Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 1

Naşterea şi consacrarea lui Samuel

1Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului[d] Domnului. 10 Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i-a vorbit astfel:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!

15 Ana i-a răspuns:

– Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.

17 Atunci Eli i-a zis:

– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.

18 Ana i-a răspuns:

– Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine!

Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.

19 În dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe[e] soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea. 20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi[f] a născut un băiat pe care l-a numit Samuel[g], căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“

21 Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul. 22 Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei:

– După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

23 Elkana, soţul ei, i-a răspuns:

– Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul[h]!

Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. 24 După ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani[i], o efă[j] de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic. 25 După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. 26 Ana i-a zis lui Eli:

– Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El. 28 De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.

Ei[k] s-au închinat acolo Domnului.

Notas al pie

  1. 1 Samuel 1:1 Sau: din Ramatayim, un ţufit
  2. 1 Samuel 1:3 Ebr.: YHWH Ţevaot; prima apariţie a termenului în TM, având o frecvenţă destul de mare în cărţile care urmează. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. 1 Samuel 1:6 Sau: s-o provoace
  4. 1 Samuel 1:9 Cu referire la Tabernacul
  5. 1 Samuel 1:19 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  6. 1 Samuel 1:20 Sau, cf. LXX: Ana a rămas însărcinată şi, la împlinirea sorocului
  7. 1 Samuel 1:20 Samuel poate însemna fie Auzit(ă) de Dumnezeu, fie Numele lui Dumnezeu, sau poate fi un joc de cuvinte cu Cerut de la Dumnezeu.
  8. 1 Samuel 1:23 TM; Q, LXX, Siriacă: Fie numai ca Domnul să împlinească ceea ce ai spus
  9. 1 Samuel 1:24 Q, LXX, Siriacă; TM: trei tauri; LXX şi Q adaugă: pâine
  10. 1 Samuel 1:24 O efă măsura aproximativ 22 l
  11. 1 Samuel 1:28 Cf. câtorva mss medievale şi unor versiuni antice; Q: Ea; TM: El

New International Reader's Version

1 Samuel 1

Samuel Is Born

1A certain man from Ramathaim in the hill country of Ephraim was named Elkanah. He was the son of Jeroham. Jeroham was the son of Elihu. Elihu was the son of Tohu. Tohu was the son of Zuph. Elkanah belonged to the family line of Zuph. Elkanah lived in the territory of Ephraim. Elkanah had two wives. One was named Hannah. The other was named Peninnah. Peninnah had children, but Hannah didn’t.

Year after year Elkanah went up from his town to Shiloh. He went there to worship and sacrifice to the Lord who rules over all. Hophni and Phinehas served as priests of the Lord at Shiloh. They were the two sons of Eli. Every year at Shiloh, the day would come for Elkanah to offer a sacrifice. On that day, he would give a share of the meat to his wife Peninnah. He would also give a share to each of her sons and daughters. But he would give two shares of meat to Hannah. That’s because he loved her. He also gave her two shares because the Lord had kept her from having children. Peninnah teased Hannah to make her angry. She did it because the Lord had kept Hannah from having children. Peninnah teased Hannah year after year. Every time Hannah would go up to the house of the Lord, Elkanah’s other wife would tease her. She would keep doing it until Hannah cried and wouldn’t eat. Her husband Elkanah would say to her, “Hannah, why are you crying? Why don’t you eat? Why are you so unhappy? Don’t I mean more to you than ten sons?”

One time when they had finished eating and drinking in Shiloh, Hannah stood up. Eli the priest was sitting on his chair by the doorpost of the Lord’s house. 10 Hannah was very sad. She wept and wept. She prayed to the Lord. 11 She made a promise to him. She said, “Lord, you rule over all. Please see how I’m suffering! Show concern for me! Don’t forget about me! Please give me a son! If you do, I’ll give him back to the Lord. Then he will serve the Lord all the days of his life. He’ll never use a razor on his head. He’ll never cut his hair.”

12 As Hannah kept on praying to the Lord, Eli watched her lips. 13 She was praying in her heart. Her lips were moving. But she wasn’t making a sound. Eli thought Hannah was drunk. 14 He said to her, “How long are you going to stay drunk? Stop drinking your wine.”

15 “That’s not true, sir,” Hannah replied. “I’m a woman who is deeply troubled. I haven’t been drinking wine or beer. I was telling the Lord all my troubles. 16 Don’t think of me as an evil woman. I’ve been praying here because I’m very sad. My pain is so great.”

17 Eli answered, “Go in peace. May the God of Israel give you what you have asked him for.”

18 She said, “May you be pleased with me.” Then she left and had something to eat. Her face wasn’t sad anymore.

19 Early the next morning Elkanah and his family got up. They worshiped the Lord. Then they went back to their home in Ramah. Elkanah slept with his wife Hannah. And the Lord blessed her. 20 So after some time, Hannah became pregnant. She had a baby boy. She said, “I asked the Lord for him.” So she named him Samuel.

Hannah Gives Samuel to the Lord

21 Elkanah went up to Shiloh to offer the yearly sacrifice to the Lord. He also went there to keep a promise he had made. His whole family went with him. 22 But Hannah didn’t go. She said to her husband, “When the boy doesn’t need me to breast-feed him anymore, I’ll take him to the Lord’s house. I’ll give him to the Lord there. He’ll stay there for the rest of his life.”

23 Her husband Elkanah told her, “Do what you think is best. Stay here at home until Samuel doesn’t need you to breast-feed him anymore. May the Lord make his promise to you come true.” So Hannah stayed home. She breast-fed her son until he didn’t need her milk anymore.

24 When the boy didn’t need her to breast-feed him anymore, she took him with her to Shiloh. She took him there even though he was still very young. She brought him to the Lord’s house. She brought along a bull that was three years old. She brought 36 pounds of flour. She also brought a bottle of wine. The bottle was made out of animal skin. 25 After the bull was sacrificed, Elkanah and Hannah brought the boy to Eli. 26 Hannah said to Eli, “Pardon me, sir. I’m the woman who stood here beside you praying to the Lord. And that’s just as sure as you are alive. 27 I prayed for this child. The Lord has given me what I asked him for. 28 So now I’m giving him to the Lord. As long as he lives he’ll be given to the Lord.” And there Eli worshiped the Lord.