Isaac la Gherar
1În țară a venit o foamete, în afară de foametea dinainte, care fusese în zilele lui Avraam. Isaac s‑a dus la Abimelek, regele filistenilor, în Gherar. 2Domnul i S‑a arătat lui Isaac și i‑a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuiește în țara despre care îți voi spune. 3Locuiește în această țară. Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, pentru că ție și seminței3-4, 24 Vezi nota de la 12:7. tale vă voi da toate aceste ținuturi. Astfel, voi împlini jurământul pe care i l‑am făcut tatălui tău, Avraam. 4Îți voi face sămânța la fel de numeroasă precum stelele cerurilor și le voi da toate aceste ținuturi. Prin sămânța ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, 5pentru că Avraam a ascultat de glasul Meu și a păzit îndatoririle, poruncile, hotărârile și legile Mele.“ 6Astfel, Isaac a locuit în Gherar.
7Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soția lui, el le răspundea: „Este sora mea!“, deoarece se temea să le spună că este soția lui, crezând că oamenii din acel loc îl vor ucide din cauza Rebecăi, pentru că era plăcută la înfățișare.
8După ce a stat mai multă vreme acolo, s‑a întâmplat că regele Abimelek, regele filistenilor, s‑a uitat pe fereastră și iată că Isaac o dezmierda8 Sau: râdea cu posibil un joc de cuvinte cu Isaac (el râde). pe soția sa, Rebeca.
9Abimelek l‑a chemat pe Isaac și a zis:
– Iată, sigur ea este soția ta. De ce ai zis: „Ea este sora mea.“?
Isaac i‑a răspuns:
– Fiindcă îmi ziceam ca nu cumva să mor din cauza ei.
10Abimelek a zis:
– Ce mi‑ai făcut? Ce ușor s‑ar fi putut culca vreunul din popor cu soția ta și astfel ai fi adus vina asupra noastră!
11Apoi, Abimelek a poruncit întregului popor, zicând: „Oricine se va atinge de acest om sau de soția lui să fie pedepsit cu moartea.“
12Isaac a semănat în acea țară și, în același an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l‑a binecuvântat. 13El s‑a îmbogățit, iar bogăția a continuat să‑i crească până când a ajuns foarte bogat. 14Avea turme de oi, cirezi de vite și mulți servitori și de aceea filistenii îl invidiau. 15Filistenii au astupat și au umplut cu pământ toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său.
16Atunci Abimelek i‑a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, pentru că ai ajuns mult mai puternic decât noi.“ 17Isaac a plecat de acolo, și‑a așezat tabăra în valea17 Lit.: ued. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Gherar și a locuit acolo. 18El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate în zilele tatălui său, Avraam, căci filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam. Isaac le‑a pus acestora aceleași nume pe care tatăl său le pusese înainte. 19Robii lui Isaac au săpat în ued19 Vezi nota de la v. 17. și au găsit acolo o fântână cu apă proaspătă, 20dar păstorii din Gherar s‑au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac a pus fântânii numele Esek20 Esek înseamnă ceartă., pentru că aceștia s‑au certat cu el. 21Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s‑au certat și pentru aceasta. El i‑a pus numele Sitna21 Sitna înseamnă împotrivire.. 22Isaac a plecat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s‑au mai certat. El i‑a pus numele Rehobot22 Rehobot înseamnă loc larg. și a zis: „Acum, Domnul ne‑a făcut loc și vom fi roditori în țară.“
23De acolo s‑a suit la Beer-Șeba, 24iar în noaptea aceea Domnul i S‑a arătat și a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam. Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Te voi binecuvânta și‑ți voi înmulți sămânța datorită robului Meu Avraam.“ 25Isaac a zidit acolo un altar și a chemat Numele Domnului. El și‑a întins cortul în acel loc, iar robii săi au săpat acolo o fântână.
26După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, și cu Pihol, comandantul oștirii sale.
27Isaac i‑a întrebat:
– De ce ați venit la mine, voi care m‑ați urât și m‑ați alungat de la voi?
28Ei au răspuns:
– Vedem limpede că Domnul este cu tine. De aceea zicem: să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem un legământ cu tine, 29potrivit căruia nu ne vei face niciun rău, așa cum nici noi nu ne‑am atins de tine, ci ți‑am făcut numai bine, lăsându‑te să pleci în pace. Acum tu ești binecuvântat de Domnul.
30Isaac le‑a dat un ospăț, iar ei au mâncat și au băut. 31A doua zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au încheiat împreună legământul. Apoi Isaac i‑a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. 32În aceeași zi, robii lui Isaac au venit și l‑au anunțat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându‑i: „Am dat de apă!“ 33El i‑a pus numele Șiba33 Șiba înseamnă jurământ și șapte (vezi 21:28-29).. De aceea numele cetății este Beer-Șeba33 Beer-Șeba poate însemna fântâna jurământului sau fântâna celor șapte. până în ziua aceasta.
34La vârsta de patruzeci de ani, Esau s‑a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, și cu Basmat, fiica hititului Elon, 35însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac și Rebeca.
Isaque em Gerar
1Houve fome naquela terra, como tinha acontecido no tempo de Abraão. Por isso Isaque foi para Gerar, onde Abimeleque era o rei dos filisteus. 2O Senhor apareceu a Isaque e disse: “Não desça ao Egito; procure estabelecer-se na terra que eu lhe indicar. 3Permaneça nesta terra mais um pouco, e eu estarei com você e o abençoarei. Porque a você e a seus descendentes darei todas estas terras e confirmarei o juramento que fiz a seu pai, Abraão. 4Tornarei seus descendentes tão numerosos como as estrelas do céu e lhes darei todas estas terras; e por meio da sua descendência todos os povos da terra serão abençoados, 5porque Abraão me obedeceu e guardou meus preceitos, meus mandamentos, meus decretos e minhas leis”. 6Assim Isaque ficou em Gerar.
7Quando os homens do lugar lhe perguntaram sobre a sua mulher, ele disse: “Ela é minha irmã”. Teve medo de dizer que era sua mulher, pois pensou: “Os homens deste lugar podem matar-me por causa de Rebeca, por ser ela tão bonita”.
8Isaque estava em Gerar já fazia muito tempo. Certo dia, Abimeleque, rei dos filisteus, estava olhando do alto de uma janela quando viu Isaque acariciando Rebeca, sua mulher. 9Então Abimeleque chamou Isaque e lhe disse: “Na verdade ela é tua mulher! Por que me disseste que ela era tua irmã?”
Isaque respondeu: “Porque pensei que eu poderia ser morto por causa dela”.
10Então disse Abimeleque: “Tens ideia do que nos fizeste? Qualquer homem bem poderia ter-se deitado com tua mulher, e terias trazido culpa sobre nós”.
11E Abimeleque advertiu todo o povo: “Quem tocar neste homem ou em sua mulher certamente morrerá!”
12Isaque formou lavoura naquela terra e no mesmo ano colheu a cem por um, porque o Senhor o abençoou. 13O homem enriqueceu, e a sua riqueza continuou a aumentar, até que ficou riquíssimo. 14Possuía tantos rebanhos e servos que os filisteus o invejavam. 15Estes taparam todos os poços que os servos de Abraão, pai de Isaque, tinham cavado na sua época, enchendo-os de terra.
16Então Abimeleque pediu a Isaque: “Sai de nossa terra, pois já és poderoso demais para nós”.
17Por isso Isaque mudou-se de lá, acampou no vale de Gerar e ali se estabeleceu. 18Isaque reabriu os poços cavados no tempo de seu pai, Abraão, os quais os filisteus fecharam depois que Abraão morreu, e deu-lhes os mesmos nomes que seu pai lhes tinha dado.
19Os servos de Isaque cavaram no vale e descobriram um veio d’água. 20Mas os pastores de Gerar discutiram com os pastores de Isaque, dizendo: “A água é nossa!” Por isso Isaque deu ao poço o nome de Eseque, porque discutiram por causa dele. 21Então os seus servos cavaram outro poço, mas eles também discutiram por causa dele; por isso o chamou Sitna. 22Isaque mudou-se dali e cavou outro poço, e ninguém discutiu por causa dele. Deu-lhe o nome de Reobote, dizendo: “Agora o Senhor nos abriu espaço e prosperaremos na terra”.
23Dali Isaque foi para Berseba. 24Naquela noite, o Senhor lhe apareceu e disse: “Eu sou o Deus de seu pai, Abraão. Não tema, porque estou com você; eu o abençoarei e multiplicarei os seus descendentes por amor ao meu servo Abraão”.
25Isaque construiu nesse lugar um altar e invocou o nome do Senhor. Ali armou acampamento, e os seus servos cavaram outro poço.
O Acordo entre Isaque e Abimeleque
26Por aquele tempo, veio a ele Abimeleque, de Gerar, com Auzate, seu conselheiro pessoal, e Ficol, o comandante dos seus exércitos. 27Isaque lhes perguntou: “Por que me vieram ver, uma vez que foram hostis e me mandaram embora?”
28Eles responderam: “Vimos claramente que o Senhor está contigo; por isso dissemos: Façamos um juramento entre nós. Queremos firmar um acordo contigo: 29Tu não nos farás mal, assim como nada te fizemos, mas sempre te tratamos bem e te despedimos em paz. Agora sabemos que o Senhor te tem abençoado”.
30Então Isaque ofereceu-lhes um banquete, e eles comeram e beberam. 31Na manhã seguinte os dois fizeram juramento. Depois Isaque os despediu e partiram em paz.
32Naquele mesmo dia, os servos de Isaque vieram falar-lhe sobre o poço que tinham cavado e disseram: “Achamos água!” 33Isaque deu-lhe o nome de Seba e, por isso, até o dia de hoje aquela cidade é conhecida como Berseba.
34Tinha Esaú quarenta anos de idade quando escolheu por mulher a Judite, filha de Beeri, o hitita, e também a Basemate, filha de Elom, o hitita. 35Elas amarguraram a vida de Isaque e de Rebeca.
