1Ascultați cuvântul acesta,
vaci ale Bașanului, care sunteți pe muntele Samariei,
care‑i asupriți pe cei săraci,
care‑i zdrobiți pe cei nevoiași,
care ziceți stăpânilor voștri:
„Aduceți‑ne să bem!“
2Stăpânul Domn a jurat pe sfințenia Sa, zicând:
„Iată vin zile pentru voi
când vă vor trage cu cârlige,
iar pe ultimele dintre voi – cu cârlige de pescuit.
3Veți ieși prin spărturile zidului,
fiecare drept înainte,
și veți fi alungate în Harmon3 Locație geografică necunoscută.,“ zice Domnul.
4„Duceți‑vă la Betel și păcătuiți!
Duceți‑vă la Ghilgal și păcătuiți și mai mult!
Aduceți‑vă dimineața jertfele
și dați‑vă zeciuielile la fiecare trei zile4 Sau, cf. Deut. 14:28: ani.!
5Aduceți jertfă de mulțumire din pâine dospită
și lăudați‑vă cu darurile de bunăvoie,
trâmbițați despre ele,
căci aceasta vă place, fii ai lui Israel,“
zice Stăpânul Domn.
Eșecul Israelului în a învăța prin disciplinare
6„Prin urmare, și Eu v‑am trimis foamete6 Lit.: dinți curați (fără mâncare printre ei). în toate cetățile voastre
și am adus lipsă de pâine în toate locurile voastre.
Dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
7„Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi,
când mai erau încă trei luni până la seceriș.
Am dat ploaie peste o cetate,
dar peste o alta n‑am lăsat să plouă;
peste un ogor a plouat,
însă alt ogor nu a avut parte de ploaie și s‑a uscat.
8Două-trei cetăți s‑au dus însetate la o alta ca să bea apă,
dar nu s‑au săturat.
Cu toate acestea, nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
9„De multe ori v‑am lovit grădinile și viile
cu filoxera și cu mălura.9 Sau: V‑am lovit cu filoxera și cu mălura / mulțimea grădinilor și viilor voastre.
Apoi lăcustele v‑au devorat smochinii și măslinii,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
10„Am trimis împotriva voastră molima,
ca și în Egipt.
I‑am ucis pe tinerii voștri cu sabia
și am tăiat caii voștri căzuți ca pradă.
Am ridicat duhoarea taberei voastre până la nările voastre,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
11„Pe unii dintre voi i‑am distrus,
cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora.
Ați ajuns ca tăciunele scos din jar,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
12„De aceea îți voi face astfel, Israel,
și, pentru că îți voi face astfel,
pregătește‑te să‑L întâlnești pe Dumnezeul tău, Israel!“
13Căci iată că El este Cel Ce a întocmit munții,
Cel Ce a creat vântul
și i‑a descoperit omului gândul Său,
Cel Ce a prefăcut zorii în întuneric
și Cel Ce umblă pe înălțimile pământului –
Domnul, Dumnezeul Oștirilor, este Numele Său.
Israel não voltou para Deus
1Ouçam-me, vocês, gordas vacas de Basã que vivem na Samaria, vocês, mulheres que encorajam os maridos a roubar os pobres e a esmagar os explorados, vocês que nunca estão satisfeitas e que dizem aos maridos que querem beber mais e mais! 2O Senhor Deus jurou pela sua santidade: “Eis que virá o tempo em que vos porão ganchos nos narizes e vos levarão como gado; o último será igualmente levado com anzóis! 3Serão expulsos das vossas belas casas e lançados fora pelas fendas das paredes destruídas, na direção de Hermon.” É o Senhor quem o diz.
4“Venham então e continuem a fazer sacrifícios aos ídolos, em Betel e em Gilgal. Continuem a desobedecer que os vossos pecados se vão amontoando. Sacrifiquem cada manhã e tragam os dízimos duas vezes por semana. 5Prossigam nos ritos de louvor e deem ofertas voluntárias. Hão de sentir-se orgulhosos e falarão de tudo isso por toda a parte, diz o Senhor Deus.
6Fiz-vos passar fome, diz o Senhor Deus, mas não serviu de nada; nem mesmo assim se converteram a mim. 7Arruinei as vossas culturas, retendo as chuvas três meses antes das colheitas. Fiz chover numa cidade e não na outra. Enquanto um campo recebeu chuva, o outro ficou seco e as culturas morreram. 8Gentes de duas ou três cidades seriam capazes de fazer uma longa caminhada para obter uma gota de água, indo àquela onde tinha chovido, mas chegando lá não encontrarão nenhuma de sobra. Pois nem mesmo assim se convertem, diz o Senhor.
9Mandei-vos o míldio e outras doenças às vossas vinhas e às vossas culturas agrícolas; os gafanhotos comeram as figueiras e as oliveiras. E nem mesmo assim se voltaram para mim, diz o Senhor.
10Mandei-vos pragas, como as do Egito, há muito tempo. Matei os vossos mancebos na guerra e deixei que levassem os vossos cavalos. O mau cheiro dos mortos era terrível. E mesmo assim recusaram converter-se.
11Destruí algumas das vossas cidades, como tinha feito com Sodoma e com Gomorra; os que escaparam eram como pedaços de madeira meio queimados, tirados dum fogo. E mesmo assim não voltaram para mim, diz o Senhor.
12Por isso, trarei todos esses males de que vos tenho falado. Prepara-te, pois, para te encontrares com o teu Deus, ó Israel!”
13Foi ele quem formou as montanhas e fez os ventos; ele conhece todos os vossos pensamentos; faz da manhã trevas e esmaga as montanhas debaixo dos seus pés. Senhor, o Deus dos exércitos, é o seu nome.
