Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 31:1-18

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

1În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,1 21 iunie 587 î.Cr.; vezi nota de la 1:1. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi‑a zis: 2„Fiul omului, spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii sale astfel:

«Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta?

3Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,

cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră;

era înalt în statură,

iar vârful îi ajungea printre nori.3, 10, 14 Sau: iar vârful i se ridica deasupra frunzișului des.

4Apele îl făcuseră să crească

și adâncul îl înălțase;

râurile acestuia străbăteau de jur împrejur

plantația pe care se afla,

și își trimiteau pâraiele

la toți copacii câmpiei.

5De aceea s‑a înălțat în statură

mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie.

Crengile i‑au crescut

și ramurile i s‑au lungit,

datorită belșugului de ape

care‑l făcuse să dea vlăstare.

6Printre crengile lui

își făceau cuibul toate păsările cerului.

Sub coroana lui zămisleau toate vietățile câmpului,

iar la umbra lui locuiau toate neamurile cele multe.

7Era frumos prin măreția lui

și prin lungimea ramurilor lui,

căci rădăcinile lui erau înfipte

în apropierea multor ape.

8Cedrii din grădina lui Dumnezeu

nu‑l întreceau,

chiparoșii nu se puteau compara

cu crengile lui,

iar platanii nu se puteau asemăna

cu ramurile lui.

Niciun copac din grădina lui Dumnezeu

nu se putea compara cu el în frumusețe.

9L‑am făcut atât de frumos

prin mulțimea crengilor lui,

încât îl invidiau toți copacii Edenului,

care erau în grădina lui Dumnezeu.»

10De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11l‑am dat pe mâna prințului neamurilor, care i‑a făcut după răutatea lui. Eu l‑am alungat 12și astfel cele mai groaznice dintre neamurile străine l‑au tăiat și l‑au părăsit. Crengile i‑au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i‑au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l‑au părăsit. 13Pe trunchiul lui căzut și‑au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s‑au așezat toate vietățile câmpului. 14Toate acestea, pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu‑și mai ridice vârful până la nori și pentru ca niciun copac udat de ape să nu‑și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt dați morții, în tărâmul cel mai de jos, în mijlocul fiilor omului, la cei ce au coborât în groapă.»

15Așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua în care a coborât în Locuința Morților15 Ebr.: Șeol; [peste tot în carte]., am răspândit bocetul. L‑am acoperit cu adâncul și i‑am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei au pălit din cauza lui. 16La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l‑am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s‑au consolat în tărâmul cel mai de jos. 17Au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații17 Lit.: brațul. lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.

18Așadar, Faraon, cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în slava și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul cel mai de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Domn.»“

Bibelen på hverdagsdansk

Ezekiels Bog 31:1-18

Egyptens stolthed og indbildskhed

1På den første dag i den tredje måned i det 11. år af vores eksil sagde Herren til mig: 2-3„Du menneske, giv egypterkongen og hele hans folk følgende budskab:

Hvem skal jeg sammenligne dig med? Med Assyrien?

Det land var engang som et af Libanons majestætiske cedertræer

med smukke grene og skyggefuld krone.

Det ragede højt op, helt til skyerne.

4Vandet fra jordens dyb gav det vækst,

og små floder strømmede tæt forbi det,

før de fortsatte til skovens andre træer.

5Cedertræet knejsede over alle de andre træer,

og det fik mange og lange grene,

fordi det havde rigeligt med vand.

6Fugle byggede rede i dets grene,

de vilde dyr ynglede i dets skygge.

Alle verdens folkeslag levede i skyggen af dets storhed.

7Det var et stærkt og smukt træ,

hvis rødder nåede ned til grundvandet.

8Ingen andre træer i Edens have kunne måle sig med det,

hverken cedre, fyr eller platantræer.

9Jeg gjorde det cedertræ så smukt,

at alle træer i Guds have misundte det.

10Herren siger om Assyrien: Fordi din stamme blev høj og din krone strakte sig op mellem skyerne, blev du stolt og indbildsk. 11Derfor udleverede jeg dig til en mægtig nation, der kunne straffe dig for din gudløshed og ondskab. Jeg forkastede dig. 12Et grusomt folk fældede dig og lod dig ligge på bjergsiden. Dit løv faldt ned i dalene, og dine grene lå knækkede ved alle landets vandløb. Alle de folkeslag, som havde søgt ly under din skygge, forlod dig. 13Fuglene slog sig ned på din faldne stamme, og de vilde dyr lagde sig oven på dine splintrede grene. 14Ingen træer har lov at få så høje stammer, at de når til skyerne, uanset hvor dybt ned deres rødder når, og hvor meget vand de får. Ingen skal sætte lid til deres egen styrke og storhed. Alle skal forgå og ende i dødsriget. Selv de stærkeste ender i graven.

15Gud Herren siger: Den dag du endte i dødsriget, holdt jeg vandstrømmene tilbage. Jeg klædte Libanon i sørgedragt, og alle landets træer hang med bladene. 16Ved braget fra dit fald skælvede folkeslagene af skræk, for jeg styrtede dig i graven til dem, der gik forud for dig. Dernede fandt de andre stolte træer fra Guds have trøst, for du delte skæbne med dem, alle disse engang så ranke cedre, hvis rødder nåede ned til grundvandet. 17Dine forbundsfæller, som sad i din skygge, endte samme sted, for de blev hugget ned af fjendens sværd og fulgte dig i dødsriget. De sluttede sig til dem, der tidligere var blevet fældet.

18Egypten, du er større og prægtigere end alle andre træer i Guds have, men du skal alligevel ende i graven som Assyrien og de andre. Du kommer til at ligge side om side med de folkeslag, du foragtede og besejrede i krig. Det er egypterkongens og hans folks skæbne, siger Gud Herren.”