Sulul scris și Mielul
1În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii. 2Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă sulul și să‑i desfacă sigiliile?“ 3Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n‑a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el. 4Și am plâns mult, pentru că nu s‑a găsit nimeni vrednic să deschidă sulul, nici să se uite în el. 5Dar unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“
6Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarne6 În concepția popoarelor din antichitate, cornul era, printre altele, un simbol al puterii sau al unui conducător puternic. și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul. 7El a venit și a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron. 8Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kithara8 Termenul kithara (în alte traduceri harfă/harpă) face referire de obicei la un instrument muzical cu coarde, din specia cordofonelor, un instrument destul de dificil de reconstruit pentru că termenul se referă generic la unele instrumente asemănătoare atât cu lira sau cu un anumit tip de harfă de mână, cât și cu strămoașa lăutei, oud‑ului, chitarei actuale. Vezi și 14:2; 15:2; 1 Cor. 14:7. și vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților – 9și cântau o cântare nouă:
„Tu ești vrednic să iei sulul
și să‑i deschizi sigiliile,
pentru că ai fost înjunghiat
și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu,
oameni din orice seminție, limbă, popor și neam
10și i‑ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru;
și ei vor domni pe pământ!“
11M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie11 Un mod de a spune că mulțimea lor era atât de mare, încât nu putea fi numărată.. 12Ei spuneau cu glas tare:
„Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat,
să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie,
cinste, slavă și laudă!“
13Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit‑o zicând:
„A Celui Ce stă pe tron și a Mielului
să fie lauda, cinstea, slava și puterea,
în vecii vecilor!“
14Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat.
LʼAgnello e la pergamena
1Poi vidi nella destra di colui che sedeva sul trono una pergamena arrotolata, scritta sia di dentro che di fuori, chiusa da sette sigilli. 2E vidi un angelo potente che, a gran voce, faceva questa domanda: «Chi è degno di togliere i sigilli e di aprire la pergamena?» 3Ma né in cielo, né sulla terra, né fra i morti vi era qualcuno che potesse aprire la pergamena e leggerla.
4Allora scoppiai in un pianto dirotto, perché non si era trovato nessuno degno di aprirla, nessuno che potesse dirci che cosa contenesse.
5Ma uno dei ventiquattro anziani mi disse: «Non piangere! Ecco, il Leone della tribù di Giuda, il Rampollo di Davide ha vinto la sua battaglia e si è dimostrato degno di togliere i sette sigilli e di aprire la pergamena».
6Guardai, e allora fra il trono con le quattro creature viventi e gli anziani vidi un Agnello in piedi, che portava ancora i segni del suo sacrificio. Aveva sette corna e sette occhi, che rappresentano i sette spiriti di Dio che sono stati mandati in ogni parte del mondo. 7LʼAgnello avanzò e prese la pergamena dalla destra di Dio che sedeva sul trono. 8Mentre la prendeva le quattro creature viventi e i ventiquattro anziani si prostrarono davanti allʼAgnello. Ognuno di loro aveva unʼarpa e una coppa dʼoro piena di profumi, che sono le preghiere degli uomini di Dio. 9Essi cantavano un nuovo canto, questo: «Tu sei degno di prendere la pergamena, di rompere i suoi sigilli e di aprirla, perché sei stato immolato e, con la tua morte, hai riscattato, per darli a Dio, uomini di ogni razza, lingua, popolo e nazione. 10Tu ne hai fatto il Regno di Dio, i suoi sacerdoti; ed essi regneranno sulla terra».
11-12Allora, nella mia visione, udii cantare a voce spiegata i numerosi angeli, che circondavano il trono, le quattro creature viventi e gli anziani: «LʼAgnello che è stato immolato», cantavano, «è degno di ricevere la potenza, la ricchezza, la saggezza, la forza, lʼonore, la gloria e le benedizioni!»
13E tutte le creature, nel cielo, sulla terra, e perfino sotto la terra e nel mare, esclamavano: «A Dio, che siede sul trono, e allʼAgnello vadano la lode, lʼonore, la gloria e la potenza per i secoli eterni!» 14E le quattro creature viventi continuavano a dire: «Amen», mentre i ventiquattro anziani si prostravano in adorazione.
