israel cu asprime. 14Le‑au făcut viața amară, punându‑i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. Orice lucrare pe care o făceau pentru egipteni era aspră.

15Regele Egiptului le‑a vorbit moașelor evreilor (numele uneia era Șifra, iar cealaltă se numea Pua) 16și le‑a zis: „Când le veți ajuta pe evreice să nască și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă va fi băiat, să‑l omorâți, dar dacă va fi fată, s‑o lăsați să trăiască.“ 17Însă moașele s‑au temut de Dumnezeu și n‑au făcut cum le‑a poruncit regele Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.

18Regele Egiptului le‑a chemat pe moașe și le‑a întrebat:

– De ce ați făcut acest lucru și i‑ați lăsat și pe băieți să trăiască?

19Moașele i‑au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca femeile egiptene. Ele sunt viguroase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.

20Dumnezeu le‑a făcut bine moașelor, iar poporul s‑a înmulțit și a ajuns foarte puternic. 21Pentru că moașele s‑au temut de Dumnezeu, El le‑a întemeiat familii. 22Apoi Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Să aruncați în Nil orice băiat care li se va naște evreilor! Dar să lăsați în viață orice fată.“

Swedish Contemporary Bible

2 Moseboken 1:1-22

Uttåget ur Egypten

(1:1—15:21)

1Här följer namnen på Israels söner, som tillsammans med sina familjer följde med Jakob till Egypten:

2Ruben, Simon, Levi, Juda, 3Isaskar, Sebulon, Benjamin, 4Dan, Naftali, Gad och Asher.

5Hela antalet som härstammade från honom var sjuttio personer. Josef var ju redan i Egypten. 6Så småningom dog Josef och hans bröder och hela deras generation. 7Men israeliterna var mycket fruktsamma, ökade snabbt i antal och blev oerhört många. Snart uppfyllde de hela landet.

8Men då fick Egypten en ny kung1:8 Antagligen en ny dynasti., en som inte kände till Josef. 9”De där israeliterna blir för många och för starka för oss”, sa han till sitt folk. 10”Vi måste handla klokt, så att de inte blir ännu fler. Om det blir krig skulle de kunna förena sig med våra fiender och strida mot oss, och sedan fly ut ur landet.”

11Därför satte de slavdrivare över israeliterna för att kuva dem med hårt arbete. De tvingades bygga upp faraos förrådsstäder Pitom och Ramses. 12Men ju mer israeliterna förtrycktes, desto mer ökade de i antal och bredde ut sig, så att egypterna började frukta dem. 13De tvingade dem till slavarbete 14och deras liv förbittrades av det tunga arbetet med lera och tegel och all sorts arbete på fälten, alltihop påtvingat slitgöra.

15Kungen i Egypten talade till de hebreiska barnmorskorna Shifra och Pua 16och befallde dem att när de hjälpte de hebreiska kvinnorna vid förlossningen, skulle de se efter om det var en pojke och då döda honom fast låta flickorna leva. 17Men barnmorskorna fruktade Gud och gjorde inte som kungen hade sagt. De lät även pojkarna få leva. 18Då kallade kungen dem till sig och frågade: ”Varför gör ni så här, låter pojkarna leva?”

19”De hebreiska kvinnorna är inte som de egyptiska. De är starka och föder sina barn snabbt”, svarade de honom. ”Barnmorskan hinner aldrig fram i tid.”

20Gud beskyddade barnmorskorna, och folket fortsatte att föröka sig och blev allt fler. 21Eftersom barnmorskorna fruktade Gud, gav han dem också egna familjer.

22Då befallde farao hela sitt folk att kasta alla nyfödda pojkar i Nilen men låta flickorna leva.