Iehu uns rege peste Israel
1Profetul Elisei l‑a chemat pe unul dintre fiii profeților și i‑a zis: „Încinge‑ți coapsele, ia în mâna ta această sticluță cu untdelemn și du‑te în Ramotul Ghiladului. 2Când vei ajunge acolo, caută‑l pe Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși. Intră, ia‑l dintre frații lui și du‑l într‑o odaie separată. 3Ia apoi sticluța cu untdelemn și toarnă untdelemnul pe capul lui, zicând: «Așa vorbește Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide ușa și fugi fără să te oprești.“
4Tânărul profet a plecat spre Ramotul Ghiladului. 5Când a ajuns, căpeteniile oștirii stăteau împreună.
El a zis:
– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!
– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.
– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.
6Iehu s‑a ridicat și a intrat în casă. Tânărul i‑a turnat untdelemnul pe cap și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul Domnului. 7Să distrugi familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele robilor Mei, profeții, și sângele tuturor slujitorilor Domnului, vărsat de Izabela. 8Va pieri toată familia lui și voi nimici în Israel pe orice bărbat al lui Ahab, fie rob, fie liber. 9Voi face familiei lui Ahab așa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și așa cum am făcut familiei lui Bașa, fiul lui Ahia. 10Câinii o vor devora pe Izabela pe ogorul din Izreel și nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis ușa și a fugit.
11Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceștia l‑au întrebat:
– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?
El le‑a răspuns:
– Voi îl știți pe omul acesta și știți ce poate spune.
12Ei au zis:
– Minciună! Istorisește‑ne acum!
Iehu a răspuns:
– El mi‑a zis chiar așa: „Așa vorbește Domnul: «Te ung rege peste Israel!»“
13Ei s‑au grăbit să‑și ia mantiile și să le pună sub el, pe treptele goale.13 Lit.: osul treptelor. Apoi au sunat din trâmbiță13 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. și au zis: „Iehu este rege!“
Ioram și Ahazia uciși de Iehu
(2 Regi 22:7-9)
14Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. (Ioram se afla în Ramotul Ghiladului, el și tot Israelul, ca să‑l păzească de Hazael, regele Aramului. 15Fiind rănit, regele Ioram s‑a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)
Iehu a zis:
– Dacă aceasta este și dorința voastră, atunci nu lăsați pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să istorisească aceasta în Izreel.
16Apoi Iehu a încălecat și s‑a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, coborâse să‑l vadă.
17Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis:
– Văd o ceată!
Ioram a zis:
– Ia un călăreț și trimite‑l ca să‑i întâmpine și să‑i întrebe: „Este pace?“
18Călărețul s‑a dus să‑l întâmpine și a zis:
– Așa vorbește regele: „Este pace?“
Iehu i‑a răspuns:
– Ce te privește pe tine dacă este pace!? Treci înapoia mea!
Străjerul a anunțat, zicând:
– Mesagerul s‑a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!
19Atunci el a trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis:
– Așa vorbește regele: „Este pace?“
Iehu a răspuns:
– Ce te privește pe tine dacă este pace? Treci înapoia mea!
20Străjerul a anunțat, zicând:
– A ajuns până la ei, dar nu se mai întoarce! Modul de mânuire a carului este ca a lui Iehu, fiul lui Nimși, căci el mână ca un nebun.
21Atunci Ioram a zis:
– Înhamă!
După ce au înhămat caii la car, Ioram, regele lui Israel, și Ahazia, regele lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, și s‑au dus ca să‑l întâlnească pe Iehu. Ei l‑au găsit în ogorul izreelitului Nabot.
22Când Ioram l‑a văzut pe Iehu, a zis:
– Este pace, Iehu?
Acesta a răspuns:
– Cum să fie pace atât timp cât vor continua curviile mamei tale, Izabela, și vrăjitoriile ei cele multe?
23Atunci Ioram a întors frâiele23 Lit.: a întors mâinile lui. și a fugit, zicându‑i lui Ahazia:
– Înșelătorie, Ahazia!
24Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea și l‑a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i‑a străpuns inima, iar el s‑a prăbușit în car. 25Iehu i‑a zis ofițerului său, Bidkar: „Ia‑l și aruncă‑l pe ogorul izreelitului Nabot, căci, adu‑ți aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, Domnul a pronunțat împotriva lui rostirea aceasta: 26«Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui, zice Domnul, și te voi face cu siguranță să plătești chiar în acest ogor, zice Domnul!»26 Vezi 1 Regi 21:19. Ia‑l deci și aruncă‑l pe ogor, potrivit Cuvântului Domnului.“
27Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet‑Hagan. Iehu l‑a urmărit și a zis: „Omorâți‑l și pe el!“ Și l‑au lovit în car, la înălțimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido și a murit acolo. 28Slujitorii lui l‑au dus într‑un car la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul lui, alături de părinții săi, în Cetatea lui David. 29Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab.
Izabela ucisă de Iehu
30Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, și‑a vopsit ochii, și‑a împodobit capul și s‑a așezat la fereastră.
31În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis:
– Este pace, Zimri, ucigașul stăpânului său?
32El și‑a ridicat fața spre fereastră și a zis:
– Cine este de partea mea? Cine?
Atunci doi sau trei demnitari s‑au uitat în jos înspre el.
33El a zis:
– Aruncați‑o jos!
Ei au aruncat‑o jos, și sângele ei a țâșnit pe zid și pe cai. Iehu a călcat‑o în picioare. 34Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat și a băut, a zis: „Îngrijiți‑vă de blestemata aceea și îngropați‑o, căci a fost fiică de rege.“ 35Dar când au ajuns la ea, ca s‑o îngroape, n‑au mai găsit din ea decât craniul, picioarele și palmele mâinilor. 36Ei s‑au întors și l‑au înștiințat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului, pe care El îl spusese prin robul Său, Ilie tișbitul: «Câinii vor devora carnea Izabelei36 Vezi 1 Regi 21:23. în ogorul din Izreel. 37Și cadavrul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, asemenea gunoiului de pe câmpie, astfel încât nu vor putea zice: ‘Aceasta este Izabela!’»“
Jeú é Consagrado Rei de Israel
1Enquanto isso o profeta Eliseu chamou um dos discípulos dos profetas e lhe disse: “Ponha a capa por dentro do cinto, pegue este frasco de óleo e vá a Ramote-Gileade. 2Quando lá chegar, procure Jeú, filho de Josafá e neto de Ninsi. Dirija-se a ele e leve-o para uma sala, longe dos seus companheiros. 3Depois pegue o frasco, derrame o óleo sobre a cabeça dele e declare: ‘Assim diz o Senhor: Eu o estou ungindo rei sobre Israel’. Em seguida abra a porta e fuja sem demora!”
4Então o jovem profeta foi a Ramote-Gileade. 5Ao chegar, encontrou os comandantes do exército reunidos e disse: “Trago uma mensagem para ti, comandante”.
“Para qual de nós?”, perguntou Jeú.
Ele respondeu: “Para ti, comandante”.
6Jeú levantou-se e entrou na casa. Então o jovem profeta derramou o óleo na cabeça de Jeú e declarou-lhe: “Assim diz o Senhor, o Deus de Israel: ‘Eu o estou ungindo rei de Israel, o povo do Senhor. 7Você dará fim à família de Acabe, seu senhor, e assim eu vingarei o sangue de meus servos, os profetas, e o sangue de todos os servos do Senhor, derramado por Jezabel. 8Toda a família de Acabe perecerá. Eliminarei todos os de sexo masculino9.8 Hebraico: os que urinam na parede. de sua família em Israel, seja escravo seja livre. 9Tratarei a família de Acabe como tratei a de Jeroboão, filho de Nebate, e a de Baasa, filho de Aías. 10E Jezabel será devorada por cães num terreno em Jezreel, e ninguém a sepultará’ ”. Então ele abriu a porta e saiu correndo.
11Quando Jeú voltou para junto dos outros oficiais do rei, um deles lhe perguntou: “Está tudo bem? O que esse louco queria com você?”
Jeú respondeu: “Vocês conhecem essa gente e sabem as coisas que eles dizem”.
12Mas insistiram: “Não nos engane! Conte-nos o que ele disse”.
Então Jeú contou: “Ele me disse o seguinte: ‘Assim diz o Senhor: Eu o estou ungindo rei sobre Israel’ ”.
13Imediatamente eles pegaram os seus mantos e os estenderam sobre os degraus diante dele. Em seguida tocaram a trombeta e gritaram: “Jeú é rei!”
A Morte de Jorão e de Acazias
14Então Jeú, filho de Josafá e neto de Ninsi, começou uma conspiração contra o rei Jorão, na época em que este defendeu, com todo o Israel, Ramote-Gileade contra Hazael, rei da Síria. 15O rei Jorão tinha voltado a Jezreel para recuperar-se dos ferimentos sofridos na batalha contra Hazael, rei da Síria. Jeú propôs: “Se vocês me apoiam, não deixem ninguém sair escondido da cidade para nos denunciar em Jezreel”. 16Então ele subiu em seu carro e foi para Jezreel, porque Jorão estava lá se recuperando; e Acazias, rei de Judá, tinha ido visitá-lo.
17Quando a sentinela que estava na torre de vigia de Jezreel percebeu a tropa de Jeú se aproximando, gritou: “Estou vendo uma tropa!”
Jorão ordenou: “Envie um cavaleiro ao encontro deles para perguntar se eles vêm em paz”.
18O cavaleiro foi ao encontro de Jeú e disse: “O rei pergunta: ‘Vocês vêm em paz?’ ”
Jeú respondeu: “Não me venha falar em paz. Saia da minha frente”.
A sentinela relatou: “O mensageiro chegou a eles, mas não está voltando”.
19Então o rei enviou um segundo cavaleiro. Quando chegou a eles disse: “O rei pergunta: ‘Vocês vêm em paz?’ ”
Jeú respondeu: “Não me venha falar em paz. Saia da minha frente”.
20A sentinela relatou: “Ele chegou a eles, mas também não está voltando”. E acrescentou: “O jeito de o chefe da tropa guiar o carro é como o de Jeú, neto de Ninsi; dirige como louco”.
21Jorão ordenou que preparassem seu carro de guerra. Assim que ficou pronto, Jorão, rei de Israel, e Acazias, rei de Judá, saíram, cada um em seu carro, ao encontro de Jeú. Eles o encontraram na propriedade que havia pertencido a Nabote, de Jezreel. 22Quando Jorão viu Jeú, perguntou: “Você vem em paz, Jeú?”
Jeú respondeu: “Como pode haver paz, enquanto continuam toda a idolatria e as feitiçarias de sua mãe, Jezabel?”
23Jorão deu meia-volta e fugiu, gritando para Acazias: “Traição, Acazias!”
24Então Jeú disparou seu arco com toda a força e atingiu Jorão nas costas. A flecha atravessou-lhe o coração e ele caiu morto. 25Jeú disse a Bidcar, seu oficial: “Pegue o cadáver e jogue-o nesta propriedade que pertencia a Nabote, de Jezreel. Lembre-se da advertência que o Senhor proferiu contra Acabe, pai dele, quando juntos acompanhávamos sua comitiva. Ele disse: 26‘Ontem, vi o sangue de Nabote e o sangue dos seus filhos, declara o Senhor, e com certeza farei você pagar por isso nesta mesma propriedade, declara o Senhor’. Agora, então, pegue o cadáver e jogue-o nesta propriedade, conforme a palavra do Senhor”.
27Vendo isso, Acazias, rei de Judá, fugiu na direção de Bete-Hagã. Mas Jeú o perseguiu, gritando: “Matem-no também!” Eles o atingiram em seu carro de guerra na subida para Gur, perto de Ibleã, mas ele conseguiu refugiar-se em Megido, onde morreu. 28Seus oficiais o levaram a Jerusalém e o sepultaram com seus antepassados em seu túmulo, na Cidade de Davi. 29Acazias havia se tornado rei de Judá no décimo primeiro ano de Jorão, filho de Acabe.
A Morte de Jezabel
30Em seguida Jeú entrou em Jezreel. Ao saber disso, Jezabel pintou os olhos, arrumou o cabelo e ficou olhando de uma janela do palácio. 31Quando Jeú passou pelo portão, ela gritou: “Como vai, Zinri, assassino do seu senhor?”
32Ele ergueu os olhos para a janela e gritou: “Quem de vocês está do meu lado?” Dois ou três oficiais olharam para ele. 33Então Jeú ordenou: “Joguem essa mulher para baixo!” Eles a jogaram e o sangue dela espirrou na parede e nos cavalos, e Jeú a atropelou.
34Jeú entrou, comeu, bebeu e ordenou: “Peguem aquela maldita e sepultem-na; afinal era filha de rei”. 35Mas, quando foram sepultá-la, só encontraram o crânio, os pés e as mãos. 36Então voltaram e contaram isso a Jeú, que disse: “Cumpriu-se a palavra do Senhor anunciada por meio do seu servo Elias, o tesbita: Num terreno em Jezreel cães devorarão a carne de Jezabel, 37os seus restos mortais serão espalhados num terreno em Jezreel, como esterco no campo, de modo que ninguém será capaz de dizer: ‘Esta é Jezabel’ ”.
