Dumnezeu încheie legământ cu David
(1 Cron. 17:1-15)
1După ce regele s‑a stabilit în palatul lui și după ce Domnul i‑a dat odihnă izbăvindu‑l de toți dușmanii din jurul lui, 2i‑a zis profetului Natan:
– Iată, eu locuiesc într‑un palat din cedru, iar Chivotul lui Dumnezeu locuiește în mijlocul unei pânze de cort.
3Natan i‑a răspuns regelui:
– Du‑te și fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Domnul este cu tine!
4În noaptea aceea însă, Cuvântul Domnului a venit la Natan, zicând:
5„Du‑te și spune‑i robului Meu David: «Așa vorbește Domnul: oare tu Îmi vei zidi Mie o Casă de locuit? 6Căci Eu n‑am locuit într‑o Casă din ziua în care i‑am ridicat pe fiii lui Israel din Egipt și până în ziua aceasta, ci am fost într‑un cort drept locuință. 7Pretutindeni pe unde am mers împreună cu toți fiii lui Israel, am spus Eu oare vreun cuvânt vreuneia dintre semințiile lui Israel, cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu Israel, și le‑am zis Eu: ‘De ce nu‑Mi zidiți o Casă din cedru?’»
8Prin urmare, să‑i spui robului Meu David, astfel: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: Eu te‑am luat de la pășune, dinapoia turmei, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. 9Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i‑am nimicit dinaintea ta pe toți dușmanii tăi. Acum îți voi face un nume mare, precum numele celor mari de pe pământ. 10Voi pregăti un loc pentru poporul Meu Israel și îl voi sădi acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat și fără ca fiii nedreptății să‑l mai poată asupri, așa cum făcuseră mai înainte, 11încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu Israel. Și îți voi da odihnă din partea tuturor dușmanilor tăi.
Acum Domnul te înștiințează că Domnul Însuși îți va face o Casă. 12Când ți se vor împlini zilele și vei adormi alături de părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din trupul tău, și‑i voi întări domnia. 13El va zidi Numelui Meu o Casă, și Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui. 14Eu îi voi fi Tată, iar el Îmi va fi fiu. Când va păcătui, îl voi mustra cu nuiaua oamenilor și cu loviturile fiilor omului, 15dar îndurarea15 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Mea nu se va depărta de la el, așa cum am îndepărtat‑o de la Saul, pe care l‑am înlăturat dinaintea ta. 16Ci Casa ta și regatul tău vor rămâne pe vecie înaintea Mea, iar tronul tău va fi întărit pe vecie.»“
17Natan l‑a înștiințat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
Rugăciunea de mulțumire a lui David
(1 Cron. 17:15-27)
18Regele David a intrat, s‑a așezat înaintea Domnului și a zis:
„Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, și cine este Casa mea, de m‑ai adus până aici? 19Și, ca și cum ar fi prea puțin în ochii Tăi, Stăpâne Doamne, ai mai vorbit și despre viitorul îndepărtat al Casei robului Tău. Să fie aceasta o învățătură pentru om19 Lit.: Aceasta [este] legea omului! Compară cu textul paralel din 1 Cron. 17:17., Stăpâne Doamne!
20Ce‑ar putea să‑Ți mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoști pe robul Tău. 21Datorită cuvântului Tău și a inimii Tale21 Sau: După cuvântul Tău și după inima Ta; sau: După promisiunea și după voia (planul, hotărârea) Ta., ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe, descoperindu‑le apoi robului Tău.
22Cât de măreț ești Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt Dumnezeu în afară de Tine. 23Și cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care Dumnezeu S‑a dus să‑l răscumpere pentru Sine ca popor, ca să‑Și facă un nume, înfăptuind pentru voi lucrări mărețe și de temut și alungând dinaintea poporului Tău, pe care l‑ai răscumpărat din Egipt pentru Tine, neamuri și pe dumnezeii lor? 24Tu l‑ai stabilit pentru Tine pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor.
25Și acum, Doamne, Dumnezeule, fă să rămână pe vecie promisiunea pe care ai făcut‑o cu privire la robul Tău și la Casa lui și fă precum ai zis. 26Astfel, Numele Tău va fi preamărit pe vecie, spunându‑se: «Domnul Oștirilor este Dumnezeu peste Israel». Iar Casa robului Tău David va fi întărită înaintea Ta!
27Tu, Doamne al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să‑Ți facă această rugăciune. 28Așadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care ești Dumnezeu și ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i‑ai promis robului Tău acest lucru bun. 29Binevoiește deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.“
Ang Saad sa Ginoo kang David
(1 Cro. 17:1-15)
1Didto na nagpuyo si Haring David sa iyang palasyo, ug gihatagan sa Ginoo ug kalinaw ang iyang gingharian. Wala na siya sulonga sa iyang mga kaaway sa palibot. 2Usa ka adlaw, miingon si David kang Propeta Natan, “Tan-awa ra gud, ania ako magpuyo sa palasyo nga hinimo sa kahoyng sedro, apan ang Kahon sa Dios anaa lang sa tolda.” 3Mitubag si Natan sa hari, “Himoa ang gusto mong himuon, kay ang Ginoo nagauban kanimo.” 4Apan niadto mismong gabhiona miingon ang Ginoo kang Natan, 5“Lakaw ug ingna ang akong alagad nga si David nga mao kini ang akong gisulti: ‘Ikaw ba ang motukod sa templo nga akong puy-an? 6Wala pa ako makapuyo ug templo sukad sa panahon nga gipagawas ko ang mga Israelinhon gikan sa Ehipto hangtod karon. Nagbalhin-balhin ako ug dapit nga tolda lay akong gipuy-an. 7Sa akong pagbalhin-balhin uban sa akong katawhan nga mga Israelinhon, wala ako moreklamo sa mga pangulo nga akong gisugo sa pag-atiman kanila, kon ngano nga wala nila ako patukori ug matahom nga templo nga hinimo sa kahoyng sedro?’
8“Sultihi usab si David nga ako, ang Ginoo nga Makagagahom, nagaingon, ‘Magbalantay ka kaniadto sa mga karnero, apan gipili ko ikaw nga magdumala sa akong katawhan nga mga Israelinhon. 9Giubanan ko ikaw bisan asa ka moadto, ug gipildi ko ang tanan mong mga kaaway. Karon, himuon ko ikaw nga bantogan sama sa bantogan nga mga tawo sa kalibotan. 10-11Gihatagan7:10-11 Gihatagan: o, Hatagan. ko na ug permanenteng dapit ang akong katawhan nga mga Israelinhon, aron may kaugalingon na silang puloy-anan ug wala nay mosamok pa kanila. Sukad sa panahon nga nagbutang akog mga pangulo sa akong katawhan nga mga Israelinhon, kanunay na silang gisamok ug gisulong sa mga daotang tawo. Apan dili na kini mahitabo pag-usab. Hatagan kog kalinaw ang imong gingharian; wala nay mga kaaway nga mosulong kaninyo. Ako, ang Ginoo, nagaingon kanimo nga magahari kanunay ang usa sa imong mga kaliwat. 12Kon mamatay ka na ug ilubong uban sa imong mga katigulangan, ipuli ko kanimo ang usa sa imong mga anak, ug lig-onon ko ang iyang gingharian. 13Siya ang magpatukod ug templo alang sa akong kadungganan, ug sigurohon ko nga ang iyang mga kaliwat mao ang magahari hangtod sa kahangtoran. 14Mahimo akong sama sa usa ka amahan kaniya ug siya mahimong sama sa usa ka anak kanako. Kon makasala siya, disiplinahon ko siya sama sa pagdisiplina sa usa ka amahan ngadto sa usa ka anak. 15Apan magpabilin gihapon ang akong gugma kaniya, dili sama sa akong gihimo kang Saul nga gipapulihan ko kanimo. 16Magapadayon ang imong gingharian sa walay kataposan, ug ang imong mga kaliwat magahari hangtod sa kahangtoran.’ ” 17Gisugilon ni Natan kang David ang tanang gipadayag sa Dios kaniya.
Ang Pag-ampo ni David
(1 Cro. 17:16-27)
18Unya misulod si Haring David sa Tolda diin nahimutang ang sudlanan sa Kasabotan. Milingkod siya diha sa presensya sa Ginoo ug nagaampo, “Ginoong Dios, si kinsa ba gayod ako ug ang akong pamilya nga gipanalanginan mo man ako ug sama niini? 19Ug karon, Ginoong Dios, may saad ka pa gayod mahitungod sa kaugmaon sa akong pamilya. Mao ba gayod kini ang sagad nimong ginahimo ngadto sa tawo? 20Unsa pa may akong ikasulti kanimo, Ginoong Dios, nga nasayod ka man kon kinsa gayod ako nga imong alagad? 21Tungod sa imong saad ug sumala sa imong pagbuot, gihimo mo kining dagkong mga butang ug gipahibalo mo kanako nga imong alagad.
22“Ginoong Dios, gamhanan ka gayod! Wala gayoy sama kanimo ug wala nay laing Dios gawas kanimo. Wala gani kami makadungog nga may dios nga sama kanimo. 23Ug walay katawhan nga sama sa imong katawhan nga mga Israelinhon. Mao lang kini ang nasod dinhi sa kalibotan nga imong giluwas gikan sa pagkaulipon aron mahimong imong katawhan. Nahimo kang bantogan sa imong pagpagawas kanila gikan sa Ehipto, ug sa imong paghimog katingalahang mga butang sa dihang giabog mo ang mga nasod ug ang ilang mga dios aron makapuyo didto ang imong katawhan. 24Gihimo mo ang mga Israelinhon nga imong katawhan sa walay kataposan, ug ikaw, Ginoo, nahimong ilang Dios.
25-26“Ug karon, Ginoong Dios, tumana ang imong gisaad kanako nga imong alagad ug sa akong pamilya, aron mapasidunggan ka hangtod sa kahangtoran. Unya moingon ang mga tawo, ‘Ang Ginoo nga Makagagahom Dios sa Israel!’ Ug ang akong pamilya mahiluna diha sa imong presensya hangtod sa kahangtoran. 27Ginoo nga Makagagahom, Dios sa Israel, may kaisog ako sa pag-ampo niini kanimo tungod kay gipadayag mo kanako nga imong alagad nga sa kanunay may magahari nga usa sa akong mga kaliwat. 28Ginoong Dios, tinuod ikaw nga Dios! Gisaad mo kining maayong mga butang kanako nga imong alagad, ug kasaligan gayod ang imong mga saad. 29Hinaut nga ikalipay mo ang pagpanalangin sa akong pamilya aron magpabilin kini diha sa imong presensya hangtod sa kahangtoran, kay mao kini ang imong gisaad, Ginoong Dios. Ug tungod niining imong panalangin, mabulahan ang akong pamilya hangtod sa kahangtoran.”
