Rugul în flăcări – delegarea lui Moise
1Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El și‑a dus turma dincolo de pustie și a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 2Acolo, Îngerul Domnului i S‑a arătat într‑o flacără de foc care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s‑a uitat și iată că, deși rugul ardea, totuși nu se mistuia. 3Atunci Moise a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această priveliște deosebită. Oare de ce nu se mistuie rugul?“
4Când Domnul a văzut că s‑a apropiat să privească, Dumnezeu l‑a chemat din rug și a zis:
– Moise, Moise!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
5Dumnezeu a zis:
– Nu te apropia de acest loc! Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!
6Apoi El a zis:
– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
Moise și‑a ascuns fața, căci se temea să se uite la Dumnezeu.
7Domnul a zis:
– Am văzut într-adevăr asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i‑am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor7 Cuvântul ebraic descrie o persoană care dirijează, conduce sau stăpânește peste un grup de sclavi sau supuși, impunându‑și autoritatea în mod violent (vezi Is. 8:3). lui, căci îi cunosc durerile. 8Am coborât să‑l eliberez din mâna egiptenilor și să‑l duc din țara aceea într‑o țară bună și largă, în care curge lapte și miere, în locul în care se află canaaniții, hitiții, amoriții, periziții, hiviții și iebusiții. 9Iată că strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la Mine. Am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10Acum, vino! Te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt poporul Meu, pe fiii lui Israel.
11Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:
– Cine sunt eu, să merg la Faraon și să‑i scot pe fiii lui Israel din Egipt?
12El a zis:
– Eu voi fi cu tine. Acesta va fi semnul pentru tine că Eu te‑am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, Îi veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.
13Dar Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:
– Iată, când voi merge la fiii lui Israel și le voi zice: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi“, iar ei mă vor întreba „Care este Numele Său“, ce le voi răspunde?
14Dumnezeu i‑a zis lui Moise:
– EU SUNT CEL CE SUNT14 Sau: EU SUNT CEL CE PURUREA SUNT (în ebraică, verbele sunt folosite, în acest caz, la timpul imperfect, deoarece, în gândirea ebraică, ființa este un concept dinamic. Sensul nu implică numai existența, ci, în primul rând, prezența lui YHWH [vezi nota următoare] ca izbăvitor și susținător al lui Israel de aici înainte). Versiunea LXX, traducere influențată de gândirea greacă, pentru care ființa era un concept static, redă: EU SUNT CEL CARE [ESTE].!
Apoi a zis:
– Așa să le spui fiilor lui Israel: „EU SUNT“ m‑a trimis la voi.
15Dumnezeu i‑a mai zis lui Moise:
– Așa să le spui fiilor lui Israel: „Domnul15 Tetragrama divină YHWH, nume sfânt a cărui pronunție a încetat în perioada robiei babiloniene datorită temerii de a nu se comite sacrilegiu. Forma scrisă YHWH s‑a păstrat, dar forma de pronunție a fost înlocuită peste tot cu Adonai, în traducere: DOMNUL, expresie preluată de Septuaginta (traducerea greacă a VT) și apoi de celelalte traduceri. Tetragrama derivă din rădăcina verbului a fi (HWH) și poate avea sensul: El este., Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m‑a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație.“
16Du‑te, adună‑i pe bătrânii lui Israel16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]. și spune‑le: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S‑a arătat, zicând: «Am luat aminte la voi și la ce vi se face în Egipt. 17Am zis că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a hiviților și a iebusiților, într‑o țară în care curge lapte și miere.»“ 18Ei vor asculta de glasul tău, așa că tu, împreună cu bătrânii lui Israel, veți merge la regele Egiptului și îi veți zice: „Domnul, Dumnezeul evreilor, S‑a întâlnit cu noi. Acum, lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru.“ 19Totuși, Eu știu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât datorită unei mâini puternice. 20Eu Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea regele Egiptului vă va lăsa să plecați. 21Voi face ca poporul acesta să găsească bunăvoință înaintea21 Lit.: în ochii. egiptenilor în așa fel încât, atunci când veți pleca, să nu plecați cu mâinile goale. 22Fiecare femeie va cere vecinei ei și oricărei femei care locuiește în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur și îmbrăcăminte. Acestea le veți pune pe fiii și pe fiicele voastre și astfel îi veți prăda pe egipteni.
L’appel et l’envoi de Moïse
1Moïse faisait paître les brebis de son beau-père Jéthro, prêtre de Madian. Il mena son troupeau au-delà du désert et parvint jusqu’à Horeb, la montagne de Dieu3.1 Aussi appelé Sinaï dans la suite du récit. C’est la montagne où Dieu va se révéler (chap. 19).. 2L’ange de l’Eternel3.2 D’après la suite du récit, l’ange de l’Eternel est l’Eternel lui-même. lui apparut dans une flamme au milieu d’un buisson : Moïse aperçut un buisson qui était tout embrasé et qui, pourtant, ne se consumait pas. 3Il se dit alors : Je vais faire un détour pour aller regarder ce phénomène extraordinaire et voir pourquoi le buisson ne se consume pas.
4L’Eternel vit que Moïse faisait un détour pour aller voir et il l’appela du milieu du buisson :
Moïse, Moïse !
– Je suis là, répondit Moïse.
5Dieu lui dit : N’approche pas d’ici, ôte tes sandales, car le lieu où tu te tiens est un lieu saint. 6Puis il ajouta : Je suis le Dieu de tes ancêtres, le Dieu d’Abraham, le Dieu d’Isaac et le Dieu de Jacob3.6 Cité en Mt 22.32 ; Mc 12.26 ; Lc 20.37 ; Ac 3.13 ; 7.32..
Alors Moïse se couvrit le visage car il craignait de regarder Dieu.
7L’Eternel reprit : J’ai vu la détresse de mon peuple en Egypte et j’ai entendu les cris que lui font pousser ses oppresseurs. Oui, je sais ce qu’il souffre. 8C’est pourquoi je suis descendu pour le délivrer des Egyptiens, pour le faire sortir d’Egypte et le conduire vers un bon et vaste pays, un pays ruisselant de lait et de miel ; celui qu’habitent les Cananéens, les Hittites, les Amoréens, les Phéréziens, les Héviens et les Yebousiens3.8 Noms de diverses peuplades habitant ce qui deviendra le pays d’Israël.. 9A présent, les cris des Israélites sont parvenus jusqu’à moi et j’ai vu à quel point les Egyptiens les oppriment. 10Va donc maintenant : je t’envoie vers le pharaon3.10 Soit Aménotep II, fils de Thoutmosis III, soit Ramsès II, pharaon de la XIXe dynastie, qui entreprit de grands travaux de construction (12901279–12241212 av. J.-C.)., pour que tu fasses sortir d’Egypte les Israélites, mon peuple.
11Moïse dit à Dieu :
Qui suis-je, moi, pour aller trouver le pharaon et pour faire sortir les Israélites d’Egypte ?
12– Sache que je serai avec toi, lui répondit Dieu. Et voici le signe auquel on reconnaîtra que c’est moi qui t’ai envoyé : quand tu auras fait sortir le peuple hors d’Egypte, vous m’adorerez sur cette montagne-ci.
13Moïse reprit : J’irai donc trouver les Israélites et je leur dirai : « Le Dieu de vos ancêtres m’a envoyé vers vous. » Mais s’ils me demandent : « Quel est son nom ? » que leur répondrai-je ?
14Alors Dieu dit à Moïse : Je suis celui qui est3.14 Autre traduction : Je suis : Je suis. D’autres comprennent : Je suis qui je suis ; je suis celui que je serai ; Je suis celui qui donne l’existence. Voir Ap 1.4, 8.. Puis il ajouta : Voici ce que tu diras aux Israélites : Je suis m’a envoyé vers vous.
15Puis tu leur diras : « L’Eternel3.15 Le nom Eternel rend le nom hébreu Yahvé qui est proche du nom Je suis que se donne Dieu., le Dieu de vos ancêtres, le Dieu d’Abraham, d’Isaac et de Jacob m’a envoyé vers vous. C’est là mon nom pour l’éternité, c’est sous ce nom que l’on se souviendra de moi pour tous les temps3.15 Cité en Mt 22.32 ; Mc 12.26 ; Ac 3.13.. 16Va donc, réunis les responsables d’Israël et dis-leur : L’Eternel, le Dieu de vos ancêtres, le Dieu d’Abraham, d’Isaac et de Jacob m’est apparu et m’a dit : J’ai résolu d’intervenir en votre faveur au regard du traitement qu’on vous inflige en Egypte. 17Aussi ai-je décidé de vous faire sortir d’Egypte, où vous êtes en proie à l’oppression, pour vous conduire dans le pays des Cananéens, des Hittites, des Amoréens, des Phéréziens, des Héviens et des Yebousiens, dans un pays ruisselant de lait et de miel. » 18Les responsables d’Israël t’écouteront et tu iras trouver le pharaon avec eux pour lui dire : « L’Eternel, le Dieu des Hébreux, est venu nous trouver. Maintenant, veuille donc nous accorder la permission de faire trois journées de marche dans le désert pour aller offrir un sacrifice à l’Eternel notre Dieu. » 19Moi, je sais que le pharaon ne vous permettra pas de partir s’il n’y est pas contraint avec puissance3.19 D’après l’ancienne version grecque. Le texte hébreu traditionnel a : même pas s’il y est contraint avec puissance.. 20C’est pourquoi j’interviendrai et je frapperai l’Egypte de toutes sortes de prodiges que j’accomplirai au milieu d’elle. Après cela, il vous renverra. 21Je ferai gagner à ce peuple la faveur des Egyptiens, de sorte qu’à votre départ, vous ne vous en irez pas les mains vides. 22Chaque femme demandera à sa voisine et à celle qui habite chez elle des ustensiles d’argent et d’or ainsi que des vêtements. Vous les donnerez à porter à vos fils et vos filles. Ainsi vous dépouillerez les Egyptiens.
