Femeia înțeleaptă din Tekoa
1Ioab, fiul Țeruiei, și‑a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom. 2El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i‑a zis femeii: „Te rog, prefă‑te că bocești, îmbracă‑te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort. 3Așa să te duci la rege și să‑i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i‑a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:
– Ajută‑mă, o, rege.
5Regele i‑a zis:
– Ce ți s‑a întâmplat?
Ea a răspuns:
– Vai, sunt o femeie văduvă. Soțul meu a murit. 6Roaba ta avea doi fii care, într‑o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să‑i despartă, astfel că unul l‑a lovit pe celălalt și l‑a omorât. 7Acum, iată că tot clanul s‑a ridicat împotriva roabei tale, zicând: „Predă‑ni‑l pe cel care și‑a ucis fratele, ca să‑l omorâm, căci i‑a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi‑a mai rămas, lăsându‑l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.
8Regele i‑a zis femeii:
– Du‑te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9Femeia din Tekoa i‑a zis regelui:
– O, rege, stăpânul meu, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10Regele a zis:
– Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu‑l la mine și nu se va mai atinge de tine.
11Ea a zis:
– Fie ca regele să‑și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să‑l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul. Astfel ei nu‑l vor nimici pe fiul meu.
El a zis:
– Viu este Domnul că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ.
12Atunci femeia a zis:
– Dă voie, te rog, roabei tale să‑i spună ceva stăpânului meu, regele.
El i‑a răspuns:
– Vorbește.
13Femeia a zis:
– De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din înseși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându‑l înapoi pe cel pe care l‑a izgonit. 14În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El. 15De aceea am venit să‑i vorbesc despre lucrul acesta stăpânului meu, regele, pentru că poporul m‑a făcut să mă tem. Roaba ta și‑a zis: „Să‑i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale. 16Poate că regele va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa din mâna celui ce vrea s‑o nimicească pe ea și pe fiul ei din moștenirea lui Dumnezeu.“ 17Acum, roaba ta spune: „Fie să‑mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“
18Regele a răspuns și i‑a zis femeii:
– Te rog să nu‑mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți‑o voi pune.
Femeia i‑a zis:
– Să întrebe stăpânul meu, regele.
19Regele i‑a spus:
– Oare nu mâna lui Ioab este cu tine în toate acestea?
Femeia i‑a răspuns:
– Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi‑a poruncit și tot el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Însă Stăpânul meu are o înțelepciune precum a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21Regele i‑a zis atunci lui Ioab:
– Iată, voi face lucrul acesta! Du‑te deci și adu‑l pe tânărul Absalom.
22Ioab s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și l‑a binecuvântat pe rege.
El a zis:
– Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință înaintea stăpânului meu, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
Absalom se întoarce la Ierusalim
23Ioab s‑a ridicat, a plecat la Gheșur și l‑a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim. 24Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu‑mi vadă fața!“ Absalom s‑a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.
25În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea niciun cusur în el. 26Când își tundea părul – și‑l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să‑l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli26 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 2,6 kg., potrivit greutății regale.
27Lui Absalom i s‑au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar. Aceasta era o femeie frumoasă la înfățișare. 28Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui. 29Apoi Absalom l‑a chemat pe Ioab pentru a‑l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină. 30Atunci Absalom le‑a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați‑i foc.“ Astfel, slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.
31Aflând acest lucru, Ioab s‑a ridicat, s‑a dus acasă la Absalom și l‑a întrebat:
– De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?
32Absalom i‑a răspuns lui Ioab:
– Iată, am trimis după tine, zicând: „Vino aici ca să te trimit la rege să‑i spui: «De ce am venit din Gheșur? N‑ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?»“ Acum, lasă‑mă să văd fața regelui, iar dacă este vreo vină în mine, atunci să mă omoare!
33Ioab s‑a dus la rege și l‑a înștiințat. Atunci regele l‑a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege, s‑a plecat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele i‑a dat sărutare lui Absalom.
押沙龍回耶路撒冷
1洗魯雅的兒子約押知道王想念押沙龍， 2就派人到提哥亞去召來一個聰明的婦人，對她說：「你假扮哀悼的人，穿上喪服，不要用油抹身，要裝成哀悼很久的婦人， 3然後到王那裡，對他這樣這樣說。」約押把應該說的話都告訴婦人。
4提哥亞婦人來到王面前，俯伏在地上說：「王啊，求你救救我吧！」 5王問她：「你有什麼事？」婦人說：「婢女是個寡婦，丈夫死了。 6我本來有兩個兒子，有一次他們在田間發生爭執，當時沒有人勸解，其中一個兒子被打死了。 7現在整個家族都起來反對婢女，說，『把那打死親兄弟的兇手交出來，我們要他以命償命，除掉這個繼承人。』他們要斷了我家的香火，使婢女的丈夫既不能留名，也不能留後。」 8王說：「你回家去吧！我會為你作主。」 9提哥亞婦人說：「我主我王，願罪過14·9 「罪過」可能指違背摩西律法殺人償命的規定。都落在婢女和婢女家族，一切都與我王和王的王位無關。」 10王說：「若有人為難你，你就把他帶來，他必不敢再找你的麻煩。」 11婦人說：「求王憑你的上帝耶和華起誓，不許報仇者殺人，留我兒一命。」王說：「我憑永活的耶和華起誓，你的兒子必毫髮無損。」
12婦人說：「求我主我王再容婢女說一句。」王說：「說吧！」 13婦人說：「為什麼王蓄意對上帝的子民行這樣的事呢？王剛才所說的話正表明王的不是了，因為王不讓被流放的兒子回來。 14人都難免一死，就像覆水難收。然而，上帝不是要奪取人的性命，而是要設法使流亡的人重新回來。 15我向我主我王說出這番話，是因為人們恐嚇我。我想，不如向王請命，也許王會成全婢女的心願。 16有人要害我和我兒子的性命，叫我們不得承受上帝所賜的產業，也許王能從這人手中救我們。 17婢女想，我主我王的話必能安慰我，因為我主我王就像上帝的天使一樣能明辨是非。願王的上帝耶和華常與王同在！」
18王對婦人說：「我有一件事要問你，你要實實在在地回答我。」婦人說：「我主我王請說。」 19王說：「這是不是約押的主意？」婦人說：「我敢在我主我王面前發誓，王所說的一點不錯，這些話是你臣僕約押吩咐婢女說的。 20他這樣做是希望扭轉局面。我主如上帝的天使一樣有智慧，洞悉天下之事。」
21於是，王對約押說：「我答應你的請求，你去把年輕的押沙龍帶回來吧。」 22約押俯伏在地，叩謝王恩，說：「今天僕人在我主我王面前蒙了恩，因為王應允了僕人的請求。」 23約押便到基述把押沙龍接回耶路撒冷。 24王說：「讓押沙龍回自己的家，不要讓他來見我！」押沙龍便返回自己家中，沒有朝見王。
25在整個以色列，沒有人像押沙龍那樣因相貌英俊而為人稱道，他從頭到腳毫無瑕疵。 26他的頭髮濃密，每年年終會很沉重，需要剪髮，剪下的頭髮按王的重量標準約重兩公斤。 27押沙龍有三兒一女，女兒名叫她瑪，長得非常美麗。
28押沙龍在耶路撒冷住了兩年，沒有跟王見過面。 29他派人去請約押來，託他去求見王，但約押不肯來。第二次再請，他還是不肯來。 30押沙龍就吩咐僕人：「你們看，約押的田就在我的田旁邊，他種了大麥，你們去放火把它燒了。」押沙龍的僕人便把麥田燒了。 31約押便來到押沙龍家裡，問他：「你為什麼叫僕人放火燒我的田？」 32押沙龍答道：「我派人請你來，希望你替我去問王，『我為什麼要從基述回來呢？倒不如仍然留在那裡。』現在我要見王，如果我有什麼罪過，就讓他殺了我吧！」 33約押就去見王，把押沙龍的話告訴他，王便召見押沙龍。押沙龍來到王面前俯首叩拜，王就親吻他。
