Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1:1-18

1Cuvintele oratorului1-2, 12 Ebr.: qohelet, termen cu sens nesigur. Gr.: ekklesiastes, termen care arată înspre o persoană care vorbește în fața unei adunări (gr.: ekklesia; ebr.: qahal); sau conducător al adunării., fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deșertăciunea existenței

2O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.

O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!

3Ce câștig are omul din toată osteneala

pe care o depune sub soare?

4O generație trece și apoi altă generație vine,

dar pământul rămâne mereu în picioare.

5Soarele răsare și apune,

grăbindu‑se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

6Vântul se îndreaptă spre sud

și se întoarce spre nord.

Vântul se întoarce din nou, umblă

și revine la circuitul său.

7Toate râurile curg spre mare,

fără să o umple însă;

râurile se întorc de unde au plecat,

doar ca să pornească iarăși de acolo.

8Toate lucrurile sunt obositoare,

cum nu se poate spune,

dar ochiul nu se satură să privească,

așa cum nici urechea nu se satură să asculte.

9Ce a fost va mai fi,

iar ce s‑a făcut se va mai face.

Nu este nimic nou sub soare!

10Este vreun lucru despre care cineva poate zice:

„Vezi lucrul acesta? Este nou!“?

Totuși, el exista demult,

încă din veacurile dinaintea noastră.

11Nu a rămas nicio amintire despre oamenii de demult,11 Textul sugerează că poate fi vorba și despre lucrurile sau evenimentele de la început.

tot așa cum nici cei ce vor urma

nu se vor mai păstra în amintirea

celor ce vor veni după ei.

Deșertăciunea înțelepciunii

12Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13Mi‑am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce este înfăptuit sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 14Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.

15Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,

iar ce lipsește nu poate fi numărat.

16I‑am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi‑am mărit și mi‑am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.“ 17Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia, dar mi‑am dat seama că și aceasta este goană după vânt.

18Căci unde este multă înțelepciune, este și multă supărare

și cu cât este mai multă cunoștință,

cu atât este mai multă mâhnire.

King James Version

Ecclesiastes 1:1-18

1The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem. 2Vanity of vanities, saith the Preacher, vanity of vanities; all is vanity. 3What profit hath a man of all his labour which he taketh under the sun?

4One generation passeth away, and another generation cometh: but the earth abideth for ever. 5The sun also ariseth, and the sun goeth down, and hasteth to his place where he arose.1.5 hasteth: Heb. panteth 6The wind goeth toward the south, and turneth about unto the north; it whirleth about continually, and the wind returneth again according to his circuits. 7All the rivers run into the sea; yet the sea is not full; unto the place from whence the rivers come, thither they return again.1.7 return…: Heb. return to go 8All things are full of labour; man cannot utter it: the eye is not satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.

9The thing that hath been, it is that which shall be; and that which is done is that which shall be done: and there is no new thing under the sun. 10Is there any thing whereof it may be said, See, this is new? it hath been already of old time, which was before us. 11There is no remembrance of former things; neither shall there be any remembrance of things that are to come with those that shall come after.

12¶ I the Preacher was king over Israel in Jerusalem. 13And I gave my heart to seek and search out by wisdom concerning all things that are done under heaven: this sore travail hath God given to the sons of man to be exercised therewith.1.13 to be…: or, to afflict them 14I have seen all the works that are done under the sun; and, behold, all is vanity and vexation of spirit. 15That which is crooked cannot be made straight: and that which is wanting cannot be numbered.1.15 that which is wanting: Heb. defect 16I communed with mine own heart, saying, Lo, I am come to great estate, and have gotten more wisdom than all they that have been before me in Jerusalem: yea, my heart had great experience of wisdom and knowledge.1.16 had…: Heb. had seen much 17And I gave my heart to know wisdom, and to know madness and folly: I perceived that this also is vexation of spirit. 18For in much wisdom is much grief: and he that increaseth knowledge increaseth sorrow.