Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viță
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, prin ce se deosebește lemnul de viță de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? 3Se ia lemn de viță pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viță pentru a se face din el măcar un țăruș, de care să se atârne tot felul de vase? 4Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete și îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? 5Deci, dacă atunci când era întreg nu s‑a putut face nimic din el, cu cât mai puțin acum după ce l‑a ars focul și l‑a mistuit!?“
6De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: „Așa cum deosebesc lemnul de viță de lemnul oricărui copac din pădure, ca să‑l pun pe foc să fie ars, tot așa voi face și cu locuitorii Ierusalimului. 7Îmi voi îndrepta fața împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veți ști că Eu sunt Domnul. 8Voi preface țara într‑un pustiu, pentru că au fost necredincioși, zice Stăpânul Domn.“
Jerusalẹmu, àjàrà tí kò wúlò
1Ọ̀rọ̀ Olúwa sì tọ̀ mí wá wí pé: 2“Ọmọ ènìyàn, báwo ni igi àjàrà ṣe dára ju igi mìíràn lọ tàbí jù ẹ̀ka àjàrà tó wà láàrín igi yòókù nínú igbó? 3Ǹjẹ́ a wa lè mú igi lára rẹ̀ ṣe nǹkan tí ó wúlò bí? Tàbí kí ènìyàn fi ṣe èèkàn tí yóò fi nǹkan kọ́? 4Lẹ́yìn èyí, ṣe a jù ú sínú iná gẹ́gẹ́ bí epo ìdáná, gbogbo igun rẹ̀ jóná pẹ̀lú àárín rẹ, ṣé o wà le wúlò fún nǹkan kan mọ́? 5Tí kò bá wúlò fún nǹkan kan nígbà tó wà lódidi, báwo ni yóò ṣe wá wúlò nígbà tí iná ti jó o, tó sì dúdú nítorí èéfín?
6“Nítorí náà, báyìí ni Olúwa Olódùmarè wí: Bí mo ṣe sọ igi àjàrà tó wà láàrín àwọn igi inú igbó yòókù di igi ìdáná, bẹ́ẹ̀ ni Èmi yóò ṣe ṣe gbogbo ènìyàn tó ń gbé Jerusalẹmu. 7Èmi yóò dojúkọ wọ́n. Bó tilẹ̀ jẹ́ pé wọn ti jáde kúrò nínú iná kan, síbẹ̀ iná mìíràn yóò pàpà jó wọn. Nígbà tí mo bá sì dojúkọ wọ́n, ẹ̀yin yóò sì mọ̀ pé Èmi ni Olúwa. 8Èmi yóò sọ ilé náà di ahoro nítorí ìwà àìṣòótọ́ wọn, ni Olúwa Olódùmarè wí.”
