Salutări
1Pavel – apostol nu de la oameni, nici printr‑un om, ci prin Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl, Care L‑a înviat dintre cei morți – 2și toți frații care sunt cu mine, către bisericile2 Scrisoarea trebuia citită în mai multe biserici din acea regiune. Galatiei2 Probabil cu referire la provincia romană Galatia și la teritoriul din partea de sud a acestei provincii, pe care Pavel l‑a traversat în prima sa călătorie misionară (vezi F.A. 13:14–14:23).:
3Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos, 4Care S‑a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scape din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 5A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.
Nu este o altă Evanghelie
6Sunt uimit că treceți așa de repede de la Cel Care v‑a chemat în harul lui Cristos, la o altă evanghelie. 7Nu că ar exista o altă evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură și vor să pervertească Evanghelia7 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună. lui Cristos. 8Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v‑ar vesti o altă evanghelie decât cea pe care v‑am vestit‑o, să fie blestemat8 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. El poate avea sensul de însemnat pentru a fi blestemat. Termenul apare și în LXX (de 15 ori), având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). În acest context semnificația este apropiată de sensul să fie însemnat ca să nu vă apropiați de el, precum erau însemnați condamnații care își pierdeau drepturile și deveneau obiectul disprețului public.! 9Așa cum v‑am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vestește o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, să fie blestemat!
10Încerc eu acum să‑i conving pe oameni sau pe Dumnezeu? Sau încerc eu să plac oamenilor? Dacă aș mai încerca să plac oamenilor, n‑aș fi un rob al lui Cristos!
Pavel chemat de Dumnezeu
11Vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine omenească11 Lit.: nu este potrivit cu omul. Apostolul Pavel creează tensiune între evangheliile „de jos“, nerevelate, în conformitate cu nevoile oamenilor, și Evanghelia „de sus“, revelată, de origine dumnezeiască., 12pentru că n‑am primit‑o, nici n‑am învățat‑o de la vreun om, ci prin descoperire din partea lui Isus Cristos.
13Căci ați auzit despre felul meu de viață13 Sau: purtarea mea. din trecut, în iudaism, cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și o distrugeam. 14Eram mai înaintat în iudaism decât mulți dintre cei de o vârstă cu mine, din neamul meu, având un mai mare zel pentru tradițiile strămoșești. 15Dar când Dumnezeu, Care m‑a pus deoparte încă din pântecul mamei mele și m‑a chemat prin harul Său, a găsit potrivit 16să‑L descopere pe Fiul Său în mine, ca să‑L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om16 Lit.: sfatul cărnii și sângelui., 17nici nu m‑am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m‑am dus în Arabia, iar după aceea m‑am reîntors în Damasc.
18Apoi, după trei ani, m‑am suit la Ierusalim să‑l vizitez pe Chifa18 Atât Chifa/Chefa (aramaică), cât și Petros (greacă), înseamnă piatră. și am rămas la el cincisprezece zile, 19dar n‑am văzut pe niciun alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20În cele ce vă scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint.
21M‑am dus apoi în regiunile Siriei și ale Ciliciei, 22dar le eram încă necunoscut la față bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. 23Ei doar auzeau spunându‑se: „Cel care înainte ne persecuta, vestește acum credința pe care încerca s‑o distrugă.“ 24Și Îl slăveau pe Dumnezeu datorită mie.
Pozdrowienie
1Ja, Paweł, nie zostałem powołany na apostoła przez ludzi, lecz przez samego Jezusa Chrystusa i Boga Ojca, który wskrzesił Go z martwych. 2Dlatego razem z wierzącymi, którzy są ze mną, piszę do kościołów w Galicji. 3Niech Bóg, nasz Ojciec, i Pan, Jezus Chrystus, obdarzają was swoją łaską i pokojem!
4Jezus ofiarował siebie za nasze grzechy, aby wyrwać nas z tego złego świata. A dokonał tego zgodnie z planem Boga, naszego Ojca, 5któremu należy się wieczna chwała. Amen!
Nie ma innej dobrej nowiny
6Jestem zdumiony tym, że tak szybko odchodzicie od Boga, który w swojej łasce powołał was do życia w Chrystusie, i że szukacie innej dobrej nowiny. Ale innej dobrej nowiny nie ma! 7Są tylko ludzie, którzy oszukują was i chcą zmienić treść nowiny o Chrystusie.
8Gdyby jednak ktoś—nawet jakiś wierzący z naszego grona albo anioł z nieba!—przedstawił wam dobrą nowinę inną od tej, którą od nas usłyszeliście, niech będzie przeklęty! 9Jeszcze raz to powtórzę: Jeśli ktokolwiek głosiłby wam dobrą nowinę inną od tej, którą już przyjęliście, niech będzie przeklęty!
10Jak myślicie? Czy mówiąc to chcę zdobyć przychylność ludzi, czy Boga? Czy chcę w ten sposób zadowolić jakiegoś człowieka? Jeśli taki byłby mój cel, nie byłbym dobrym sługą Chrystusa.
Paweł powołany przez Boga
11Przyjaciele, zapewniam was, że głoszona przeze mnie dobra nowina nie została wymyślona przez ludzi. 12Nie przekazał mi jej żaden człowiek ani od nikogo się jej nie nauczyłem. Objawił mi ją osobiście sam Jezus Chrystus!
13Wiecie zapewne, że kiedyś, jako wyznawca judaizmu, bezlitośnie prześladowałem kościół Boży i próbowałem go zniszczyć. 14Byłem chyba najgorliwszy ze wszystkich ludzi w kraju—stałem się wręcz fanatykiem tradycji naszych przodków. 15Bóg jednak wybrał mnie jeszcze przed moim urodzeniem i przyciągnął mnie do siebie swoją łaską. 16Uczynił to, aby przeze mnie objawić światu swojego Syna i abym przekazał poganom dobrą nowinę o Jezusie.
Gdy poznałem Jezusa, nikogo nie pytałem, co mam robić. 17Nie poszedłem nawet do Jerozolimy—do tych, którzy zostali apostołami wcześniej ode mnie. Skierowałem się wówczas do Arabii, a potem wróciłem do Damaszku. 18Dopiero po trzech latach udałem się do Jerozolimy, aby odwiedzić Piotra. Spędziłem z nim jednak tylko piętnaście dni. 19Spośród innych apostołów nie spotkałem wówczas nikogo oprócz Jakuba, brata naszego Pana. 20A Bóg mi świadkiem, że mówiąc to, nie kłamię. 21Zaraz po tym skierowałem się w okolice Syrii i Cylicji, 22tak że wierzący z kościołów Chrystusa w Judei nie wiedzieli nawet, jak wyglądam. 23Słyszeli jedynie wieści o tym, że ich dawny prześladowca głosi teraz wiarę, którą przedtem zwalczał. 24I z mojego powodu wielbili Boga.
