David și Mefiboșet
1David a întrebat: „Se mai află în viață cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătate, datorită lui Ionatan?“ 2Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Țiba, pe care l‑au chemat la David.
Regele l‑a întrebat:
– Tu ești Țiba?
El a zis:
– Da, eu sunt, robul tău.
3Regele l‑a întrebat:
– A mai rămas cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătatea3 Vezi nota de la 7:15. lui Dumnezeu?
Țiba i‑a zis regelui:
– Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.
4Regele l‑a întrebat:
– Unde este acesta?
Țiba i‑a zis regelui:
– Iată că el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar.
5Regele David a trimis după el și l‑a adus din Lo‑Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. 6Mefiboșet, fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și s‑a plecat astfel înaintea lui.
David i‑a zis:
– Mefiboșet!
El a răspuns:
– Iată robul tău!
7David i‑a zis:
– Nu te teme, căci vreau să‑ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să‑ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.
8Mefiboșet s‑a plecat și a zis:
– Ce este robul tău, ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?
9Regele l‑a chemat apoi pe Țiba, slujitorul lui Saul, și i‑a zis:
– I‑am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparținuse lui Saul și întregii sale familii. 10Tu, fiii tăi și slujitorii tăi îi veți lucra pământul și‑i veți culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboșet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.
Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de slujitori.
11Atunci Țiba i‑a zis regelui:
– Robul tău va face tot ceea ce a poruncit regele, stăpânul meu, robului său.
Astfel, Mefiboșet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia. 12Mefiboșet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau slujitorii lui Mefiboșet. 13Mefiboșet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
David e Mefibosete
1Um dia, David começou a inquirir se haveria ainda alguém da família de Saul com vida, pois queria fazer-lhe bem, tal como prometera ao príncipe Jónatas. 2Falaram-lhe então num tal Ziba que fora um dos servos de Saul. O rei mandou-o chamar: “Chamas-te Ziba?” Respondeu: “Sim, senhor, sou eu próprio.”
3“Conheces alguém que tenha ficado da família de Saul? Porque quero cumprir a minha promessa de demonstrar bondade de Deus a essa pessoa.” Ziba respondeu: “Há um filho de Jónatas, que vive ainda, e que é coxo.”
4“Onde mora ele?”, perguntou o rei. E disse-lhe: “Em Lo-Debar na casa de Maquir, filho de Amiel.”
5-6David mandou buscar esse filho de Jónatas e neto de Saul que se chamava Mefibosete. Quando este se aproximou do soberano, saudou-o inclinando-se perante ele em sinal de profunda submissão.
7Mas David disse-lhe: “Não tenhas receio! Mandei vir-te para que possa fazer-te bem, de acordo com a promessa que fiz ao teu pai Jónatas. Devolver-te-ei todas as terras do teu avô Saul e viverás aqui no meu palácio!”
8Mefibosete prostrou-se até ao chão e disse: “Será possível que o rei se mostre assim tão bom com alguém que não passa de um cão morto como eu?”
9David mandou chamar Ziba, o servo de Saul, e disse-lhe. “Dei ao neto do teu senhor tudo o que pertencia a Saul e à sua família. 10Tu, teus filhos e servos deverão trabalhar nas suas terras, para que a sua família tenha o que comer. Quanto a ele próprio, viverá aqui comigo.”
Ziba, que tinha quinze filhos e vinte servos, 11replicou: “Senhor, farei tudo o que mandaste.” Daí em diante Mefibosete passou a comer regularmente com o rei David, como se fosse um dos seus próprios filhos.
12Mefibosete tinha um filho pequeno chamado Mica. Toda a família de Ziba ficou a trabalhar ao serviço de Mefibosete. 13Mas Mefibosete, que era coxo dos dois pés, veio para Jerusalém para viver no palácio do rei.
