Evrei 2 – NTLR & SNC

O mântuire atât de mare

1De aceea, trebuie să dăm și mai multă atenție lucrurilor pe care le‑am auzit, ca să nu fim depărtați de ele.1 Sau: deviați de la ele. 2Căci dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și‑a primit o răsplată dreaptă, 3cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare, care, după ce a fost vestită la început prin Domnul, ne‑a fost confirmată de către cei ce L‑au auzit, 4în timp ce Dumnezeu aducea mărturie împreună cu ei prin semne, minuni și diferite lucrări puternice și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui?!

Isus, asemenea fraților Săi

5Căci nu îngerilor le‑a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând:

„Ce este omul ca să‑Ți amintești de el

și fiul omului ca să‑l cercetezi6 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor).?

7Tu l‑ai făcut cu puțin7, 9 Sau: pentru puțină vreme. mai prejos decât pe îngeri

și l‑ai încoronat cu slavă și cu cinste;

8le‑ai supus pe toate sub picioarele lui.“8 Vezi Ps. 8:4-6.

Căci, atunci când i le‑a supus pe toate, nu i‑a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. 9Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o9 Lit.: datorită suferinței morții., pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.

10Căci era potrivit pentru Acela, pentru Care și prin Care sunt toate, ca, pentru a‑i duce pe mulți fii la slavă, să‑L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul10 Termenul archegos este polisemantic: poate însemna deopotrivă prinț, începător, înainte-mergător, deschizător de drumuri sau creator, autor. mântuirii lor. 11Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu‑I este rușine să‑i numească frați, 12zicând:

„Voi vesti Numele Tău fraților Mei;

Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării!“12 Vezi Ps. 22:22.

13Și, din nou:

„Mă voi încrede în El!“13 Vezi Is. 8:17.

Și, din nou, El spune:

„Iată‑ne, Eu și copiii pe care Mi i‑a dat Dumnezeu!“13 Vezi Is. 8:18.

14Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să‑l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul14 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator., 15și să‑i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte. 16Căci, desigur, El nu‑i sprijină pe îngeri, ci sprijină16 Sau: Căci, desigur, El nu de îngeri este preocupat, ci este preocupat de. sămânța16 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. lui Avraam. 17De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului. 18Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să‑i ajute pe cei care sunt ispitiți.