Înmulțirea uleiului văduvei
1O femeie dintre soțiile fiilor profeților i s‑a plâns lui Elisei, zicând:
– Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să‑i ia pe cei doi copii ai mei și să‑i facă robii lui.
2Elisei a întrebat‑o:
– Ce aș putea face pentru tine? Spune‑mi ce ai în casa ta?
Ea a răspuns:
– Roaba ta nu mai are nimic în casă, decât un vas cu ulei.
3Elisei a zis:
– Du‑te și cere vase de la toți vecinii tăi. Cere vase goale, și să nu fie puține. 4Când te vei întoarce, încuie ușa după tine și după fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase și, când vor fi pline, pune‑le deoparte.
5Atunci a plecat și a încuiat ușa după ea și după fiii săi. Ei apropiau vasele și ea turna ulei în ele.
6Când vasele au fost pline, ea i‑a zis fiului său:
– Mai adu‑mi un vas.
El i‑a răspuns:
– Nu mai este niciunul.
Atunci uleiul a încetat să mai curgă.
7După aceea s‑a dus și i‑a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i‑a zis: „Du‑te, vinde uleiul și plătește‑ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi.“
Învierea fiului șunamitei
8Într‑o zi, Elisei trecea prin Șunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. 9Ea i‑a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10Să facem, te rog, pe acoperiș o mică odaie cu pereți și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“
11Într‑o zi, când Elisei s‑a întors, a intrat în odaia de sus și s‑a culcat acolo. 12Apoi i‑a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam‑o pe șunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat‑o și ea a stat înaintea lui. 13Elisei i‑a zis lui Ghehazi: „Spune‑i, te rog: «Iată că tu te‑ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce am putea să‑ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oștirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“13 Cu referire la clanul și familia din care făcea parte; cu alte cuvinte: Este cine să aibă grijă de mine.
14Elisei a zis:
– Ce putem face pentru ea?
Ghehazi a răspuns:
– Ei bine, ea nu are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân.
15Elisei a zis:
– Cheam‑o!
El a chemat‑o, iar ea s‑a oprit în prag.
16Elisei a zis:
– La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.
Ea a zis:
– Nu, stăpânul meu! Să n‑o minți pe roaba ta, omule al lui Dumnezeu!
17Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i‑a zis Elisei.
18Și copilul s‑a făcut mare. Într‑o zi, când se dusese la tatăl său, la secerători, 19copilul i‑a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl i‑a zis unui slujitor: „Du‑l la mama lui!“ 20Acesta l‑a ridicat și l‑a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii ei până la amiază, și apoi a murit. 21Atunci ea s‑a suit și l‑a culcat pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa după ea și a ieșit.
22L‑a chemat pe soțul său și i‑a zis:
– Trimite‑mi, te rog, pe unul din slujitori și o măgăriță ca să mă duc repede până la omul lui Dumnezeu și să mă întorc.
23Dar el a întrebat‑o:
– De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă23 Vezi Num. 28:11-15., și nici Sabat.
Ea a răspuns:
– Fii pe pace!
24Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână și pleacă! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“ 25Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut‑o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i‑a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iată! Aceasta‑i șunamita! 26Acum, aleargă, te rog, ca s‑o întâmpini și întreab‑o dacă toate sunt bune cu ea, cu soțul ei și cu copilul ei.“ Ea i‑a răspuns: „Totul este bine!“
27După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i‑a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s‑a apropiat ca s‑o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i‑a zis: „Las‑o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi‑a ascuns lucrul acesta și nu mi‑a spus.“ 28Ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu stăpânului meu? Nu ți‑am spus eu să nu mă amăgești?“
29Elisei i‑a zis lui Ghehazi: „Încinge‑ți coapsele, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu‑l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu‑i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața băiatului.“ 30Dar mama băiatului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s‑a ridicat și a urmat‑o.
31Ghehazi s‑a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiatului, dar el n‑a scos niciun sunet și n‑a dat niciun semn de viață. Apoi Ghehazi s‑a întors să‑l întâlnească pe Elisei și i‑a zis: „Băiatul nu s‑a trezit.“
32Când a ajuns Elisei în casă, iată că băiatul era mort, culcat pe patul lui. 33Elisei a intrat, a închis ușa după ei amândoi și s‑a rugat Domnului. 34Apoi a urcat în camera de sus și s‑a culcat peste copil, punându‑și gura lui pe gura acestuia, ochii lui pe ochii acestuia și mâinile lui pe mâinile acestuia. S‑a întins peste el, și trupul copilului s‑a încălzit. 35Elisei s‑a întors și s‑a plimbat prin casă, încoace și încolo, apoi a urcat din nou și s‑a întins peste copil. Atunci băiatul a strănutat de șapte ori și și‑a deschis ochii. 36Elisei l‑a chemat pe Ghehazi și i‑a zis: „Cheam‑o pe șunamită!“ Și el a chemat‑o. Când a ajuns la el, Elisei i‑a zis: „Ridică‑ți fiul!“ 37Ea a intrat și a căzut la picioarele lui, plecându‑se până la pământ. Apoi și‑a ridicat fiul și a ieșit.
Dregerea mâncării otrăvite
38Elisei s‑a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților ședeau în fața lui, el i‑a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți“. 39Unul din ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și‑a umplut poala. Când s‑a întors, i‑a tăiat și i‑a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt. 40Apoi au dat oamenilor să le mănânce.
Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat și au zis:
– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!
Și n‑au putut să mănânce din ea.
41Elisei a zis:
– Aduceți făină.
El a aruncat făină în oală și a zis:
– Turnați ciorbă pentru oameni ca să mănânce.
Și n‑a mai fost nimic otrăvitor în oală.
Înmulțirea pâinii
42A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade și spice proaspete într‑un sac. Elisei a zis:
– Dă‑le oamenilor să mănânce.
43Dar slujitorul său a zis:
– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?
Elisei a zis:
– Dă‑le oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: „Vor mânca și va mai și rămâne!“
44Atunci le‑a pus pâine înainte, iar ei au mâncat și le‑a mai și rămas, după Cuvântul Domnului.
Ang Lana sa Biyuda
1May usa ka biyuda nga ang kanhi niyang bana miyembro sa grupo sa mga propeta. Nangayo siya ug tabang kang Eliseo. Miingon siya, “Patay na ang akong bana nga imong alagad ug nasayod ka nga mitahod siya sa Ginoo. Apan karon, ania ang tawo nga iyang nautangan aron pagkuha sa among duha ka anak nga lalaki aron himuong ulipon.” 2Miingon si Eliseo kaniya, “Unsa may ikatabang ko kanimo? Sultihi ako, unsay anaa sa imong balay?” Mitubag ang babaye, “Wala gayod, sir, gawas lang sa usa ka gamayng tibod nga lana.” 3Miingon si Eliseo, “Adtoi ang tanan mong mga silingan ug panghulam ug daghang mga sudlanan. 4Unya panulod kamo sa imong mga anak sa inyong balay ug sirad-i ninyo ang pultahan. Ibubo ang lana sa tibod ngadto sa tanang sudlanan, ug ilain ang mapuno nga sudlanan.”
5Busa mipauli ang babaye ug nanirado sila sa iyang mga anak. Unya gidala sa iyang mga anak ang mga sudlanan ngadto kaniya, ug gibubo niya niini ang lana. 6Sa dihang napuno na ang tanang sudlanan, miingon siya sa iyang anak, “Hatagi pa ako ug sudlanan.” Mitubag ang iyang anak, “Wala nay sudlanan.” Ug miundang pag-agas ang lana.
7Miadto ang babaye kang Eliseo nga alagad sa Dios ug gisuginlan niya kini sa nahitabo. Miingon si Eliseo kaniya, “Lakaw ug ibaligya ang lana ug bayri ang imong mga utang. May mahibilin pa nga kuwarta nga igo nga makabuhi kanimo ug sa imong mga anak.”
Si Eliseo ug ang Babaye nga Taga-Shunem
8Usa ka adlaw, miadto si Eliseo sa Shunem. May adunahang babaye didto nga miagda kaniya sa pagkaon. Sukad niadto, kon moagi si Eliseo sa Shunem, mohapit siya sa balay sa babaye aron mokaon.
9Unya miingon ang babaye sa iyang bana, “Nahibalo ako nga kining tawo nga kanunay maghapitan dinhi kanato usa ka balaan nga alagad sa Dios. 10Himoan nato siya ug gamay nga kuwarto sa atop, ug ato kining butangan ug katre, lamisa, bangko, ug suga, aron duna siyay kapuy-an kon moanhi siya dinhi kanato.”
11Usa ka adlaw, sa dihang miadto si Eliseo sa Shunem, misaka siya sa kuwarto ug mipahulay didto. 12Gisugo niya ang iyang sulugoon nga si Gehazi nga tawgon ang babaye. Busa gitawag ni Gehazi ang babaye, ug pag-abot sa babaye, 13miingon si Eliseo sa iyang sulugoon, “Pangutan-a siya kon unsay atong mahimo alang kaniya, sa iyang maayong pag-atiman kanato. Tingalig aduna siyay buot ihangyo sa hari o sa komander sa mga sundalo.” Mitubag ang babaye, “Dili na kinahanglan, kay maayo ang akong kahimtang dinhi uban sa akong mga katagilungsod.” 14Nangutana si Eliseo kang Gehazi, “Unsa kahay atong mahimo alang kaniya?” Mitubag si Gehazi, “Wala siyay anak nga lalaki ug tigulang na ang iyang bana.” 15Miingon si Eliseo, “Tawga siya pag-usab.” Busa gitawag ni Gehazi ang babaye, ug sa nagtindog na siya didto sa pultahan, 16miingon si Eliseo kaniya, “Sa ingon niini nga panahon sa sunod tuig magkugos ka na ug batang lalaki.” Mitubag ang babaye, “Ayaw pagbakak kanako, sir. Alagad ka sa Dios.”
17Ug namabdos gayod ang babaye, ug nanganak kini ug lalaki sa mao gayod nga panahon pagkasunod tuig, sumala sa giingon ni Eliseo kaniya.
18Usa ka adlaw, sa dihang dako na ang bata, miadto kini sa iyang amahan nga nagtrabaho didto sa uma uban sa mga mangangani. 19Ug miingon siya sa iyang amahan, “Sakit kaayo ang akong ulo!” Miingon ang iyang amahan ngadto sa sulugoon, “Dad-a siya ngadto sa iyang inahan!” 20Busa gidala sa sulugoon ang bata ngadto sa iyang inahan. Gisabak sa inahan ang bata hangtod pagkaudto ug unya namatay. 21Misaka ang inahan ug gibutang ang patayng lawas sa iyang anak sa katre sa alagad sa Dios. Unya migawas siya sa kuwarto ug gisira ang pultahan.
22Gitawag sa babaye ang iyang bana ug giingnan, “Palihog, padad-i ako ug usa ka sulugoon ug usa ka asno aron makadali akog adto sa alagad sa Dios, ug makabalik dayon.” 23Nangutana ang iyang bana, “Nganong moadto ka man karong adlawa nga dili man kini Pista sa Pagsugod sa Bulan o Adlaw nga Igpapahulay?” Mitubag ang babaye, “Sige lang.” 24Busa gimuntorahan sa babaye ang asno ug miingon sa iyang sulugoon, “Pagdali! Ug ayaw pahinaya ug dagan ang asno kon dili ako moingon kanimo.”
25Busa milakaw sila, ug nakaabot sila sa Bukid sa Carmel, diin atua ang alagad sa Dios. Pagkakita ni Eliseo sa babaye nga didto pa sa unahan, miingon siya sa iyang sulugoon nga si Gehazi, “Tan-awa, anaa ang babaye nga taga-Shunem! 26Dagan ug tagboa siya ug pangutan-a kon maayo ba ang kahimtang nila sa iyang bana ug anak.” Giingnan sa babaye si Gehazi nga maayo ra ang tanan.
27Apan pag-abot niya didto kang Eliseo sa bukid, gikuptan niya ang tiil ni Eliseo. Miduol si Gehazi aron ipalayo siya, apan miingon si Eliseo, “Pasagdi lang siya! Kay anaa siya sa kaguol. Apan gililong kini sa Ginoo kanako; wala niya ako sultihi bahin niini.” 28Miingon ang babaye, “Sir, wala ako mangayo kanimo ug anak nga lalaki; miingon pa gani ako kanimo nga ayaw ako palaoma.”4:28 palaoma: o, bakaki.
29Miingon si Eliseo kang Gehazi, “Pangandam. Dad-a ang akong sungkod ug lakaw! Kon may matagboan ka, ayaw na panimbaya, ug kon may manimbaya kanimo ayaw na pagtubag. Pagdali, ug ibutang dayon ang akong sungkod sa nawong sa bata.” 30Apan miingon ang inahan sa bata kang Eliseo, “Ipanumpa ko sa buhi nga Ginoo ug kanimo, nga dili gayod ako mopauli kon dili ka mouban kanako.” Busa miuban si Eliseo kaniya.
31Nagauna si Gehazi ug gibutang niya ang sungkod sa nawong sa bata, apan wala gayod motingog o molihok ang bata. Busa mibalik si Gehazi sa pagtagbo kang Eliseo ug miingon, “Dili man momata ang bata.”
32Sa pag-abot ni Eliseo sa balay, nakita niya nga patay na ang bata nga gipahimutang sa iyang katre. 33Misulod siya ug gisira ang pultahan, ug nagaampo sa Ginoo. 34Unya gihap-an niya ang bata, ug gibutang ang iyang baba sa baba sa bata, ang iyang mga mata sa mga mata sa bata, ug ang iyang mga kamot sa mga kamot sa bata. Samtang gihap-an niya ang bata, inanay nga miinit ang lawas niini. 35Mitindog si Eliseo, ug nagpaso-paso sa kuwarto. Unya gihap-an niya pag-usab ang bata. Nangatsi ang bata sa makapito, unya gibuka niya ang iyang mga mata.
36Gitawag ni Eliseo si Gehazi ug giingnan, “Tawga ang iyang inahan.” Busa gitawag kini ni Gehazi. Pag-abot sa babaye miingon si Eliseo kaniya, “Kuhaa ang imong anak.” 37Misulod ang babaye ug miyukbo sa tiilan ni Eliseo sa pagpasalamat4:37 pagpasalamat: o, pagpasidungog. kaniya. Unya gikuha niya ang iyang anak ug mibiya.
Ang Milagro sa Panahon sa Tinggutom
38Sa pagbalik ni Eliseo sa Gilgal, may kagutom didto. Usa ka adlaw, samtang nakig-estorya ang grupo sa mga propeta kaniya, miingon siya sa iyang sulugoon, “Itak-ang ang dako nga kolon ug pagluto ug sabaw alang niining mga propeta.” 39May usa kanila nga miadto sa uma sa pagpanguha ug utan. Nakakita siyag tanom nga nagkatay ug nanguha siya sa mga bunga niini nga igo lang niyang mapuyos. Pagpauli niya, gihiwa-hiwa niya kini ug gisagol sa sabaw nga wala gani siya makahibalo kon unsa kadto. 40Gisukad ang sabaw ngadto sa mga tawo, ug sa nakakaon na sila niini, naninggit sila, “Alagad sa Dios, may hilo kining pagkaon!” Ug wala na nila kini kan-a. 41Miingon si Eliseo, “Kuhai akog harina.” Ug gibubo niya ang harina sa kolon ug miingon sa sulugoon, “Sige, sukari na sila.” Ug maayo na ang lami niini.4:41 maayo na ang lami niini: sa literal, walay nay butang nga makadaot didto sa kolon.
42Sa lain na usab nga higayon, may usa ka tawo nga gikan sa Baal Shalisha nga nagdala kang Eliseo ug 20 ka pan nga hinimo gikan sa unang abot sa barley, ug bag-ong inani nga mga lugas diha sa iyang sako. Miingon si Eliseo, “Ihatag kana sa grupo sa mga propeta4:42 sa grupo sa mga propeta: sa Hebreo, sa mga tawo. aron makakaon sila.” 43Miingon ang iyang sulugoon, “Unsaon niini pagkaigo sa 100 ka tawo?” Mitubag si Eliseo, “Ihatag lang kanila aron makakaon sila. Kay nagaingon ang Ginoo nga makakaon sila ug may mahibilin pa.” 44Busa gihatag kini sa sulugoon ngadto sa mga propeta ug nangaon sila, ug may nahibilin pa, sumala sa giingon sa Ginoo pinaagi kang Eliseo.
