Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 1:1-20

Prolog

1Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le‑a făcut‑o cunoscută trimițându‑Și îngerul la robul Său Ioan, 2care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Cristos. 3Fericit este3 Este prima din cele șapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14). cel ce citește3 Este vorba despre acea persoană care citea cu voce tare, în mijlocul comunității, epistola trimisă de către un apostol sau o autoritate spirituală. și fericiți sunt cei ce aud cuvintele acestei profeții și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

4Ioan, către cele șapte4 Una dintre caracteristicile acestei cărți este folosirea numărului șapte, număr care semnifică plenitudinea și care este folosit de 52 de ori în carte. biserici care sunt în Asia4 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala de facto la Efes. Această provincie se afla, alături de altele, în zona geografică denumită Asia Mică.: har și pace vouă de la Cel Care este, Care era și Care vine, de la cele șapte duhuri4 Sau: înșeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10). Vezi, de asemenea, Is. 11:2. care se află înaintea tronului Său 5și de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut5 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, fie întâiul în rang, fiind folosit cu acest din urmă sens în Ps. 88:28 traducerea LXX (Ps. 89:27 în versiunea NTR, precum și în alte traduceri): Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Așadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naștere la) s‑a pierdut. În cazul de față accentul cade pe prioritatea în rang, pe care Isus o are peste întreaga creație. dintre cei morți și Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubește, Care ne‑a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6și ne‑a făcut o Împărăție, preoți6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) și a Bisericii în NT (vezi 1 Pet. 2:5, 9). pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

7Iată, El vine cu norii7 Vezi Dan. 7:13.

și orice ochi Îl va vedea,

chiar și cei care L‑au străpuns7 Vezi Zah. 12:10..

Toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui.

Da! Amin!7 Sau: În mod sigur așa se va întâmpla! Amin!

8„Eu sunt Alfa și Omega8 Prima și ultima literă din alfabetul grecesc. Dumnezeu este Începutul și Sfârșitul (vezi 21:6)., zice Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Care era și Care vine, Cel Atotputernic!“

Viziunea lui Ioan despre Cristos

9Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș împreună cu voi la necaz, la Împărăție9 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]. și la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee. Insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman. Istoricul Eusebiu (265–340 d.Cr.) susține că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul împăratului Nerva (care a domnit între anii 96–98 d.Cr.). Vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9., din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus. 10În ziua Domnului10 Denumirea primei zile a săptămânii la evrei (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat. Era ziua în care creștinii se adunau laolaltă (vezi F.A. 20:7). eram în Duhul și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță, 11zicând: „Scrie pe un sul ceea ce vezi și trimite‑l celor șapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într‑un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes. Distanța dintre localități era parcursă în două-trei zile de mers călare.!“

12M‑am întors să văd ce glas vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur, 13iar în mijlocul sfeșnicelor, pe „Cineva asemenea unui fiu al omului“13 Vezi Dan. 7:13.. Era îmbrăcat într‑o mantie care‑I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur.13 Roba lungă și brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5). 14Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,14 Vezi Dan. 7:9. Părul alb pretindea respect și semnifica înțelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor. ochii Lui erau ca flacăra focului,14 Vezi Dan. 10:6. O descriere care se referă probabil la atotcunoaștere (vezi 2:23; 4:6). 15picioarele Lui erau asemenea bronzului încins, ars ca în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.15 Vezi Dan. 10:6 și Eze. 1:24, 27. O descriere care se referă probabil la gloria și puterea lui Dumnezeu. 16În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.

17Când L‑am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și‑a pus peste mine mâna dreaptă și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă 18și Cel Ce trăiește! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morții și ale Locuinței Morților18 Gr.: Hades!

19Așadar, scrie ce ai văzut, ce este acum și ce urmează19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât și ceea ce urmează. să se întâmple după acestea! 20Cât despre taina20 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg. celor șapte stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur, cele șapte stele sunt îngerii20 Sau: mesagerii; și în 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14. celor șapte biserici, iar cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici.

Asante Twi Contemporary Bible

Adiyisɛm 1:1-20

1Nwoma yi fa adiyisɛm a Onyankopɔn de maa Yesu Kristo sɛ ɔnkyerɛ nʼasomfoɔ deɛ ɛrebɛba no ho. Kristo somaa ne ɔbɔfoɔ kɔɔ nʼakoa Yohane nkyɛn kɔdaa asɛm yi adi kyerɛɛ no, 2sɛdeɛ ɛbɛyɛ a Yohane bɛka biribiara a ɔhunuiɛ. Yei ne nʼadansedie ne asɛm a ɛfiri Onyankopɔn nkyɛn ne nokorɛ a Yesu Kristo daa no adi no. 3Nhyira nka obiara a ɔbɛkan saa nwoma yi, na nhyira nka wɔn nso a wɔtie adiyisɛm no na wɔdi so sɛdeɛ wɔatwerɛ wɔ saa nwoma yi mu no. Ɛberɛ no abɛn.

Nkyea

4Yohane,

Nkyea a ɔkyea asafo ahodoɔ nson a ɛwɔ Asia no nie:

Adom ne asomdwoeɛ a ɛfiri deɛ ɔwɔ hɔ, na ɔtenaa hɔ, na ɔreba no ne ahonhom nson a wɔwɔ nʼahennwa anim, 5ne Yesu Kristo a ɔyɛ ɔdanseni nokwafoɔ ne awufoɔ mu abakan ne asase so ahene sodifoɔ no nkyɛn nka mo.

Ɔdɔ yɛn, na ɔnam ne wuo no so agye yɛn afiri yɛn bɔne mu. 6Wayɛ yɛn ahemman ne asɔfoɔ sɛ yɛnsom ne Onyankopɔn ne nʼAgya. Ɔno na wɔmfa animuonyam ne tumi mma no daa daa! Amen.

7Ɔnam omununkum mu reba.

Wɔn a wɔwɔɔ no pea no

ne obiara bɛhunu no.

Asase so nnipa nyinaa bɛsu no.

Ɛbɛba mu saa. Amen.

8Awurade Onyankopɔn Otumfoɔ no se, “Mene Alfa ne Omega1.8 Hela atwerɛdeɛ a ɛdi ɛkan ne deɛ ɛtwa toɔ. Onyankopɔn yɛ ahyɛaseɛ ne awieeɛ (21.6). a ɔwɔ hɔ seesei na ɔwɔ hɔ dada na ɔrebɛba no.”

9Mene Yohane, a me ne mo nyinaa yɛ akyidifoɔ. Yɛhunu amane ɛfiri sɛ Yesu ne yɛn ɔhene, na ɔma yɛn ahoɔden wɔ ahohia mu. Esiane sɛ mekaa Onyankopɔn asɛm kaa nokorɛ a Yesu daa no adi enti, wɔtwaa me asuo de me kɔɔ Supɔ Patmo so. 10Awurade da no,1.10 Yudafoɔ da a ɛdi nnawɔtwe no ɛkan no. Wɔfrɛɛ da no saa, ɛfiri sɛ, saa da no na Yesu sɔre firii awufoɔ mu. Saa ɛda no ara nso na Akristofoɔ hyiaeɛ (Hwɛ Aso 20.7) na wɔgyegyee toɔ (Hwɛ 1 Ko 16.2). Honhom no faa me na metee nne denden bi a ɛte sɛ totorobɛnto a ɛrebɔ wɔ mʼakyi. 11Ɛkaa sɛ, “Twerɛ biribiara a wohunu, na fa nwoma no kɔma saa asafo ahodoɔ nson a ɛwɔ Efeso ne Smirna ne Pergamo ne Tiatira ne Sardi ne Filadelfia ne Laodikea no.”

12Medanee mʼani pɛɛ sɛ mehunu deɛ ɔrekasa kyerɛ me no. Ɛhɔ na mehunuu sikakɔkɔɔ nkaneadua nson. 13Na nkaneadua no mfimfini na onipa bi a ɔte sɛ Onipa Ba a ɔhyɛ atadeɛ yuu a ɛsi ne nan ase a sika abɔsoɔ kyekyere ne koko no gyina. 14Na ne tirinwi yɛ fitaa te sɛ asaawafuturo anaasɛ sukyerɛmma, na nʼani dɛre sɛ ogya. 15Ne nan ase hyerɛnee sɛ ayowaa a wɔanane wɔ fononoo mu na afei wɔatwi ho na ne nne woro so te sɛ nsuworosoɔ a ano yɛ den. 16Na ɔkura nsoromma nson wɔ ne nsa nifa mu na sekan anofanu a ɛyɛ nnam firi nʼanom baeɛ. Na nʼanim hyerɛn te sɛ owigyinaeɛ awia.

17Mehunuu no no, mekɔhwee ne nan ase te sɛ owufoɔ. Ɔde ne nsa nifa too me so kaa sɛ, “Nsuro! Mene Ɔkannifoɔ ne Okyikafoɔ. 18Mene ɔteasefoɔ no! Mewuiɛ, nanso seesei mete ase daa daa. Mekura owuo ne asaman safoa.

19“Enti afei twerɛ nneɛma a wohunu; deɛ wohunu no seesei ne deɛ ɛbɛba akyire no, twerɛ. 20Nsoromma nson a wohunu wɔ me nsa nifa mu ne sika nkaneadua no nkyerɛaseɛ a ɛyɛ ahintasɛm no ni; Nsoromma nson no yɛ asafo nson no abɔfoɔ, ɛnna nkaneadua nson no nso yɛ asafo nson no.”