Cele șapte sigilii
1Am văzut când Mielul a deschis unul dintre cele șapte sigilii și am auzit‑o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“ 2M‑am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care‑l călărea avea un arc. I‑a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.
3Când Mielul a deschis al doilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a doua ființă vie zicând: „Vino!“ 4Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce‑l călărea i s‑a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i‑a fost dată o sabie mare.
5Când Mielul a deschis al treilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a treia ființă vie zicând: „Vino!“ M‑am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care‑l călărea avea în mână o balanță. 6Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „Un choinix6 Aproximativ 1 kg, rația zilnică de grâu pe care o consuma o persoană. de grâu pentru un denar6 Plata obișnuită pentru o zi de muncă (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). Prețul descris aici, de un denar pentru un choinix de grâu, era unul de zece ori mai mare decât în mod obișnuit, arătând cât de mare ajunsese inflația în acea perioadă de foamete.! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“
7Când Mielul a deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de‑a patra ființe vii zicând: „Vino!“ 8M‑am uitat și iată că a ieșit un cal verde pal8 Termenul grecesc chloros arată exact spre culoarea clorului, un verzui spre galben pal., iar numele celui ce‑l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându‑l, era Locuința Morților8 Gr.: Hades. Le‑a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.
9Când Mielul a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși9 În VT sângele jertfelor trebuia vărsat la picioarele altarului (vezi Ex. 29:12; Lev. 4:7). din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. 10Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“ 11Fiecăruia i s‑a dat câte o robă albă și li s‑a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.
12Apoi am văzut când Mielul a deschis al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii13 Cu referire la fructele produse de smochin vara târziu, care adesea cad înainte de a ajunge la maturitate. când este scuturat de un vânt puternic. 14Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor. 15Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s‑au ascuns în peșteri și printre stâncile munților. 16Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului, 17pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!“
I quattro cavalieri
1Allora vidi lʼAgnello rompere il primo dei sette sigilli e udii una delle quattro creature viventi che diceva con una voce simile al tuono: «Vieni!» 2E vidi apparire un cavallo bianco. Il suo cavaliere aveva un arco, e gli fu posta sul capo una corona. Egli partì veloce, trionfante, per vincere molte battaglie.
3Quando lʼAgnello ruppe il secondo sigillo, udii la seconda creatura vivente che diceva: «Vieni!».
4Questa volta apparve un cavallo rosso. Al suo cavaliere fu data una lunga spada e il potere di togliere la pace dalla terra, così che gli uomini si uccidessero fra di loro e ovunque scoppiassero guerre.
5Quando lʼAgnello ruppe il terzo sigillo, udii la terza creatura vivente che diceva: «Vieni!» E vidi apparire un cavallo nero. Il suo cavaliere aveva in mano una bilancia. 6In mezzo alle quattro creature viventi udii come una voce che diceva: «Tempo di carestia: per un chilo di grano, la paga di una giornata, per tre chili dʼorzo, la paga di una giornata, olio e vino non siano sprecati».
7Quando lʼAgnello ruppe il quarto sigillo, udii la quarta creatura vivente che diceva: «Vieni!» 8Questa volta vidi arrivare un cavallo grigiastro e il nome del suo cavaliere era «Morte», gli teneva dietro il regno dei morti. A loro fu dato su un quarto della terra il potere di uccidere con le guerre, le carestie, le epidemie e le bestie feroci.
9Quando lʼAgnello aprì il quinto sigillo, vidi un altare sotto cui stavano le anime di quelli che erano stati uccisi per la loro fedeltà alla parola di Dio e per la loro testimonianza.
10Essi chiamavano il Signore ad alta voce e dicevano: «Fino a quando, o Sovrano vero e santo, aspetterai a giudicare gli abitanti della terra per quello che ci hanno fatto? Quando chiederai loro conto del nostro sangue?» 11Ad ognuno di loro fu data una veste bianca e fu detto di aspettare in pace ancora un poʼ di tempo, finché non fosse completo il numero dei loro compagni di fede, cioè dei loro fratelli che dovevano essere messi a morte come loro.
12Quando vidi lʼAgnello rompere il sesto sigillo ci fu un tremendo terremoto. Il sole divenne nero come il carbone e la luna si fece rosso sangue. 13Allora le stelle caddero dal cielo sulla terra, come i fichi acerbi cadono dallʼalbero scosso da un vento impetuoso. 14Il cielo si ritirò come una pergamena che sʼarrotola, e tutte le montagne e le isole furono spostate. 15I re della terra, i governanti, i generali, i ricchi, i potenti, tutti gli uomini grandi e piccoli, liberi e schiavi, corsero a rifugiarsi nelle spelonche e nelle caverne delle montagne, 16gridando ai monti e alle rocce: «Cadeteci addosso e nascondeteci alla vista di Dio, che è seduto sul trono, e dallʼira dellʼAgnello, 17perché il grande giorno della resa dei conti è ormai arrivato! Chi potrà mai sopravvivere?»
