Nașterea și tinerețea lui Moise
1Un bărbat din Casa lui Levi s‑a dus și a luat de soție o fiică a lui Levi. 2Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Fiindcă a văzut că era frumos2 Lit.: bun, probabil cu trimitere la Gen. 1., l‑a ascuns timp de trei luni. 3Când nu l‑a mai putut ascunde, a luat un coș de papirus, l‑a uns cu smoală și rășină, a pus copilul în el și l‑a pus între trestii, pe malul râului. 4Sora lui stătea la distanță, ca să vadă ce se va întâmpla cu el. 5Fiica lui Faraon a coborât la râu să se scalde, iar servitoarele ei se plimbau pe malul râului. Ea a văzut coșul între trestii și a trimis‑o pe roaba ei să i‑l aducă. 6Când l‑a deschis, a văzut înăuntru copilul; și iată, băiatul plângea. Fiicei lui Faraon i s‑a făcut milă de el și a zis: „Acesta este unul din copiii evreilor.“
7Atunci sora copilului a întrebat‑o pe fiica lui Faraon:
– Să merg și să chem o doică dintre femeile evreilor ca să alăpteze copilul pentru tine?
8Fiica lui Faraon i‑a răspuns:
– Du‑te.
Fecioara s‑a dus și a chemat‑o pe mama copilului. 9Fiica lui Faraon i‑a zis: „Ia acest copil și alăptează‑l pentru mine, iar eu îți voi plăti.“ Femeia a luat copilul și l‑a alăptat. 10După ce a crescut copilul, ea l‑a adus la fiica lui Faraon, iar el a devenit fiul acesteia. Și i‑a pus numele Moise10 Moise (ebr.: Moșeh) sună asemănător cu verbul ebraic a scoate (mașah) însă cel mai probabil este de origine egipteană, însemnând fiu (vezi nume ca: Ahmosis, Tuthmosis, Ramses)., zicând: „Fiindcă l‑am scos din apă.“
Fuga lui Moise în Midian
11În zilele acelea, pe când crescuse deja, Moise a ieșit să vadă greutățile fraților11 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. săi. El a văzut cum un egiptean bătea un evreu, unul dintre frații săi. 12S‑a uitat într‑o parte și într-alta și, văzând că nu este nimeni, l‑a ucis pe egiptean și l‑a ascuns în nisip. 13Când a ieșit a doua zi, iată că doi evrei se băteau.
El l‑a întrebat pe cel vinovat:
– De ce‑ți lovești semenul?
14Acesta i‑a răspuns:
– Cine te‑a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l‑ai ucis pe egiptean?
Atunci Moise s‑a temut și a zis: „Cu siguranță că acest lucru este cunoscut.“ 15Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să‑l ucidă pe Moise, însă Moise a fugit dinaintea lui Faraon. El a locuit în țara Midian și s‑a așezat lângă o fântână. 16Preotul din Midian avea șapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17Au sosit însă acolo niște păstori care le‑au alungat. Moise s‑a ridicat, le‑a ajutat și le‑a adăpat turma.
18Când s‑au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le‑a întrebat:
– Cum se face că ați venit mai repede astăzi?
19Ele au răspuns:
– Un egiptean ne‑a scăpat din mâna păstorilor, ne‑a scos apă și ne‑a adăpat turma.
20Atunci el le‑a zis fiicelor sale:
– Și unde este omul acela? Cum de l‑ați lăsat acolo? Chemați‑l să mănânce pâine.
21Moise a încuviințat să locuiască la acel om, și acesta i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Sefora. 22Ea a născut un fiu, iar Moise i‑a pus numele Gherșom22 Gherșom sună asemănător cu expresia sunt (sau am fost) străin acolo., zicând: „Sunt un străin într‑o țară străină.“
Dumnezeu ia aminte la suferința fiilor lui Israel
23În timpul acelor zile multe, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israel suspinau în robia lor și strigau. Și strigătul lor după ajutor, din cauza robiei, s‑a suit până la Dumnezeu. 24Dumnezeu le‑a auzit geamătul și Și‑a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov. 25Astfel, Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel și Dumnezeu a luat aminte.
Nacimiento de Moisés
1Hubo un levita que tomó por esposa a una mujer de su propia tribu. 2La mujer quedó embarazada y tuvo un hijo, y al verlo tan hermoso lo escondió durante tres meses. 3Cuando ya no pudo seguir ocultándolo, preparó una cesta de papiro, la embadurnó con brea y asfalto. Después puso en ella al niño y fue a dejar la cesta entre los juncos que había a la orilla del Nilo. 4Pero la hermana del niño se quedó a cierta distancia para ver qué pasaría con él.
5En eso, la hija del faraón bajó a bañarse en el Nilo. Sus doncellas, mientras tanto, se paseaban por la orilla del río. De pronto, la hija del faraón vio la cesta entre los juncos y ordenó a una de sus esclavas que fuera por ella. 6Cuando la hija del faraón abrió la cesta y vio allí dentro un niño que lloraba, le tuvo compasión y exclamó:
—¡Es un niño hebreo!
7La hermana del niño preguntó entonces a la hija del faraón:
—¿Quiere usted que vaya y llame a una nodriza hebrea, para que críe al niño por usted?
8—Ve a llamarla —contestó.
La muchacha fue y trajo a la madre del niño, 9y la hija del faraón le dijo:
—Llévate a este niño y críamelo. Yo te pagaré por hacerlo.
Fue así como la madre del niño se lo llevó y lo crio. 10Ya crecido el niño, se lo llevó a la hija del faraón y ella lo adoptó como hijo suyo; además, le puso por nombre Moisés,2:10 En hebreo, Moisés suena como el verbo que significa sacar. pues dijo: «¡Yo lo saqué del río!».
Huida de Moisés a Madián
11Un día, cuando Moisés ya había crecido, fue a ver a sus hermanos de sangre y pudo observar sus penurias. De pronto, vio que un egipcio golpeaba a uno de sus hermanos, es decir, a un hebreo. 12Miró entonces a uno y otro lado y, al no ver a nadie, mató al egipcio y lo escondió en la arena. 13Al día siguiente volvió a salir y, al ver que dos hebreos peleaban entre sí, preguntó al culpable:
—¿Por qué golpeas a tu compañero?
14—¿Y quién te nombró gobernante y juez sobre nosotros? —respondió aquel—. ¿Acaso quieres matarme a mí como mataste al egipcio?
Esto causó temor en Moisés, pues pensó: «¡Ya se supo lo que hice!».
15Y en efecto, el faraón se enteró de lo sucedido y trató de matar a Moisés; pero Moisés huyó del faraón y se fue a la tierra de Madián, donde se asentó junto a un pozo. 16El sacerdote de Madián tenía siete hijas, las cuales solían ir a sacar agua para llenar los abrevaderos y dar de beber a las ovejas de su padre. 17Pero los pastores llegaron y las echaron de allí. Moisés intervino en favor de ellas: las puso a salvo de los pastores y dio de beber a sus ovejas.
18Cuando las muchachas volvieron a la casa de Reuel,2:18 También llamado Jetro. Véase 3:1. su padre, este les preguntó:
—¿Por qué volvieron hoy tan temprano?
19—Porque un egipcio nos libró de los pastores —respondieron—. ¡Hasta nos sacó el agua del pozo y dio de beber al rebaño!
20—¿Y dónde está ese hombre? —contestó—. ¿Por qué lo dejaron solo? ¡Invítenlo a comer!
21Moisés convino en quedarse a vivir en casa de aquel hombre, quien le dio por esposa a su hija Séfora. 22Ella tuvo un hijo, al cual Moisés llamó Guersón,2:22 En hebreo, Guersón suena como la frase que significa extranjero allí. pues razonó: «Soy un extranjero en tierra extraña».
23Mucho tiempo después murió el rey de Egipto. Los israelitas, sin embargo, seguían lamentando su condición de esclavos y clamaban pidiendo ayuda. Sus gritos desesperados llegaron a oídos de Dios, 24quien al oír sus quejidos se acordó del pacto que había hecho con Abraham, Isaac y Jacob. 25Fue así como Dios se fijó en los israelitas y los tomó en cuenta.
