Judecată împotriva Moabului
1Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei fărădelegi ale Moabului,
ba chiar pentru patru,
nu‑Mi voi retrage mânia,
pentru că a ars până și oasele regelui Edomului,
făcându‑le scrum.1 În sensul că nu a permis ca acesta să fie înmormântat în mod onorabil.
2Voi trimite foc în Moab,
care va mistui fortărețele Cheriotului.2 Sau: cetăților.
Moab va muri în mijlocul încleștării,
în mijlocul strigătelor de război și al sunetului de trâmbiță2 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război..
3Îl voi nimici pe judecător din mijlocul lui
și îi voi ucide toate căpeteniile împreună cu el,“ zice Domnul.
Judecată împotriva lui Iuda
4Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei fărădelegi ale lui Iuda,
ba chiar pentru patru,
nu‑Mi voi retrage mânia,
pentru că au respins Legea Domnului
și n‑au păzit hotărârile Lui
și pentru că s‑au lăsat duși în rătăcire
de idolii lor mincinoși,
după care au umblat și părinții lor.
5Voi trimite foc în Iuda
și va mistui fortărețele Ierusalimului.“
Judecată împotriva Israelului
6Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei fărădelegi ale lui Israel,
ba chiar pentru patru,
nu‑Mi voi retrage mânia,
pentru că l‑au vândut pe cel drept pe arginți,
iar pe cel nevoiaș – pentru o pereche de sandale.
7Ei calcă în picioare, în pulberea pământului,
capetele celor săraci7 Sensul celor două versuri este nesigur. Sau: Ei calcă în picioare, cum ar călca pulberea pământului, capetele celor săraci; sau Ei tânjesc după pulberea pământului de pe capetele celor săraci, în ideea că sunt așa de lacomi încât nici măcar atât nu i‑ar lăsa celui sărac. Sau Ei tânjesc să vadă pulberea pământului pe capetele celor săraci.
și dau la o parte dreptul celor sărmani7 Sensul versului este nesigur..
Și fiul, și tatăl merg la aceeași fată,
ca să batjocorească astfel Numele Meu cel sfânt.7 Vezi Lev. 18:7-8.
8Pe hainele luate drept garanție,
se tolănesc lângă orice altar,8 Vezi Ex. 22:26-27; Deut. 24:12-13, 17.
iar vinul luat din amenzi8 Sau: despăgubiri; sau: restituiri, pretinse în mod nedrept.
îl beau în casa dumnezeilor lor.
9Eu i‑am nimicit pe amoriți dinaintea lor,
care erau cât cedrii de înalți
și puternici ca stejarii.
Deasupra, le‑am nimicit roadele,
iar dedesubt – rădăcinile.
10Eu v‑am scos din țara Egiptului
și v‑am purtat prin pustie timp de patruzeci de ani,
ca să vă dau în stăpânire țara amoriților.
11Am ridicat profeți dintre fiii voștri
și nazirei11 Vezi Num. 6:1-21; Jud. 13:5. dintre tinerii voștri.
Nu este așa, fii ai lui Israel? zice Domnul.
12Dar voi le‑ați dat nazireilor să bea vin
și le‑ați poruncit profeților: «Nu profețiți!»
13Iată, vă voi clătina
așa cum se clatină carul
când este plin cu snopi.
14Cel iute nu va putea să fugă,
cel tare nu se va putea baza pe tăria lui,
iar cel viteaz nu‑și va putea scăpa viața.
15Cel ce mânuiește arcul nu va putea să țină piept,
cel iute de picioare nu va putea scăpa,
iar călărețul nu‑și va putea salva viața.
16Chiar și cel mai curajos dintre viteji
va fugi în pielea goală în ziua aceea,“ zice Domnul.
1Diz o Senhor: “O povo de Moabe pecou continuadamente e não lhe perdoarei. Não o deixarei por mais tempo impune, pois queimaram os ossos do rei de Edom, até reduzi-los a cal. 2Por isso, em recompensa, enviarei fogo sobre Moabe, que destruirá as fortalezas de Queriote. Moabe morrerá no meio de grande tumulto, enquanto os guerreiros gritam e as trombetas tocam. 3Destruirei o seu rei e matarei ao mesmo tempo os líderes.” Isto foi o que o Senhor falou.
4Diz o Senhor: “O povo de Judá não tem parado de pecar e não lhe perdoarei. Não ficarão por mais tempo sem castigo, porque rejeitaram a Lei do Senhor, recusando obedecer-lhe. Endureceram os seus corações e pecaram, à semelhança dos seus pais. 5Por isso, destruirei Judá com fogo. Queimarei as fortalezas de Jerusalém.”
Julgamento sobre Israel
6Diz o Senhor: “O povo de Israel tem pecado continuamente e não poderei esquecê-lo. Não deixarei por mais tempo esse povo sem castigo. Perverteram a justiça aceitando subornos, vendendo como escravos os pobres que não podiam pagar as dívidas contraídas; venderam-nos por um par de sapatos. 7Esmagam os pobres contra o pó do chão e enxotam com um pontapé os pacíficos. Um homem e o seu pai deitam-se com a mesma rapariga, desonrando o meu santo nome. 8Quando têm as suas festas religiosas, recostam-se preguiçosamente, deitando-se sobre roupas retidas sob penhor, e no meu próprio templo oferecem sacrifícios de vinho obtido como receita de multas.
9Mesmo assim, pensem em tudo o que fiz por eles! Limpei a terra dos amorreus diante deles, esses amorreus tão fortes como carvalhos e tão altos como cedros! Destruí-lhes o fruto e cortei-lhes por baixo as raízes.
10Tirei-vos do Egito, conduzindo-vos através do deserto por 40 anos, para que viessem a possuir, enfim, a terra dos amorreus. 11Escolhi os vossos filhos para se tornarem nazireus e profetas. Podem negá-lo, israelitas?, pergunta-vos o Senhor. 12Contudo, forçaram os nazireus a pecarem, obrigando-os a beberem vinho; reduziram ao silêncio os profetas, dizendo-lhes: ‘Calem-se!’
13Por isso, vos carregarei como se carrega um carro com fardos. 14Os vossos mais ágeis guerreiros não conseguirão fugir; os mais fortes sucumbirão e aos mais altos de nada lhes servirá o tamanho. 15O atirador de arco falhará sistematicamente o alvo. Os especialistas em corrida serão sempre apanhados e os melhores cavaleiros desfalecerão, sem possibilidade de escapar. 16Os mais corajosos dos vossos guerreiros deixarão cair as armas na fuga, para pouparem as vidas nesse dia.” Isto foi o que o Senhor falou.
