Împrejurările divizării regatului lui Solomon
(1 Regi 12:1-20)
1Roboam s‑a dus la Șechem, pentru că tot Israelul venise la Șechem să‑l facă rege. 2Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s‑a întors din Egipt.
3Au trimis să‑l cheme, iar Ieroboam și tot Israelul au venit și i‑au vorbit lui Roboam, zicând:
4– Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează‑ne de slujba aspră a tatălui tău și de jugul cel greu pe care l‑a pus peste noi și‑ți vom sluji!
5El le‑a răspuns:
– Întoarceți‑vă la mine peste trei zile.
Și poporul a plecat. 6Regele Roboam s‑a sfătuit cu bătrânii care i‑au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, întrebându‑i:
– Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor?
7Ei i‑au răspuns:
– Dacă vei fi bun cu poporul acesta și îngăduitor, dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor.
8Însă Roboam n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care‑i slujeau. 9El i‑a întrebat:
– Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi‑a cerut să‑l despovărez de jugul pe care tatăl meu l‑a pus peste el?
10Tinerii, care copilăriseră împreună cu el, i‑au răspuns:
– Poporului, care ți‑a zis: „Tatăl tău ne‑a îngreunat jugul, însă tu să‑l iei de peste noi“, să‑i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu! 11Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.“
12Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți‑vă la mine peste trei zile!“ 13Regele le‑a răspuns aspru.
Regele Roboam n‑a luat în seamă sfatul bătrânilor 14și le‑a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând:
– Tatăl meu v‑a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la el! Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni!
15Astfel regele n‑a ascultat de popor, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Dumnezeu, pentru ca Domnul să‑Și împlinească cuvântul pe care‑l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia.
16Când tot Israelul a văzut că regele nu l‑a ascultat, poporul i‑a răspuns regelui, zicând:
– Ce parte avem noi în David?
N‑avem nicio moștenire în fiul lui Ișai.
La corturile tale, Israel!
Vezi‑ți de Casa ta, David!
Și tot Israelul a plecat acasă. 17Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda.
18Regele Roboam l‑a trimis la ei pe Adoniram, care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar fiii lui Israel l‑au lovit cu pietre, și el a murit. Atunci regele Roboam s‑a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim. 19Așa s‑a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David și așa a și rămas până în ziua aceasta.
Israel rebela-se contra Roboão
(1 Rs 12.1-24)
1Todos os chefes de Israel vieram à coroação de Roboão a Siquem. 2Entretanto, uns amigos de Jeroboão, filho de Nebate, mandaram dizer-lhe que Salomão morrera. Ele encontrava-se no Egito, por essa altura; tinha ido para lá para fugir ao rei Salomão. 3Por isso, regressou e esteve presente na coroação. Apresentou então, em nome do povo, uma petição a Roboão: 4“O teu pai foi um duro governante. Se te tornares mais brando, servir-te-emos!”
5“Deem-me três dias para pensar nesse assunto”, respondeu Roboão. “Voltem depois para saber a resposta.” E o povo foi-se embora. 6Roboão foi discutir o assunto com os velhos conselheiros do seu pai, Salomão: “O que pensam que devo fazer? O que é que lhes digo?”
7“Se queres ser o seu rei para sempre, terás de lhes dar uma resposta favorável e tratá-los com bondade.”
8Roboão recusou o conselho desses anciãos e mandou chamar os moços que tinham crescido com ele: 9“Amigos, que acham que devo fazer? Serei mais bondoso com eles do que foi o meu pai?”
10“Não!” responderam. “Diz-lhes assim: ‘Se pensam que o meu pai foi duro convosco, esperem um pouco e verão como eu serei! O meu dedo mindinho será mais grosso do que a cintura do meu pai! 11O meu jugo será mais duro e não mais brando! O meu pai castigou-vos com açoites; eu usarei um chicote de pontas de ferro!’ ”
12Jeroboão e o povo que estava com ele voltaram ao fim dos três dias para conhecer a decisão do rei Roboão. 13Este falou-lhes duramente, pois recusara o conselho dos anciãos. 14Seguiu o conselho dos mais novos: “O meu pai deu-vos pesados fardos, dizem vocês; pois o meu será ainda mais pesado! O meu pai castigou-vos com açoites; eu castigar-vos-ei com chicote de pontas de ferro!”
15Desta forma, o rei recusou o pedido do povo. Deus fez com que assim fosse, para que se cumprissem as predições feitas por Aías, o silonita, a Jeroboão, filho de Nebate. 16O povo deu-se conta de que o rei não tinha a intenção de ouvir o seu pedido. “Que temos nós a ver com David e a sua dinastia?”, gritaram furiosamente. “Arranjaremos outra pessoa para ser o nosso rei. Que Roboão governe a sua própria tribo de Judá! Nós vamos para a nossa terra!” E todos foram embora.
17Quanto aos israelitas que moravam nas cidades de Judá, Roboão continuou como seu rei. 18Quando o rei enviou Adonirão, que era administrador do serviço obrigatório, para fazer o alistamento dos homens das outras tribos, levantou-se um grande motim e apedrejaram-no até à morte. O rei Roboão conseguiu escapar num carro e fugiu para Jerusalém. 19Israel tem estado em rebelião contra a dinastia de David desde esse tempo.
