Corul
1Spune‑ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
unde a plecat iubitul tău?
Pe unde s‑a întors iubitul tău,
ca să‑l căutam și noi împreună cu tine?
Sulamita
2Iubitul meu a coborât în grădina lui,
la straturile de mirodenii,
ca să‑și păstorească turma în grădini
și să culeagă crini.
3Eu sunt a iubitului meu, și iubitul meu este al meu!
El își paște turma printre crini.
Iubitul
4Ești frumoasă, draga mea, ca Tirța,
încântătoare ca Ierusalimul,
grozavă, asemenea unei oștiri cu steaguri!
5Întoarce‑ți ochii de la mine
fiindcă mă tulbură!
Părul tău este ca o turmă de capre
care coboară zbenguindu‑se din Ghilad!
6Dinții tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
și niciuna din ele nu este singură!
7Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,
în spatele voalului!
8Deși am șaizeci de prințese,
optzeci de țiitoare
și fecioare fără număr,
9doar una este porumbița mea, desăvârșita mea,
singura fiică a mamei sale,
cea mai pură odraslă a celei ce a născut‑o.
Fecioarele o privesc și o binecuvântează,
prințesele și țiitoarele o laudă.
Corul
10Cine este aceasta care se ivește asemenea zorilor,
frumoasă precum luna, pură precum soarele,
grozavă asemenea unei oștiri cu steaguri?
Sulamita
11Am coborât la grădina cu nuci
ca să văd verdeața proaspătă din vale,
ca să văd dacă a înmugurit vița
și dacă a înflorit rodiul.
12Fără să‑mi dau seama, sufletul meu m‑a purtat
în carele poporului prințului.12 Sensul versului este nesigur. Sau: în carele poporului meu deosebit; sau în carele lui Aminadab.
Corul
13Întoarce‑te, întoarce‑te, Sulamita,
întoarce‑te, întoarce‑te, ca să te putem privi!
Iubitul
De ce vă uitați la Sulamita
ca la dansul a două tabere?13 Sensul versului este nesigur. Sau: ca la mărșăluirea taberelor; sau ca la dansul lui Mahanayim.
As filhas de Jerusalém:
1Ó mais formosa entre as mulheres,
para onde foi o teu amado?
Estamos dispostas a ir procurá-lo contigo.
Ela
2O meu amor desceu ao seu jardim,
aos canteiros de bálsamo,
para apascentar os seus rebanhos e colher lírios.
3Eu sou do meu amado
e o meu amado é meu.
Ele apascenta o seu rebanho entre os lírios!
Ele
4Ó minha querida, és tão bela!
Tão encantadora como a terra de Tirza6.4 Tirza. Cidade que, devido à sua beleza, foi feita capital de Israel pelo rei Jeroboão.!
Sim, tão bela como Jerusalém!
A tua beleza conquistou-me,
como se se tratasse dum exército imponente.
5Desvia de mim os teus olhos,
porque eles me perturbam!
O teu cabelo, emoldurando-te o rosto,
é como um rebanho de cabras pastando em Gileade.
6Os teus dentes são como um rebanho de ovelhas recém-lavadas,
Todas elas têm gémeos;
não há estéreis entre elas.
7Como duas metades de romã,
assim são as tuas faces, escondidas atrás do teu véu.
8Sessenta são as rainhas,
oitenta as concubinas,
as virgens não têm conta.
9Mas tu, minha pomba, és única entre elas!
És perfeita, não tens rival!
As mulheres de Jerusalém ficaram encantadas, quando te viram,
e até as rainhas e as concubinas te louvam.
As filhas de Jerusalém:
10Quem é esta que aparece como a alva do dia,
formosa como a Lua,
pura como o Sol,
incondicionalmente conquistadora?
Ele
11Desci até ao bosque das nogueiras,
fui até ao vale para ver os novos frutos ali,
para ver se floresciam as vides
e se já brotavam as romeiras.
12Mas antes de me dar conta disso,
os meus pensamentos já me haviam sentado
no carro com o meu príncipe.
As filhas de Jerusalém:
13Volta, volta, ó sulamita!
Regressa para que possamos ver-te outra vez!
Ele
Porque querem olhar para uma simples rapariga de Sulam,
como para uma dança de Maanaim?