Domnia lui Manase peste Iuda
(2 Regi 21:1-18)
1Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și cinci de ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, luându‑se după urâciunile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. 3A rezidit înălțimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare baalilor, a făcut stâlpi ai Așerei și s‑a închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑a slujit. 4A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“ 5El a zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale Casei Domnului. 6Și‑a trecut6 Sau: și‑a sacrificat. fiii prin foc în valea Ben‑Hinom, s‑a ocupat cu prezicerea,6 Vezi nota de la Lev. 19:26. cu interpretarea semnelor6 Vezi notele de la Gen. 44:5, 15; Lev. 19:26 și Deut. 18:10. și cu vrăjitoria și a apelat la cei ce întreabă duhurile morților și la cei care cheamă spiritele6 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu‑L. 7A pus în Casa lui Dumnezeu chipul cioplit al idolului pe care‑l făcuse, în Casa despre care Dumnezeu îi spusese lui David și lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l‑am ales dintre toate cetățile semințiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8Nu voi mai lăsa piciorul lui Israel să se îndepărteze din țara pe care le‑am încredințat‑o părinților voștri, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le‑am poruncit prin Moise, toată Legea, hotărârile și judecățile.“ 9Însă Manase i‑a dus în rătăcire pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
10Domnul le‑a vorbit lui Manase și poporului său, însă ei nu au luat aminte. 11De aceea Domnul a adus împotriva lor pe conducătorii oștirii împăratului Asiriei, care l‑au prins pe Manase în cursă, l‑au ferecat cu lanțuri de bronz și l‑au dus în Babilon. 12În strâmtorarea sa, el a stăruit înaintea Domnului, Dumnezeul său, și s‑a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. 13L‑a rugat; și lăsându‑Se înduplecat, Dumnezeu i‑a ascultat cererea și l‑a întors la Ierusalim, în regatul său. Și Manase a recunoscut că Domnul este Dumnezeu.
14După aceea, el a construit un zid în afara Cetății lui David, care trecea prin valea de la apus de Ghihon, pe la Poarta Peștilor și încercuia Ofelul – zidul era foarte înalt. A numit conducători de armată pentru toate cetățile fortificate din Iuda, 15a îndepărtat dumnezeii și idolul din Casa Domnului, precum și toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și în Ierusalim și le‑a aruncat în afara cetății. 16A refăcut altarul Domnului și a adus pe el jertfe de pace16 Vezi nota de la 7:7. și de mulțumire. Apoi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeul lui Israel. 17Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, dar numai Domnului, Dumnezeul lor.
18Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor care i‑au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel18 Adică lui Iuda (în multe pasaje din carte)., sunt scrise în „Cronicile regilor lui Israel“. 19Rugăciunea lui, felul în care i‑a răspuns Dumnezeu la rugăciune, toate păcatele și greșelile sale, locurile unde a zidit înălțimi și unde a ridicat așere și chipuri cioplite înainte de a se smeri, sunt scrise în „Cronicile văzătorilor“. 20Manase a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în grădina palatului său. În locul lui a domnit fiul său Amon.
Domnia lui Amon peste Iuda
(2 Regi 21:19-26)
21Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de doi ani. 22El a făcut ce este rău în ochii Domnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. Amon a jertfit și a slujit tuturor chipurilor cioplite făcute de tatăl său Manase. 23El însă nu s‑a smerit înaintea Domnului, așa cum se smerise tatăl său Manase, astfel că Amon acesta și‑a mărit tot mai mult vina.
24Slujitorii lui au uneltit împotriva lui și l‑au omorât în palatul lui, 25dar poporul țării i‑a omorât pe toți aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul țării l‑a făcut rege pe Iosia, fiul lui.
O Reinado de Manassés, Rei de Judá
1Manassés tinha doze anos de idade quando começou a reinar e reinou cinquenta e cinco anos em Jerusalém. 2Ele fez o que o Senhor reprova, imitando as práticas detestáveis das nações que o Senhor havia expulsado de diante dos israelitas. 3Reconstruiu os altares idólatras que seu pai Ezequias havia demolido, ergueu altares para os baalins e fez postes sagrados. Inclinou-se diante de todos os exércitos celestes e lhes prestou culto. 4Construiu altares no templo do Senhor, do qual o Senhor tinha dito: “Meu nome permanecerá para sempre em Jerusalém”. 5Nos dois pátios do templo do Senhor ele construiu altares para todos os exércitos celestes. 6Chegou a queimar seus filhos em sacrifício no vale de Ben-Hinom; praticou feitiçaria, adivinhação e magia, e recorreu a médiuns e aos que consultavam os espíritos. Fez o que o Senhor reprova, provocando-o à ira.
7Ele tomou a imagem esculpida que havia feito e a colocou no templo, do qual Deus tinha dito a Davi e a seu filho Salomão: “Neste templo e em Jerusalém, que escolhi entre todas as tribos de Israel, porei meu nome para sempre. 8Não farei os pés dos israelitas deixarem novamente a terra que dei aos seus antepassados se tão somente tiverem o cuidado de fazer tudo o que lhes ordenei em todas as leis, decretos e ordenanças dados por meio de Moisés”. 9Manassés, porém, desencaminhou Judá e o povo de Jerusalém, ao ponto de fazerem pior do que as nações que o Senhor havia destruído diante dos israelitas.
10O Senhor falou a Manassés e a seu povo, mas não lhe deram atenção. 11Por isso o Senhor enviou contra eles os comandantes do exército do rei da Assíria, os quais prenderam Manassés, colocaram-lhe um gancho no nariz e algemas de bronze e o levaram para a Babilônia. 12Em sua angústia, ele buscou o favor do Senhor, o seu Deus, e humilhou-se muito diante do Deus dos seus antepassados. 13Quando ele orou, o Senhor o ouviu e atendeu o seu pedido e o trouxe de volta a Jerusalém e a seu reino. E assim Manassés reconheceu que o Senhor é Deus.
14Depois disso ele reconstruiu e aumentou a altura do muro externo da Cidade de Davi, a oeste da fonte de Giom, no vale, até a entrada da porta do Peixe, em torno da colina de Ofel. Também pôs comandantes militares em todas as cidades fortificadas de Judá.
15Manassés tirou do templo do Senhor os deuses estrangeiros e a imagem que havia colocado lá, bem como todos os altares idólatras que havia construído na colina do templo e em Jerusalém e jogou-os fora da cidade. 16Depois restaurou o altar do Senhor e sobre ele ofereceu sacrifícios de comunhão e ofertas de gratidão, ordenando a Judá que servisse o Senhor, o Deus de Israel. 17O povo, contudo, continuou a sacrificar nos altares idólatras, mas somente ao Senhor, o seu Deus.
18Os demais acontecimentos do reinado de Manassés, inclusive sua oração a seu Deus e as palavras que os videntes lhe falaram em nome do Senhor, o Deus de Israel, estão escritos nos registros históricos dos reis de Israel33.18 Isto é, Judá, como ocorre frequentemente em 2 Crônicas.. 19Sua oração e a resposta de Deus, bem como todos os seus pecados e a sua infidelidade, além dos locais onde construiu altares idólatras e ergueu postes sagrados e ídolos, antes de humilhar-se, tudo está escrito nos registros históricos dos videntes33.19 Conforme um manuscrito do Texto Massorético e a Septuaginta. A maioria dos manuscritos do Texto Massorético diz registros históricos de Hozai.. 20Manassés descansou com os seus antepassados e foi sepultado em sua propriedade. E seu filho Amom foi o seu sucessor.
O Reinado de Amom, Rei de Judá
21Amom tinha vinte e dois anos de idade quando começou a reinar e reinou dois anos em Jerusalém. 22Ele fez o que o Senhor reprova; à semelhança de seu pai, Amom prestou culto e ofereceu sacrifícios a todos os ídolos que Manassés havia feito. 23Mas, ao contrário de seu pai Manassés, não se humilhou diante do Senhor, antes, aumentou a sua culpa.
24Os oficiais de Amom conspiraram contra ele e o assassinaram em seu palácio. 25Mas o povo matou todos os que haviam conspirado contra o rei Amom, e proclamou seu filho Josias rei em seu lugar.
