1Cuvintele oratorului1-2, 12 Ebr.: qohelet, termen cu sens nesigur. Gr.: ekklesiastes, termen care arată înspre o persoană care vorbește în fața unei adunări (gr.: ekklesia; ebr.: qahal); sau conducător al adunării., fiul lui David, rege la Ierusalim.
Deșertăciunea existenței
2O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.
O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!
3Ce câștig are omul din toată osteneala
pe care o depune sub soare?
4O generație trece și apoi altă generație vine,
dar pământul rămâne mereu în picioare.
5Soarele răsare și apune,
grăbindu‑se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
6Vântul se îndreaptă spre sud
și se întoarce spre nord.
Vântul se întoarce din nou, umblă
și revine la circuitul său.
7Toate râurile curg spre mare,
fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
doar ca să pornească iarăși de acolo.
8Toate lucrurile sunt obositoare,
cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
așa cum nici urechea nu se satură să asculte.
9Ce a fost va mai fi,
iar ce s‑a făcut se va mai face.
Nu este nimic nou sub soare!
10Este vreun lucru despre care cineva poate zice:
„Vezi lucrul acesta? Este nou!“?
Totuși, el exista demult,
încă din veacurile dinaintea noastră.
11Nu a rămas nicio amintire despre oamenii de demult,11 Textul sugerează că poate fi vorba și despre lucrurile sau evenimentele de la început.
tot așa cum nici cei ce vor urma
nu se vor mai păstra în amintirea
celor ce vor veni după ei.
Deșertăciunea înțelepciunii
12Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13Mi‑am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce este înfăptuit sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 14Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.
15Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
iar ce lipsește nu poate fi numărat.
16I‑am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi‑am mărit și mi‑am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.“ 17Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia, dar mi‑am dat seama că și aceasta este goană după vânt.
18Căci unde este multă înțelepciune, este și multă supărare
și cu cât este mai multă cunoștință,
cu atât este mai multă mâhnire.
Walay Kapuslanan ang Tanan
1Mao kini ang gipamulong sa usa ka magwawali1:1 magwawali: o, magtutudlo, o, maalamon nga tawo. nga anak ni David ug hari sa Jerusalem:
2Walay kapuslanan! Wala gayoy kapuslanan ang tanan! 3Unsay makuha sa tawo sa iyang paghago dinhi sa kalibotan? 4Mahanaw ang usa ka henerasyon ug mopuli usab ang lain, apan ang kalibotan mao lang gihapon. 5Mosidlak ang adlaw ug unya mosalop, unya magdali kini pagbalik sa dapit nga iyang gigikanan aron mosidlak pag-usab. 6Mohuyop ang hangin ngadto sa habagatan ug unya ngadto sa amihan; magtuyok-tuyok lang kini ug magbalik-balik. 7Ang tanang suba nagadagayday padulong sa dagat, apan wala kini nagakapuno bisan walay hunong ang pagdagayday sa mga suba.1:7 bisan walay hunong ang pagdagayday sa mga suba: o, unya nagabalik ang tubig sa iyang gigikanan ug nagadagayday pabalik sa dagat. 8Kining tanang mga butanga makalaay—kalaay nga dili ikasaysay. Dili matagbaw ang atong mga mata ug mga dalunggan sa atong makita ug madungog. 9Ang nahitabo kaniadto mahitabo pag-usab. Ang gihimo kaniadto himuon pag-usab. Wala gayoy bag-o nga nagakahitabo sa kalibotan. 10May butang pa ba nga imong maingon nga bag-o? Nahitabo na kana kaniadto sa wala pa kita matawo. 11Wala nay nahinumdom sa nanglabay nga mga panghitabo; mao man usab ang mosunod nga mga panghitabo, dili usab kini mahinumdoman sa mga tawo sa umaabot nga henerasyon.
Ang Kaalam sa Tawo Walay Kapuslanan
12Ako nga usa ka magwawali naghari sa Israel, ug nagpuyo ako sa Jerusalem. 13Sa akong kaalam, gitun-an ko gayod pag-ayo ang tanang nagakahitabo dinhi sa kalibotan. Usa kini ka pait nga kapalaran nga gihatag sa Dios ngadto sa mga tawo. 14Nakita ko ang tanang ginahimo dinhi sa kalibotan, ug kining tanan walay kapuslanan; sama kini ka walay pulos sa paggukod ug hangin. 15Ang baliko dili matul-id, ug dili maihap ang wala diha.
16Miingon ako sa akong kaugalingon, “Mas maalamon gayod ako kay sa tanang naghari sa Jerusalem una kanako. Daghan gayod akog nahibaloan.” 17Gitun-an ko pag-ayo ang kalainan sa kaalam ug binuang, apan nasuta ko nga kini walay kapuslanan; sama lang kini sa nagagukod ka sa hangin. 18Kay sa magkadugang ang kahibalo ug kaalam, magdugang usab ang kasakit ug pag-antos.
