Revelația cu privire la vecinii lui Israel
1În anul al treilea1 536 î.Cr. al lui Cirus, împăratul Persiei, i‑a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și este cu privire la un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu‑i printr‑o viziune.
2„În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3Nu am mâncat bucate alese, nu mi‑a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m‑am uns deloc, până nu s‑au împlinit cele trei săptămâni.
4În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care este Tigrul. 5Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in. Coapsele lui erau încinse cu aur de Ufaz. 6Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.
7Numai eu, Daniel, am văzut vedenia. Bărbații care erau cu mine nu au văzut‑o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat‑o la fugă pentru a se ascunde. 8Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m‑a părăsit, culoarea feței mi s‑a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă. 9Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat9 Vezi nota de la 8:18. cu fața la pământ.
10Atunci o mână m‑a atins și m‑a așezat pe genunchii și pe mâinile mele tremurânde.
11El mi‑a zis:
– Daniel, om de mare preț, ia aminte la cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!
Când mi‑a vorbit astfel, m‑am ridicat tremurând.
12Apoi mi‑a zis:
– Nu te teme, Daniel, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te‑ai hotărât în inima ta să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău. Cuvintele tale au fost auzite și tocmai datorită lor am venit eu acum. 13Dar căpetenia împărăției Persiei13 Vezi și v. 20. mi s‑a împotrivit timp de douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împărații Persiei. 14Acum am venit să te învăț cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.
15În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi‑am plecat fruntea la pământ și am rămas mut. 16Dar iată că cineva care era la înfățișare ca un fiu al omului mi‑a atins buzele.
Atunci mi‑am deschis gura, am vorbit și i‑am zis celui ce stătea înaintea mea:
– Stăpâne, la vederea acestei vedenii, m‑am umplut de groază și am rămas fără vlagă. 17Cum ar putea robul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m‑a părăsit și abia mai am suflare.
18Atunci cel care avea înfățișarea ca a unui om m‑a atins din nou și m‑a întărit.
19El mi‑a zis:
– Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic!
În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i‑am zis:
– Vorbește, stăpâne, căci m‑ai întărit!
20El m‑a întrebat:
– Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Iavanului20 Grecia.. 21Dar înainte îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului21 Vezi 12:1.. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.
Ang Pangitain ni Daniel sa Pampang ng Ilog ng Tigris
1Nang ikatlong taon ng paghahari ni Cyrus sa Persia, may ipinahayag na mensahe kay Daniel na tinatawag ding Belteshazar. Totoo ang pahayag at tungkol ito sa malaking digmaan. Naunawaan ni Daniel ang pahayag dahil ipinaliwanag ito sa kanya sa pamamagitan ng isang pangitain. 2Ganito ang nangyari ayon kay Daniel:
Nang panahong iyon, tatlong linggo akong nagdalamhati. 3Hindi ako kumain ng masarap na pagkain, ni tumikim ng karne o uminom ng alak, at hindi rin ako nagpabango ng katawan sa loob ng tatlong linggo.
4Nang ika-24 na araw ng unang buwan, nakatayo ako sa tabi ng malawak na Ilog ng Tigris. 5May nakita ako doon na parang tao na nakadamit ng telang linen at may tali sa baywang na puro ginto. 6Ang katawan niya ay kumikinang na parang mamahaling bato. Ang kanyang mukha ay kumikislap na parang kidlat, at ang kanyang mga mata ay nagliliyab na parang sulo. Ang kanyang mga kamay at mga paa ay kumikinang na parang makinis na tanso, at ang kanyang tinig ay parang ingay ng napakaraming tao.
7Ako lang talaga ang nakakita ng pangitaing iyon. Hindi iyon nakita ng aking mga kasama, pero nagsipagtago sila dahil sa takot. 8Kaya naiwan akong nag-iisa at ako lang ang nakakita ng kamangha-manghang pangitaing iyon. Namutla ako at nawalan ng lakas. 9Narinig kong nagsasalita ang taong iyon. At habang nagsasalita siya, nawalan ako ng malay at nasubsob sa lupa. 10Hinawakan at tinulungan niya ako habang nanginginig pa ang aking mga kamay at mga tuhod. 11Sinabi niya, “Daniel, mahal ka ng Dios. Tumayo ka at makinig nang mabuti sa sasabihin ko sa iyo, dahil isinugo ako ng Dios dito sa iyo.” Pagkasabi niya noon, nanginginig akong tumayo. 12Sinabi niya sa akin, “Daniel, huwag kang matakot. Sapagkat sa unang araw pa lamang ng iyong pagpapakumbaba sa Dios at sa hangad mong maunawaan ang pangitain, sinagot na ang iyong dalangin. Kaya pumarito ako para dalhin ang kasagutan sa iyong dalangin. 13Pero hindi ako nakarating agad dito dahil sa loob ng 21 araw ay hinadlangan ako ng pinuno10:13 pinuno: Ang tinutukoy dito ay isang masamang anghel na nagbabantay o tumutulong sa kaharian ng Persia. ng kaharian ng Persia. Mabuti na lang at tinulungan ako ni Micael na pinuno ng mga anghel dahil ako lang ang nakikipaglaban sa pinuno ng Persia. 14Narito ako ngayon para ipaliwanag sa iyo kung ano ang mangyayari sa iyong mga kababayang Israelita sa hinaharap, dahil ang iyong pangitain ay tungkol sa mga mangyayari sa hinaharap.”
15Habang nagsasalita siya sa akin, napayuko na lang ako at hindi nakapagsalita. 16Hinipo ako sa bibig nitong parang tao, at nakapagsalita akong muli. Sinabi ko sa kanya na nakatayo sa aking harapan, “Ginoo, nabagabag po ako at nawalan ng lakas dahil sa pangitaing nakita ko. 17Paano ako makikipag-usap sa inyo gayong wala na akong lakas at halos hindi na ako makahinga?”
18Kaya muli niya akong hinipo at bumalik ang aking lakas. 19Sinabi niya sa akin, “Ikaw na mahal ng Dios, huwag kang matakot o mag-alala. Magpakalakas at magpakatatag ka.” Nang masabi niya ito sa akin, muli akong lumakas. Sinabi ko sa kanya, “Ituloy nʼyo po ang pagsasalita, dahil pinalakas nʼyo na ako.” 20Sumagot siya, “Kinakailangang bumalik ako sa pakikipaglaban sa pinuno ng Persia. Pagkatapos, darating naman ang pinuno10:20 pinuno: Ang tinutukoy dito ay isang masamang anghel na nagbabantay o tumutulong sa kaharian ng Grecia. ng Grecia. Pero alam mo ba kung bakit ako pumarito sa iyo? 21Naparito ako para ipaliwanag sa iyo ang nakasulat sa Aklat ng Katotohanan. Sa aking pakikipaglaban, walang ibang tumulong sa akin kundi si Micael lamang, ang pinuno10:21 pinuno: Ang tinutukoy dito ay isang mabuting anghel na nagbabantay o tumutulong sa kaharian ng Israel. ng Israel.
