Babilon, sabia judecății lui Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre Ierusalim, predică împotriva locurilor sfinte și profețește împotriva țării lui Israel. 3Spune țării lui Israel că așa vorbește Domnul: «Iată, sunt împotriva ta, și de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă și‑l voi tăia din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău. 4De vreme ce sunt pe cale să tai din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău, sabia Mea va ieși din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. 5Și toate făpturile vor ști că Eu, Domnul, Mi‑am scos sabia din teacă; ea nu se va mai întoarce la locul ei.»
6Iar tu, fiul omului, gemi! Suspină cu coapsele zdrobite și cu amărăciune! Suspină înaintea ochilor lor. 7Când te vor întreba «De ce suspini?», să le răspunzi: «Din cauza veștii care vine! Orice inimă se va descuraja și toate mâinile vor slăbi. Orice duh va leșina și pe toți genunchii se va scurge apă7 Vezi nota de la 7:17..» Iat‑o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn.“
8Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul:
«O sabie, o sabie
este ascuțită și lustruită.
10Este ascuțită pentru măcel
și lustruită ca să scânteieze ca fulgerul.
Sau să ne bucurăm, sceptru al fiului Meu? Ea disprețuiește orice copac.10 Sensul frazei este nesigur. Sau Nu ne vom bucura, sceptru al fiului Meu.
11El a dat‑o să fie lustruită
și să poată fi ținută în mână.
Ea este o sabie ascuțită și lustruită
ca să fie pusă în mâna celui ce ucide.
12Strigă și gemi, fiul omului,
căci ea este scoasă împotriva poporului Meu
și împotriva tuturor prinților lui Israel.
Ei sunt dați sabiei împreună cu poporul Meu.
De aceea, lovește‑ți coapsa!12 Semn de mare suferință și întristare.
13Căci încercarea va avea loc. Și ce se va întâmpla dacă sceptrul, pe care sabia îl disprețuiește, nu va mai fi?13 Sensul versetului este nesigur. zice Stăpânul Domn.»
14Tu, fiul omului, profețește
și bate din palme!
«Fie ca sabia să lovească de două ori,
ba chiar de trei ori.
Este o sabie pentru prăpăd,
pentru un mare prăpăd,
o sabie care îi împresoară!
15Pentru ca inimile să se descurajeze
și mulți să se poticnească,
am pus sabia pentru înjunghiere
la toate porțile lor.
Ah, ea este făcută să scânteieze ca fulgerul
și este lustruită pentru măcel!
16Sabie, lovește în dreapta,
taie în stânga
sau oriunde îți este îndreptat tăișul!
17Iar Eu voi bate din palme
și‑Mi voi potoli furia!»
Eu, Domnul, am vorbit!“
18Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 19„Fiul omului, hotărăște două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeași țară. Apoi fă un semn; fă‑l la răscrucea drumului spre cetate. 20Să faci în așa fel încât unul din drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba fiilor lui Amon, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificațiile Ierusalimului. 21Căci împăratul Babilonului stă la răscrucea drumului, la capătul celor două drumuri, ca să ghicească prin divinație.21 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. El scutură săgețile, întreabă terafimii21 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană. și se uită la ficat. 22În mâna lui dreaptă stă prezicerea pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porților, să înalțe rampe de asalt și să zidească întărituri. 23Dar cei care și‑au încălcat jurămintele pe care i le‑au făcut vor crede că ceea ce s‑a prevestit23 Prevestire prin „arta divinației“ (vezi nota de la Deut. 18:10). nu este decât deșertăciune. El însă le va ține minte nelegiuirea aceasta și îi va prinde.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că v‑ați făcut nelegiuirea de pomină, descoperindu‑vă fărădelegile și lăsând astfel să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că ați făcut aceasta, veți fi prinși.
25Iar tu, prinț al lui Israel, păgân și ticălos, căruia ți‑a venit ziua, vremea pedepsei finale, 26așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Să se dea jos turbanul! Să se înlăture coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălțat, iar cel înălțat va fi smerit. 27O ruină! O ruină! O voi preface într‑o ruină. Și aceasta nu se va întâmpla până când nu va veni cel căruia îi aparține judecata; i‑am dat‑o lui.’»
28Iar tu, fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul Domn despre fiii lui Amon și despre disprețul lor:
«O sabie, o sabie
este scoasă pentru măcel.
Ea este lustruită, ca să reziste,
să fie un fulger.
29În pofida vedeniilor mincinoase despre tine,
în pofida divinației29 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. înșelătoare cu privire la tine,
vei fi pusă la gâtul
acelor ticăloși care vor fi uciși,
cărora le‑a venit ziua,
vremea pedepsei finale.
30Pune sabia înapoi în teacă!
În locul în care ai fost făurită,
în țara ta de origine,
acolo te voi judeca.
31Îmi voi revărsa peste tine indignarea
și voi sufla peste tine cu focul furiei Mele.
Te voi da pe mâna barbarilor,
a celor ce sunt pricepuți să distrugă.
32Vei cădea pradă focului,
sângele tău va fi vărsat în mijlocul țării
și nu vei mai fi amintită,
căci Eu, Domnul, am vorbit!»“
Против Јерусалима и околних народа
1Дође ми реч Господња: 2„Сине човечији, окрени се лицем према југу; изреци реч против југа, пророкуј против шумског краја у Негеву. 3Реци шуми негевској: ’Чуј реч Господњу! Говори Господ Бог: ево, разбуктаћу у теби огањ, који ће прогутати свако дрво, зелено и суво. Разбуктали пламен неће се угасити, и свако ће лице бити спаљено од југа до севера. 4Тада ће свако видети да сам га ја, Господ, запалио; и неће се угасити.’“ 5А ја рекох: „Јао, Господе Боже, они говоре за мене: ’Није ли то онај што испреда приче?’“
6Тада ми дође реч Господња: 7„Сине човечији, окрени се лицем према Јерусалиму и проповедај против Светилишта, и пророкуј против земље Израиљеве.
8Реци земљи Израиљевој: ’Говори Господ: ево, ја сам против тебе; исукаћу свој мач из корица и истребићу из тебе и праведног и опаког. 9И пошто ћу истребити из тебе и праведног и опаког, зато ћу исукати мач из корица на свакога од југа до севера. 10Тада ће сви људи знати да сам ја, Господ, исукао свој мач из корица, и да се тамо неће више вратити.’
11А ти, сине човечији, уздиши као да су ти поломљена бедра, горко уздиши на њихове очи. 12Када те буду питали: ’Зашто уздишеш?’, одговори им: ’Због вести која ће доћи. Тада ће свако срце изгубити одважност и све ће руке клонути, сваки ће дух замрети и сва ће колена бити одузета.’ Ево, долази и испуниће се – говори Господ Бог.“
13И дође ми реч Господња: 14„Сине човечији, пророкуј и реци: ’Господ каже:
Мач! Мач
наоштрен и изглачан,
15наоштрен за клање,
углачан да сева.
Зар да се радујемо владарској палици, сине мој21,15 Или: Зар да се радујемо владарској палици сина мог??
Мач не мари ни за какво дрво.
16Дат је да се углача,
да га рука прихвати;
наоштрен је мач, изглачан,
да се убици да у руку!
17Заплачи, закукај, сине човечији,
јер мач ће стићи народ мој
и све кнезове израиљске;
с мојим народом
мачу су они предани.
Зато се ударај у груди своје.
18То ће бити кушање. А ако владарског штапа, за кога мач не мари, не буде више? – говори Господ Бог.
19Зато пророкуј, сине човечији,
удари дланом о длан,
нека мач удари двапут, трипут,
мач тај што служи за покољ.
Мач је то великог покоља,
што их одасвуд вреба.
20Да клону срца и да многи падну,
на свака сам врата њихова
поставио мач да затире.
Јао! Начињен је да сева као муња,
исукан је за клање.
21Замахни на десно,
удри на лево,
где год ти се сечиво намери.
22И ударићу дланом о длан,
и смириће се гнев мој.
Ја, Господ, сам говорио.’“
23Дође ми реч Господња: 24„Сине човечији, означи два пута којим ће доћи мач цара вавилонског. Нека оба излазе из исте земље. Затим начини знак и постави га на почетак пута који води у град. 25Означи пут којим ће мач доћи у Раву амонску, и у Јуду, у јерусалимску тврђаву. 26Наиме, цар вавилонски ће се зауставити на раскршћу, где почињу два пута, да гата: трешће стреле, питаће идоле и гледати у јетру. 27У десној ће руци држати гатарски жреб за Јерусалим, да постави пробојне справе, да нареди покољ, да подигне бојни поклик, да намести пробојне справе према вратима, да подигне насип, и да сагради опсадне куле. 28То ће изгледати као испразно гатање онима који су положили заклетву, али он ће им дозвати у памет њихову кривицу, па ће их заробити.“
29Зато говори Господ Бог: „Зато што дозивате у памет своју кривицу јавно чинећи своје преступе, те износите на видело ваше грехе – сва ваша дела – зато ћете бити похватани његовом руком. 30А ти, нечисти, опаки кнеже Израиљев, дошло ти је време; куцнуо је час да се стане на крај твом безакоњу!“ 31Говори Господ Бог: „Скини турбан и одложи круну. Неће више бити као пре: нека се ниски узвиси, а узвишени снизи. 32Пропаст! Пропаст! Довешћу такву пропаст какве још није било, док не дође онај коме припада суд; њему ћу га дати.“
33„А ти, сине човечији, пророкуј и реци: ’Говори Господ Бог Амонцима за њихово ругање:
Мач! Мач је исукан за клање,
изглачан да прождере,
да сева као муња!
34Пошто ти доносе испразна виђења
и проричу ти лажи,
положиће се мач
на вратове опаких безбожника.
Њима је дошло време,
куцнуо је час да се стане на крај њиховом безакоњу.
35А ти21,35 Бог се сада обраћа вавилонском цару. врати свој мач у корице!
Ја ћу ти судити у месту где си створен,
судићу ти у земљи твог порекла.
36Излићу на тебе своју јарост,
дунућу огањ свога беса на тебе
и предаћу те у руке свирепим људима,
вештим у затирању.
37Бићеш храна огњу,
а твоја ће крв тећи у земљи,
и пашћеш у заборав,
јер сам ја, Господ, проговорио.’“
