David și Mefiboșet
1David a întrebat: „Se mai află în viață cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătate, datorită lui Ionatan?“ 2Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Țiba, pe care l‑au chemat la David.
Regele l‑a întrebat:
– Tu ești Țiba?
El a zis:
– Da, eu sunt, robul tău.
3Regele l‑a întrebat:
– A mai rămas cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătatea3 Vezi nota de la 7:15. lui Dumnezeu?
Țiba i‑a zis regelui:
– Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.
4Regele l‑a întrebat:
– Unde este acesta?
Țiba i‑a zis regelui:
– Iată că el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar.
5Regele David a trimis după el și l‑a adus din Lo‑Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. 6Mefiboșet, fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și s‑a plecat astfel înaintea lui.
David i‑a zis:
– Mefiboșet!
El a răspuns:
– Iată robul tău!
7David i‑a zis:
– Nu te teme, căci vreau să‑ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să‑ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.
8Mefiboșet s‑a plecat și a zis:
– Ce este robul tău, ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?
9Regele l‑a chemat apoi pe Țiba, slujitorul lui Saul, și i‑a zis:
– I‑am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparținuse lui Saul și întregii sale familii. 10Tu, fiii tăi și slujitorii tăi îi veți lucra pământul și‑i veți culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboșet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.
Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de slujitori.
11Atunci Țiba i‑a zis regelui:
– Robul tău va face tot ceea ce a poruncit regele, stăpânul meu, robului său.
Astfel, Mefiboșet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia. 12Mefiboșet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau slujitorii lui Mefiboșet. 13Mefiboșet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
David and Mephibosheth
1David asked, “Is anyone left from the royal house of Saul? If there is, I want to be kind to him because of Jonathan.”
2Ziba was a servant in Saul’s family. David sent for him to come and see him. The king said to him, “Are you Ziba?”
“I’m ready to serve you,” he replied.
3The king asked, “Isn’t there anyone still alive from the royal house of Saul? God has been very kind to me. I would like to be kind to that person in the same way.”
Ziba answered the king, “A son of Jonathan is still living. Both of his feet were hurt so that he can’t walk.”
4“Where is he?” the king asked.
Ziba answered, “He’s in the town of Lo Debar. He’s staying at the house of Makir, the son of Ammiel.”
5So King David had Mephibosheth brought from Makir’s house in Lo Debar.
6Mephibosheth came to David. He was the son of Jonathan, the son of Saul. Mephibosheth bowed down to David to show him respect.
David said, “Mephibosheth!”
“I’m ready to serve you,” he replied.
7“Don’t be afraid,” David told him. “You can be sure that I will be kind to you because of your father Jonathan. I’ll give back to you all the land that belonged to your grandfather Saul. And I’ll always provide what you need.”
8Mephibosheth bowed down to David. He said, “Who am I? Why should you pay attention to me? I’m nothing but a dead dog.”
9Then the king sent for Saul’s servant Ziba. He said to him, “I’m giving your master’s grandson everything that belonged to Saul and his family. 10You and your sons and your servants must farm the land for him. You must bring in the crops. Then he’ll be taken care of. I’ll always provide what he needs.” Ziba had 15 sons and 20 servants.
11Then Ziba said to the king, “I’ll do anything you command me to do. You are my king and master.” So David provided what Mephibosheth needed. He treated him like one of the king’s sons.
12Mephibosheth had a young son named Mika. All the members of Ziba’s family became servants of Mephibosheth. 13Mephibosheth lived in Jerusalem. The king always provided what he needed. Both of his feet were hurt so that he could not walk.
