Aceeași soartă pentru toți
1Da, mi‑am îndemnat inima să înțeleagă toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am priceput că cei drepți, cei înțelepți și lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu știe dacă îl așteaptă dragoste sau ură. Totul se află în viitor, înaintea lui.1 Sensul ultimei propoziții este nesigur. Sau amândouă sunt înaintea lui. 2Pe toți îi așteaptă o singură soartă:
pe cel drept ca și pe cel rău,
pe cel bun și curat, ca și pe cel necurat,
pe cel ce aduce jertfe ca și pe cel ce nu aduce jertfe,
pe cel bun ca și pe cel păcătos,
pe cel ce jură ca și pe cel ce se teme să facă un jurământ.
3Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, și anume că toți au aceeași soartă. Mai mult, inima fiilor omului este plină de rău. Este atâta nebunie în inima lor în timpul vieții lor; apoi se duc la cei morți. 4Dar pentru cine se află printre toți cei vii, mai există speranță, căci mai bine un câine viu, decât un leu mort.
5Cei vii știu măcar că vor muri,
pe când cei morți nu mai știu nimic.
Nu mai au parte de nicio plată.
Până și amintirea le este dată uitării,
6la fel cum și dragostea lor, ura lor și
gelozia lor au pierit demult!
Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic
din tot ceea ce se face sub soare.
7Mănâncă‑ți cu bucurie pâinea și bea‑ți cu inimă veselă vinul, căci demult ți‑a acceptat Dumnezeu lucrările. 8Hainele să‑ți fie albe tot timpul, iar uleiul să nu‑ți lipsească de pe cap. 9Petrece‑ți viața împreună cu soția pe care o iubești, în toate zilele vieții tale deșarte pe care El ți le‑a dat sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci aceasta este partea ta în viață, aceasta‑ți este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare. 10Tot ceea ce mâna ta găsește să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuință, cunoștință și înțelepciune nu există în Locuința Morților10 Ebr.: Șeol, acolo unde vei merge și tu, de altfel.
11Apoi m‑am întors și am văzut că, sub soare,
nu cei sprinteni câștigă alergarea
și nu cei viteji câștigă războiul;
nu cei înțelepți câștigă pâinea,
nu cei iscusiți câștigă bogății
și nu cei cunoscători au parte de bunăvoință,
ci toate țin de vreme și de împrejurări.
12Omul nu‑și cunoaște nici măcar ceasul morții:
la fel cum sunt prinși peștii în nada înșelătoare
și precum sunt prinse păsările în laț,
tot așa sunt trași în capcană și fiii oamenilor,
atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neașteptate.
Înțelepciunea, mai valoroasă decât nebunia
13Iată ce lucru înțelept am văzut sub soare și mi s‑a părut de mare preț. 14Era odată o cetate mică și cu puțini oameni în ea. Împotriva ei a venit un rege puternic, care a înconjurat‑o și a ridicat împotriva ei mari întărituri. 15În ea s‑a aflat însă un înțelept sărac, care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și‑a mai adus aminte apoi de săracul acela. 16Prin urmare, mi‑am zis: înțelepciunea este mai bună decât tăria, dar înțelepciunea săracului este disprețuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.
17Mai bine să asculți cuvintele liniștite ale înțelepților,
decât strigătul celui ce stăpânește printre nesăbuiți!
18Mai bună este înțelepciunea decât armele,
dar un singur păcătos distruge mult bine!
인간은 모두 같은 운명에 처해 있다
1나는 신중하게 모든 일을 살펴보고 의로운 사람이나 지혜로운 사람이나 그 들이 하는 모든 일이 하나님의 손에 달려 있다는 결론을 내렸다. 그러나 사람은 자기에게 기다리고 있는 것이 사랑인지 미움인지 알지 못한다.
29:2 또는 ‘모든 사람에게 임하는 모든 것이 일반이라’인간은 하나의 공동 운명체이다. 의로운 자와 악한 자, 선한 사람과 나쁜 사람, 깨끗한 자와 더러운 자, 제사를 드리는 자와 제사를 드리지 않는 자가 다 같은 운명에 처해 있으니 선한 사람이 죄인보다 나은 것이 없고 맹세를 하는 자가 맹세하지 않는 자보다 나은 것이 없다.
3인간이 같은 운명에 처해 있다는 것은 공평하지 못한 일이다. 그래서 사람들은 구태여 선하게 살려고 애쓰지 않고 한평생을 미친 개처럼 살다가 결국 저 세상으로 가고 만다.
4그래도 살아 있는 자가 희망이 있는 것은 살아 있는 개가 죽은 사자보다 낫기 때문이다.
5살아 있는 자들은 죽을 것을 알지만 죽은 자들은 아무것도 모르며 다시는 상도 받지 못하고 그들의 기억은 영원히 사라지고 만다.
6그들의 사랑과 미움과 질투도 그들의 죽음과 함께 다 사라지고 그들은 이 세상에서 일어나는 그 어떤 일에도 참여하지 못할 것이다.
7너는 가서 기쁨으로 음식을 먹고 즐거운 마음으로 포도주를 마셔라. 하나님은 네가 하는 일을 이미 인정하셨다.
8너는 항상 깨끗한 옷을 입고 머리를 단정하게 손질하여라.
9이 세상에서 하나님이 너에게 주신 덧없는 삶을 사는 동안 너는 네가 사랑하는 아내와 인생을 즐겨라. 이것은 이 세상에서 네가 수고한 것에 대한 보상이다.
10너는 무슨 일을 하든지 최선을 다하라. 네가 앞으로 들어갈 무덤에는 일도 없고 계획도 없으며 지식이나 지혜도 없다.
11내가 세상을 살펴보니 빨리 달리는 사람이라고 해서 경주에서 언제나 일등을 하는 것은 아니며 강하다고 해서 언제나 전쟁에서 승리하는 것이 아니다. 지혜로운 사람이라고 해서 언제나 생활비를 많이 버는 것이 아니며 총명한 사람이라고 해서 언제나 부를 얻는 것도 아니고 유능하다고 해서 언제나 높은 지위를 얻는 것이 아니다. 9:11 또는 ‘시기와 우연이 이 모든 자에게 임함이라’이것은 사람에게 뜻하지 않은 일이 일어나기 때문이다.
12사람은 언제 불행한 일을 당할지 그 때를 알지 못한다. 물고기가 그물에 걸리고 새가 덫에 걸리듯이 사람도 갑자기 재앙이 밀어닥치면 거기에 걸리고 만다.
지혜가 어리석음보다 낫다
13나는 지혜의 좋은 예를 보고 깊은 인상을 받은 적이 있다.
14인구가 별로 많지 않은 조그만 성이 하나 있었는데 어느 강력한 왕이 자기 군대를 이끌고 와서 그 성을 포위하고 성벽을 무너뜨리려고 하였다.
15이때 그 성 안에 가난하지만 아주 지혜로운 사람이 하나 있었다. 그가 지혜로 그 성을 구했으나 그 후에 이 가난한 자를 기억하는 사람은 하나도 없었다.
16그래서 나는 지혜가 힘보다 낫지만 지혜로운 사람이 가난하면 무시를 당하고 그가 하는 말을 인정해 주는 자가 없음을 알게 되었다.
17지혜로운 사람의 조용한 말이 어리석은 임금의 호령하는 소리보다 낫다.
18지혜가 무기보다 낫지만 한 사람의 죄인이 많은 선을 해친다.
