Femeia înțeleaptă din Tekoa
1Ioab, fiul Țeruiei, și‑a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom. 2El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i‑a zis femeii: „Te rog, prefă‑te că bocești, îmbracă‑te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort. 3Așa să te duci la rege și să‑i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i‑a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:
– Ajută‑mă, o, rege.
5Regele i‑a zis:
– Ce ți s‑a întâmplat?
Ea a răspuns:
– Vai, sunt o femeie văduvă. Soțul meu a murit. 6Roaba ta avea doi fii care, într‑o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să‑i despartă, astfel că unul l‑a lovit pe celălalt și l‑a omorât. 7Acum, iată că tot clanul s‑a ridicat împotriva roabei tale, zicând: „Predă‑ni‑l pe cel care și‑a ucis fratele, ca să‑l omorâm, căci i‑a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi‑a mai rămas, lăsându‑l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.
8Regele i‑a zis femeii:
– Du‑te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9Femeia din Tekoa i‑a zis regelui:
– O, rege, stăpânul meu, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10Regele a zis:
– Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu‑l la mine și nu se va mai atinge de tine.
11Ea a zis:
– Fie ca regele să‑și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să‑l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul. Astfel ei nu‑l vor nimici pe fiul meu.
El a zis:
– Viu este Domnul că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ.
12Atunci femeia a zis:
– Dă voie, te rog, roabei tale să‑i spună ceva stăpânului meu, regele.
El i‑a răspuns:
– Vorbește.
13Femeia a zis:
– De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din înseși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându‑l înapoi pe cel pe care l‑a izgonit. 14În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El. 15De aceea am venit să‑i vorbesc despre lucrul acesta stăpânului meu, regele, pentru că poporul m‑a făcut să mă tem. Roaba ta și‑a zis: „Să‑i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale. 16Poate că regele va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa din mâna celui ce vrea s‑o nimicească pe ea și pe fiul ei din moștenirea lui Dumnezeu.“ 17Acum, roaba ta spune: „Fie să‑mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“
18Regele a răspuns și i‑a zis femeii:
– Te rog să nu‑mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți‑o voi pune.
Femeia i‑a zis:
– Să întrebe stăpânul meu, regele.
19Regele i‑a spus:
– Oare nu mâna lui Ioab este cu tine în toate acestea?
Femeia i‑a răspuns:
– Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi‑a poruncit și tot el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Însă Stăpânul meu are o înțelepciune precum a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21Regele i‑a zis atunci lui Ioab:
– Iată, voi face lucrul acesta! Du‑te deci și adu‑l pe tânărul Absalom.
22Ioab s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și l‑a binecuvântat pe rege.
El a zis:
– Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință înaintea stăpânului meu, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
Absalom se întoarce la Ierusalim
23Ioab s‑a ridicat, a plecat la Gheșur și l‑a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim. 24Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu‑mi vadă fața!“ Absalom s‑a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.
25În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea niciun cusur în el. 26Când își tundea părul – și‑l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să‑l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli26 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 2,6 kg., potrivit greutății regale.
27Lui Absalom i s‑au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar. Aceasta era o femeie frumoasă la înfățișare. 28Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui. 29Apoi Absalom l‑a chemat pe Ioab pentru a‑l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină. 30Atunci Absalom le‑a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați‑i foc.“ Astfel, slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.
31Aflând acest lucru, Ioab s‑a ridicat, s‑a dus acasă la Absalom și l‑a întrebat:
– De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?
32Absalom i‑a răspuns lui Ioab:
– Iată, am trimis după tine, zicând: „Vino aici ca să te trimit la rege să‑i spui: «De ce am venit din Gheșur? N‑ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?»“ Acum, lasă‑mă să văd fața regelui, iar dacă este vreo vină în mine, atunci să mă omoare!
33Ioab s‑a dus la rege și l‑a înștiințat. Atunci regele l‑a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege, s‑a plecat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele i‑a dat sărutare lui Absalom.
Mibalik si Absalom sa Jerusalem
1Nahibaloan ni Joab nga anak ni Zeruya nga gimingaw si Haring David kang Absalom. 2Busa nagsugo siyag usa ka tawo nga magkuha ug usa ka maalamon nga babaye gikan sa Tekoa. Pag-abot sa babaye, miingon si Joab kaniya, “Pagpakaaron-ingnon nga nagabangotan ka alang sa patay. Pagsul-ob ug bisti nga ginasul-ob sa nagabangotan. Ayaw pagpaguwapa, kondili, pagpakaaron-ingnon nga usa ka babayeng nagabangotan alang sa patay sulod sa taas na nga panahon. 3Unya adto sa hari ug isulti kaniya kining isulti ko kanimo.” Unya gitudloan ni Joab ang babaye kon unsay iyang isulti ngadto sa hari.
4Pag-abot sa babaye didto sa hari, miyukbo siya agig pagtahod sa hari. Ug miingon, “Tabangi ako, Mahal nga Hari!” 5Nangutana ang hari kaniya, “Unsa may imong problema?” Mitubag siya, “Usa ako ka balo, 6ug may duha ka anak nga lalaki. Usa niana ka adlaw nagaaway silang duha sa uma, ug tungod kay wala didtoy makaulang kanila, namatay ang usa kanila. 7Unya, miadto kanako ang tanan kong mga paryente ug miingon, ‘Itugyan kanamo ang imong anak, kay amo siyang patyon tungod kay iyang gipatay ang iyang igsoon. Dili siya angay nga manunod sa kabtangan sa iyang amahan.’ Kon himuon nila kini, mawala ang nahibilin kong anak nga mao na lang ang akong gilaoman nga motabang kanako, ug mawala na ang ngalan sa akong bana niining kalibotana.”
8Giingnan sa hari ang babaye, “Pauli kay ako na ang bahala. Maghatag akog mando nga dili nila unsaon ang imong anak.” 9Miingon ang babaye, “Mahal nga hari, kon may moreklamo sa pagtabang mo kanako, ako ug ang akong pamilya ang manubag ug dili ikaw.” 10Mitubag ang hari, “Kon adunay moreklamo kanimo, dad-a siya kanako, ug panigurohon ko nga dili na siya manghilabot kanimo pag-usab.” 11Unya miingon ang babaye, “Mahal nga Hari, kon mahimo panumpa sa Ginoo nga imong Dios nga dili mo tugotan nga may manimalos sa akong anak aron dili siya mapatay ug dili na mosamot pa ang kagubot.” Mitubag si Haring David, “Ipanumpa ko sa buhi nga Ginoo, nga dili gayod maunsa ang imong anak.14:11 dili gayod maunsa ang imong anak: sa literal, walay bisan usa ka lugas sa buhok sa imong anak nga mahulog sa yuta.”
12Unya miingon ang babaye, “Mahal nga Hari, pwede ba nga may isulti pa ako kanimo?” Mitubag ang hari, “Sige, unsa kana?” 13Miingon ang babaye, “Wala ka kaha makasala sa katawhan sa Dios niining imong gisulti kanako? Sa imong gisulti, gihukman mo nga sad-an ang imong kaugalingon kay wala nimo pabalika ang imong anak nga giabog. 14Mamatay kitang tanan; mahisama kita sa tubig nga nayabo sa yuta nga dili na matigom pag-usab. Apan dili lang basta-basta nga kuhaon sa Ginoo ang kinabuhi sa tawo; nagatinguha pa gani hinuon siya nga mahibalik kaniya ang iyang mga tawo nga nahilayo kaniya.
15“Mahal nga Hari, mianhi ako dinhi sa pagsugilon sa akong problema tungod kay nahadlok ako sa mga tawo. Miingon ako sa akong kaugalingon nga makigsulti ako kanimo kay basin na lang ug himuon mo ang akong ihangyo kanimo 16nga luwason mo ako ug ang akong anak gikan sa mga tawo nga nagatinguha nga mawagtang kami sa yuta nga gihatag sa Dios kanamo. 17Unya ang imong hukom nakahatag kanakog kalinaw. Kay sama ikaw sa anghel sa Dios nga nasayod kon unsa ang maayo ug daotan. Hinaut pa nga ubanan ka sa Ginoo nga imong Dios.”
18Unya miingon ang hari sa babaye, “Palihog, suginli ako sa tinuod bahin sa akong ipangutana kanimo.” Mitubag ang babaye, “Sige, Mahal nga Hari.” 19Nangutana ang hari, “Si Joab ba ang nagtudlo kanimo niini?”
Mitubag ang babaye, “Dili gayod ako makalimod kanimo, Mahal nga Hari. Oo, si Joab nga imong alagad ang nagsugo kanako sa paghimo niini ug siya ang nagtudlo kon unsa ang akong isulti. 20Gihimo niya kini aron mahibalik ang maayo ninyong relasyon ni Absalom. Apan nasabtan mo kini, Mahal nga Hari, kay sama ikaw sa anghel sa Dios—nasayod ka sa tanang nagakahitabo sa atong nasod.”
21Busa gipatawag sa hari si Joab ug giingnan, “Sige, lakaw ug dad-a dinhi ug balik ang batan-ong si Absalom.” 22Unya miyukbo si Joab sa pagtahod sa hari ug miingon, “Hinaut nga panalanginan ka sa Ginoo, Mahal nga Hari. Karon nasayod na ako nga nalipay ka kanako tungod kay gituman mo ang akong hangyo.” 23Unya milakaw si Joab sa Geshur ug gidala pagbalik si Absalom sa Jerusalem. 24Apan nagmando ang hari, “Papaulia ninyo siya sa iyang balay; dili ko siya gusto nga makita dinhi sa palasyo.” Busa mipauli si Absalom sa iyang kaugalingong balay ug wala siya magpakita sa hari.
25Walay makatupong sa kaguwapo ni Absalom sa tibuok Israel, busa ginadayeg gayod siya sa tanan. Wala gayod siyay deperensya gikan sa ulo hangtod sa lapalapa. 26Kausa lang siya magpaalot matag tuig, ug nagapaalot lang siya tungod kay bug-atan siya sa iyang buhok. Kon timbangon ang iyang buhok, motimbang kinig duha ka kilo, basi sa timbangan nga ginagamit sa hari. 27Si Absalom may tulo ka mga anak nga lalaki ug usa ka babaye. Ang ngalan sa babaye si Tamar, ug guwapa kaayo siya. 28Nagpuyo si Absalom sa Jerusalem sulod sa duha ka tuig nga wala gayod niya makita ang hari.
29Usa ka higayon, gipatawag ni Absalom si Joab sa paghangyo kaniya nga makigsulti sa hari alang kaniya. Apan wala si Joab moadto. Busa gipatawag niya pag-usab si Joab, apan wala gihapon kini moadto. 30Unya miingon si Absalom sa iyang mga sulugoon, “Sunoga ninyo ang uma ni Joab nga gitamnan ug barley. Anaa kini tapad sa akong uma.” Busa gisunog nila ang uma ni Joab.
31Miadto si Joab kang Absalom ug miingon kaniya, “Nganong gisunog sa imong mga sulugoon ang akong uma?” 32Mitubag si Absalom, “Tungod kay wala ka moanhi dinhi sa dihang gipatawag ko ikaw. Gusto ko unta nga moadto ka sa hari sa pagpangutana kaniya kon nganong gipakuha niya ako sa Geshur. Mas maayo pa nga nagpabilin na lang ako didto. Karon, gusto ko nga makita ang hari. Kon nakasala ako, mahimo niya akong ipapatay.”
33Busa miadto si Joab sa hari, ug gisulti niya ang giingon ni Absalom. Unya gipatawag sa hari si Absalom, ug pag-abot niya, miyukbo siya sa pagtahod sa hari. Unya gihalokan siya sa hari.
