Semnele care‑l vor însoți pe Moise
1Moise a răspuns și a zis:
– Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătat Domnul!“
2Domnul l‑a întrebat.
– Ce ai în mână?
El a răspuns:
– Un toiag.
3Domnul i‑a zis:
– Aruncă‑l la pământ!
El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.
4Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:
– Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă!
El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag.
5– Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
6Domnul i‑a mai zis:
– Bagă‑ți mâna în sân!
El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă6 Ebr.: tsara’, verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, care pot fi contagioase sau nu. Acestea pot include Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele) [peste tot în capitol]., ca zăpada.
7Apoi Domnul i‑a zis:
– Bagă‑ți mâna înapoi în sân!
El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.
8– Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn. 9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.
10Dar Moise I‑a zis Domnului:
– Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată10 Vezi 6:12, 30 și nota de la 6:12..
11Atunci Domnul l‑a întrebat:
– Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.
13Însă Moise I‑a răspuns:
– Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți!
14Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis:
– Nu este levitul14 Și Moise era levit, fiind frate cu Aaron, însă accentul cade aici pe oficiul preoțesc care‑i va reveni mai târziu lui Aaron și fiilor săi (vezi 1 Cron. 23:13). Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu. 17Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis:
– Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frații18 Vezi nota de la 2:11. mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.
Ietro i‑a răspuns:
– Du‑te în pace!
19Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“ 20Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.
21Domnul i‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri21 În cărțile Exod și Deuteronom apar cinci verbe care descriu starea inimii lui Faraon și care sunt traduse uniform cu sensul de a împietri: a împietri/a face tare (4:21; 7:13; 7:22; 8:19; 9:35; 10:20, 27; 11:10; 14:8, 17), a deveni/face grea (7:14; 8:15, 32; 9:7; 9:12; 9:34; 10:1), a înțepeni (7:3), a se schimba (14:5) și a se înăspri (Deut. 2:30). inima și el nu va lăsa poporul să plece. 22Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“
24Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l‑a întâlnit24 Sau: l‑a întâlnit pe fiul lui Moise. Lit.: l‑a întâlnit pe el. și a vrut să‑l omoare. 25Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei25 Vezi Gen. 17:14.. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“ 26Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei.
27Domnul i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare. 28Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncit să le facă. 29Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Aaron le‑a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. 31Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat.
1Moïse objecta :
Et s’ils ne me croient pas et ne m’écoutent pas, s’ils me disent : « L’Eternel ne t’est pas apparu » ?
2– Qu’as-tu dans la main ? lui demanda l’Eternel.
– Un bâton.
3– Jette-le par terre.
Moïse jeta le bâton par terre et celui-ci se transforma en serpent. Moïse s’enfuit devant lui, 4mais l’Eternel lui dit : Tends la main et attrape-le par la queue !
Moïse avança la main et saisit le serpent, qui redevint un bâton dans sa main.
5– C’est pour qu’ils croient que l’Eternel, le Dieu de leurs ancêtres, le Dieu d’Abraham, d’Isaac et de Jacob t’est réellement apparu.
6Puis l’Eternel continua : Mets ta main sur ta poitrine.
Moïse mit sa main sur sa poitrine puis la ressortit : elle était couverte d’une lèpre blanche comme la neige.
7– Remets ta main sur ta poitrine, lui dit Dieu.
Il la remit. Quand il la ressortit, elle était redevenue saine.
8– Si donc ils ne te croient pas, lui dit l’Eternel, et s’ils ne sont pas convaincus par le premier signe miraculeux, ils croiront après le deuxième. 9Si, toutefois, ils n’ont pas confiance, même après avoir vu ces deux signes et s’ils ne t’écoutent pas, alors tu puiseras de l’eau dans le Nil, tu la répandras par terre, et, dès qu’elle touchera le sol, elle se transformera en sang.
10– De grâce, Seigneur, dit Moïse, je n’ai pas la parole facile. Cela ne date ni d’hier, ni d’avant-hier, ni du moment où tu as commencé à parler à ton serviteur : j’ai la bouche et la langue embarrassées.
11L’Eternel lui répondit : Qui a doté l’homme d’une bouche ? Qui le rend muet ou sourd, voyant ou aveugle ? N’est-ce pas moi, l’Eternel ? 12Maintenant donc, vas-y ; je serai moi-même avec ta bouche et je t’indiquerai ce que tu devras dire.
13Mais Moïse rétorqua : De grâce, Seigneur ! Je t’en prie ! Envoie qui tu voudras !
14Alors l’Eternel se mit en colère contre Moïse et lui dit : Eh bien ! il y a ton frère Aaron, le lévite4.14 Signifie sans doute : le chef de la tribu de Lévi. Par droit de naissance, il était de la seconde branche des lévites.. Je sais qu’il parlera facilement. D’ailleurs, il est déjà en chemin pour venir te trouver ; il sera tout heureux de te voir. 15Tu lui parleras, tu lui mettras des paroles dans la bouche, et moi, je vous assisterai tous deux dans ce que vous direz et je vous indiquerai ce que vous aurez à faire. 16Il sera ton porte-parole devant le peuple, il te servira de bouche, et tu seras pour lui comme le dieu qui parle à son prophète. 17Tu prendras ce bâton en main, et c’est avec cela que tu accompliras les signes miraculeux.
Moïse retourne en Egypte
18Moïse s’en alla et rentra chez Jéthro son beau-père. Il lui dit : Je voudrais partir pour retourner auprès de mes frères de race en Egypte et voir s’ils sont encore en vie.
Jéthro lui répondit : Va en paix !
19L’Eternel dit à Moïse lorsqu’il était encore à Madian : Mets-toi en route, retourne en Egypte, car tous ceux qui voulaient te faire périr sont morts.
20Alors Moïse emmena sa femme et ses fils, il les installa sur un âne et prit le chemin de l’Egypte, tenant en main le bâton de Dieu.
21L’Eternel dit à Moïse : Maintenant que tu es en route pour retourner en Egypte, considère tous les miracles que je t’ai donné le pouvoir d’accomplir. Tu les feras devant le pharaon. Moi, je lui donnerai un cœur obstiné, de sorte qu’il ne permettra pas au peuple de s’en aller. 22Tu diras au pharaon : « Voici ce que dit l’Eternel : Israël est mon fils aîné. 23Je te l’ordonne : Laisse aller mon fils pour qu’il me rende un culte. Puisque tu refuses, je ferai périr ton fils aîné. »
24Pendant le voyage, au campement où ils passaient la nuit, l’Eternel attaqua Moïse, cherchant à le faire mourir. 25Alors Séphora saisit une pierre tranchante, coupa le prépuce de son fils et en toucha les pieds de Moïse en disant : Tu es pour moi un époux de sang.
26Alors l’Eternel laissa Moïse. C’est à cette occasion que Séphora dit à Moïse à cause de la circoncision : Tu es un époux de sang !
27Entre-temps, l’Eternel avait ordonné à Aaron d’aller à la rencontre de Moïse dans le désert et Aaron partit. Il rencontra son frère à la montagne de Dieu et l’embrassa. 28Moïse l’informa de toutes les paroles que l’Eternel l’avait chargé de dire et des signes miraculeux qu’il lui avait ordonné d’accomplir. 29Ils partirent donc. Une fois arrivés, ils convoquèrent tous les responsables du peuple d’Israël. 30Aaron leur répéta tout ce que l’Eternel avait dit à Moïse et il accomplit les signes miraculeux aux yeux du peuple. 31Le peuple fut convaincu. En apprenant que l’Eternel intervenait en faveur des Israélites et qu’il avait pris leur détresse en considération, ils se prosternèrent et l’adorèrent.
