David și Țiba
1Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să‑l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.
2Regele l‑a întrebat pe Țiba:
– De ce ai adus aceste lucruri?
Țiba a răspuns:
– Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să‑i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.
3Regele a întrebat:
– Nepotul stăpânului tău unde este?
Țiba i‑a răspuns regelui:
– Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4Atunci regele i‑a zis lui Țiba:
– Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău.
Țiba a zis:
– Mă aplec înaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!
Șimei îl blestemă pe David
5În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7Blestemându‑l pe David, Șimei striga:
– Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l‑ai vărsat în familia lui Saul, căruia i‑ai luat domnia. Și Domnul i‑a dat domnia fiului tău Absalom. Iată‑te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.
9Abișai, fiul Țeruiei, i‑a zis regelui:
– Cum îndrăznește acest câine mort să‑l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă‑mi voie, te rog, să mă duc și să‑i retez capul!
10Însă regele a zis:
– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i‑a zis: „Blestemă‑l pe David!“ Cine‑i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11Apoi David le‑a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:
– Iată că propriul meu fiu, care a ieșit din carnea meu, caută să‑mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați‑l să blesteme, căci Domnul i‑a zis. 12Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile pustiei și s‑au odihnit acolo.
Sfaturile lui Ahitofel și Hușai
15Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.
16Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s‑a înfățișat înaintea lui Absalom și i‑a zis:
– Trăiască regele! Trăiască regele!
17Absalom i‑a zis:
– Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te‑ai dus împreună cu prietenul tău?
18Hușai i‑a răspuns:
– Pentru că voi fi de partea celui pe care l‑a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
20Atunci Absalom i‑a poruncit lui Ahitofel:
– Sfătuiți‑vă împreună! Ce avem de făcut?
21Ahitofel i‑a zis:
– Intră la21 Vezi nota de la 3:7. țiitoarele tatălui tău, pe care le‑a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te‑ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel.
23În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care‑l dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.
David e Ziba
1David estava justamente a começar a descida do outro lado do monte quando Ziba, o governante da casa de Mefibosete, o encontrou. Ia conduzindo dois burros carregados com duzentos pães, cem cachos de passas e um odre de vinho. 2“Para quem é isso?”, perguntou-lhe o soberano.
“Os burros são para que a gente da tua casa monte neles; o pão e as passas são para os teus moços comerem; o vinho deverá ir contigo para o deserto para dar aos que possam vir a desfalecer.”
3“E onde está Mefibosete?”, perguntou-lhe o rei. “Ficou em Jerusalém, pois disse que agora se tornaria rei e que poderia recuperar o reino do seu avô Saul.”
4O rei disse a Ziba: “Nesse caso dou-te a ti tudo quanto pertence a Mefibosete.” Ziba respondeu: “Fico profundamente grato, meu senhor.”
Simei amaldiçoa David
5Ao passarem por Baurim, saiu da povoação um homem que os amaldiçoava. Era Simei, filho de Gera, membro da família de Saul. 6Atirava pedras ao rei e aos seus chefes militares, assim como aos valentes guerreiros que o rodeavam. 7“Sai daqui, assassino, malvado!”, gritava ele para David. 8“O Senhor está a fazer-te pagar por teres assassinado Saul e a sua família. Roubaste-lhe o trono e agora o Senhor deu-o ao teu filho Absalão! Agora é a tua vez de provares o sabor da desgraça, assassino!”
9“Porque havemos de deixar que este cão morto amaldiçoe o rei, meu senhor?”, perguntou Abisai. “Deixa-me ir ter com ele e esmagar-lhe a cabeça!”
10“Não”, disse o rei. “Se foi o Senhor quem o mandou amaldiçoar-me, quem sou eu para o impedir? 11O meu próprio filho pretende matar-me; este filho de Benjamim apenas me amaldiçoa. Deixa-o em paz, pois foi, sem dúvida, o Senhor quem o mandou fazer isso. 12Talvez o Senhor veja como estou a ser humilhado e acabe por me abençoar, por causa destas maldições.”
13David e a sua gente continuaram o caminho, enquanto Simei se mantinha na encosta da colina que estava em frente a amaldiçoá-lo, a atirar-lhe pedras e terra para o ar. 14Tanto o rei como os outros estavam cansados quando atingiram o rio Jordão, por isso, pararam ali a descansar.
O conselho de Husai e Aitofel
15Entretanto, Absalão chegava a Jerusalém com os seus homens e acompanhado de Aitofel. 16Quando o amigo de David, Husai o arquita, chegou foi imediatamente ver Absalão. “Viva o rei!”, saudou-o. “Viva o rei!”
17“Será justo essa forma de te conduzires em relação ao teu amigo David?”, perguntou-lhe Absalão. “Porque não estás com ele?”
18“Porque trabalho para o homem que foi escolhido pelo Senhor e por Israel”, replicou Husai. 19“Porque haveria de estar com ele? Colaborei com o teu pai e agora colaboro contigo!”
20Absalão aconselhou-se com Aitofel: “Que devo fazer agora?”
21Aitofel disse-lhe: “Vai deitar-te com as mulheres do teu pai, aquelas que deixou aqui para manter a casa em ordem. Todo o Israel verá que o insultas de forma a tornar impossível qualquer reconciliação e dessa forma a população cerrará fileiras atrás de ti.” 22Foi então levantada uma tenda num dos terraços do palácio, que toda a gente podia ver, e ali Absalão possuía as mulheres de seu pai.
23Absalão fez tudo o que Aitofel lhe dizia tal como aconteceu com David. É que por detrás de cada palavra de Aitofel se descobria a sabedoria de Deus.
