Saul, respins ca rege
1Samuel a venit la Saul și i‑a zis: „Eu sunt cel pe care l‑a trimis Domnul să te ungă drept rege peste poporul Său Israel. Prin urmare, ascultă mesajul Domnului. 2Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiți pentru ceea ce i‑au făcut lui Israel, când i s‑au împotrivit pe drum, când se suia din Egipt. 3Du‑te deci și atacă‑i pe amalekiți. Dă spre nimicire3, 8-9, 15, 18, 20-21 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. tot ceea ce le aparține! Nu‑i cruța, ci dă la moarte bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii.»“
4Saul a adunat poporul și l‑a numărat la Telaim. Erau două sute de mii de pedestrași dintre care zece mii de bărbați din Iuda. 5Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiților, s‑a așezat la pândă, în vale. 6Saul le‑a zis cheniților: „Duceți‑vă, plecați! Ieșiți din mijlocul amalekiților ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece ați arătat bunătate față de toți fiii lui Israel atunci când s‑au suit din Egipt.“ Astfel, cheniții au plecat din mijlocul amalekiților.
7Saul i‑a învins pe amalekiți de la Havila până la Șur, care se află la răsărit de Egipt. 8L‑a prins viu pe Agag, regele amalekiților, și a dat spre nimicire tot poporul, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. 9Saul și poporul l‑au cruțat însă pe Agag și cele mai bune oi, vite, viței grași9 Sensul termenului ebraic este nesigur. și miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n‑au dorit să le dea spre nimicire, ci au dat spre nimicire doar lucrurile care erau de disprețuit și fără valoare.
10Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Samuel, zicând: 11„Îmi pare rău că l‑am făcut pe Saul rege, pentru că s‑a abătut de la Mine și nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s‑a mâhnit și a strigat către Domnul toată noaptea. 12S‑a sculat dis‑de‑dimineață pentru a‑l întâlni pe Saul, însă i s‑a spus: „Saul a plecat la Carmel și iată că și‑a ridicat un monument. Apoi s‑a întors și a coborât la Ghilgal.“
13Samuel s‑a dus la Saul, iar Saul i‑a zis:
– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.
14Samuel i‑a răspuns:
– Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele și acest muget de vite, pe care‑l aud?
15Saul i‑a zis:
– Le‑au adus de la amalekiți, pentru că poporul a cruțat cele mai bune oi și vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Pe celelalte însă le‑am dat spre nimicire.
16Samuel i‑a zis:
– Oprește‑te! Îți voi spune ce mi‑a vorbit Domnul în noaptea aceasta.
Saul i‑a zis:
– Spune‑mi!
17Samuel i‑a zis:
– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia semințiilor lui Israel? Domnul te‑a uns rege al lui Israel 18și te‑a trimis într‑o misiune și a zis: „Du‑te și dă‑i spre nimicire pe păcătoșii aceia de amalekiți! Luptă‑te cu ei până vor fi mistuiți!“ 19De ce n‑ai ascultat de glasul Domnului și te‑ai aruncat asupra prăzii, făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?
20Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am ascultat de glasul Domnului. Am plecat în misiunea pe care mi‑a încredințat‑o și l‑am adus aici pe Agag, regele amalekiților, iar pe amalekiți i‑am dat spre nimicire. 21Dar poporul a luat din pradă oi și vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia dat spre nimicire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.
22Atunci Samuel a zis:
Oare Își găsește Domnul plăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe
mai mult decât în ascultare de glasul Său?
Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele
și luarea-aminte este mai bună decât grăsimea berbecilor.
23Căci răzvrătirea este ca păcatul divinației23 Vezi nota de la Deut. 18:10.,
iar îngâmfarea – ca nelegiuirea și idolatria23 Lit.: și terafimii (idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană). Sau ca nelegiuirea idolatriei..
Pentru că ai respins Cuvântul Domnului,
te‑a respins și El ca rege.
24Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului și n‑am ascultat de cuvintele tale. M‑am temut de popor și am ascultat de glasul lui. 25Acum, te rog, iartă‑mi păcatul și întoarce‑te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.
26Samuel i‑a zis:
– Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului și Domnul te‑a respins ca rege al lui Israel.
27În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l‑a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s‑a rupt.
28Atunci Samuel i‑a zis:
– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel și a dat‑o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. 29Tăria lui Israel nu trădează și nu Se răzgândește, căci El nu este om ca Se răzgândească.
30Saul i‑a zis:
– Am păcătuit. Totuși, cinstește‑mă, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel! Întoarce‑te cu mine ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeul tău.
31Samuel s‑a întors după Saul, iar acesta s‑a închinat înaintea Domnului. 32Apoi Samuel a zis: „Aduceți‑l înaintea mea pe Agag, regele amalekiților.“ Agag a venit spre el încrezător32 Sau: tremurând; sau: legat., zicându‑și: „Cu siguranță că amărăciunea morții a trecut.“ 33Samuel i‑a zis lui Agag:
„După cum sabia ta a lăsat femei fără fii,
tot așa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“
Apoi l‑a tăiat pe Agag în bucăți înaintea Domnului, la Ghilgal.
34După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s‑a suit acasă, în Ghiva lui Saul. 35Samuel nu l‑a mai văzut pe Saul până în ziua morții lui, însă Samuel bocea pentru Saul. Domnului I‑a părut rău că l‑a făcut pe Saul rege peste Israel.
O Senhor Rejeita Saul como Rei
1Samuel disse a Saul: “Eu sou aquele a quem o Senhor enviou para ungi-lo como rei de Israel, o povo dele; por isso escute agora a mensagem do Senhor. 2Assim diz o Senhor dos Exércitos: ‘Castigarei os amalequitas pelo que fizeram a Israel, atacando-o quando saía do Egito. 3Agora vão, ataquem os amalequitas e consagrem ao Senhor para destruição tudo o que lhes pertence. Não os poupem; matem homens, mulheres, crianças, recém-nascidos, bois, ovelhas, camelos e jumentos’ ”.
4Então convocou Saul os homens e os reuniu em Telaim: duzentos mil soldados de infantaria e dez mil homens de Judá. 5Saul foi à cidade de Amaleque e armou uma emboscada no vale. 6Depois disse aos queneus: “Retirem-se, saiam do meio dos amalequitas para que eu não os destrua com eles; pois vocês foram bondosos com os israelitas, quando eles estavam vindo do Egito”. Então os queneus saíram do meio dos amalequitas.
7E Saul atacou os amalequitas por todo o caminho, desde Havilá até Sur, a leste do Egito. 8Capturou vivo Agague, rei dos amalequitas, e exterminou o seu povo. 9Mas Saul e o exército pouparam Agague e o melhor das ovelhas e dos bois, os bezerros gordos e os cordeiros. Pouparam tudo o que era bom, mas tudo o que era desprezível e inútil destruíram por completo.
10Então o Senhor falou a Samuel: 11“Arrependo-me de ter posto Saul como rei, pois ele me abandonou e não seguiu as minhas instruções”. Samuel ficou irado e clamou ao Senhor toda aquela noite.
12De madrugada Samuel foi ao encontro de Saul, mas lhe disseram: “Saul foi para o Carmelo, onde ergueu um monumento em sua própria honra e depois foi para Gilgal”.
13Quando Samuel o encontrou, Saul disse: “O Senhor te abençoe! Eu segui as instruções do Senhor”.
14Samuel, porém, perguntou: “Então que balido de ovelhas é esse que ouço com meus próprios ouvidos? Que mugido de bois é esse que estou ouvindo?”
15Respondeu Saul: “Os soldados os trouxeram dos amalequitas; eles pouparam o melhor das ovelhas e dos bois para sacrificarem ao Senhor, o teu Deus, mas destruímos totalmente o restante”.
16Samuel disse a Saul: “Fique quieto! Eu direi a você o que o Senhor me falou esta noite”.
Respondeu Saul: “Dize-me”.
17E Samuel disse: “Embora pequeno aos seus próprios olhos, você não se tornou o líder das tribos de Israel? O Senhor o ungiu como rei sobre Israel 18e o enviou numa missão, ordenando: ‘Vá e destrua completamente aquele povo ímpio, os amalequitas; guerreie contra eles até que os tenha eliminado’. 19Por que você não obedeceu ao Senhor? Por que se lançou sobre os despojos e fez o que o Senhor reprova?”
20Disse Saul: “Mas eu obedeci ao Senhor! Cumpri a missão que o Senhor me designou. Trouxe Agague, o rei dos amalequitas, mas exterminei os amalequitas. 21Os soldados tomaram ovelhas e bois do despojo, o melhor do que estava consagrado a Deus para destruição, a fim de os sacrificarem ao Senhor, o seu Deus, em Gilgal”.
22Samuel, porém, respondeu:
“Acaso tem o Senhor tanto prazer em holocaustos e em sacrifícios
quanto em que se obedeça à sua palavra?
A obediência é melhor do que o sacrifício,
e a submissão é melhor do que a gordura de carneiros.
23Pois a rebeldia é como o pecado da feitiçaria;
a arrogância, como o mal da idolatria.
Assim como você rejeitou a palavra do Senhor,
ele o rejeitou como rei”.
24“Pequei”, disse Saul. “Violei a ordem do Senhor e as instruções que tu me deste. Tive medo dos soldados e os atendi. 25Agora eu te imploro, perdoa o meu pecado e volta comigo, para que eu adore o Senhor.”
26Samuel, contudo, lhe disse: “Não voltarei com você. Você rejeitou a palavra do Senhor, e o Senhor o rejeitou como rei de Israel!”
27Quando Samuel se virou para sair, Saul agarrou-se à barra do manto dele, e o manto se rasgou. 28E Samuel lhe disse: “O Senhor rasgou de você, hoje, o reino de Israel, e o entregou a alguém que é melhor que você. 29Aquele que é a Glória de Israel não mente nem se arrepende, pois não é homem para se arrepender”.
30Saul repetiu: “Pequei. Agora, honra-me perante as autoridades do meu povo e perante Israel; volta comigo, para que eu possa adorar o Senhor, o teu Deus”. 31E assim Samuel voltou com ele, e Saul adorou o Senhor.
32Então Samuel disse: “Traga-me Agague, o rei dos amalequitas”.
Agague veio confiante, pensando15.32 Ou veio tremendo, mas ao mesmo tempo pensava: “Com certeza já passou a amargura da morte”.
33Samuel, porém, disse:
“Assim como a sua espada deixou mulheres sem filhos,
também sua mãe, entre as mulheres, ficará sem o seu filho”.
E Samuel despedaçou Agague perante o Senhor, em Gilgal.
34Então Samuel partiu para Ramá, e Saul foi para a sua casa, em Gibeá de Saul. 35Nunca mais Samuel viu Saul, até o dia de sua morte, embora se entristecesse por causa dele porque o Senhor se arrependera de ter estabelecido Saul como rei de Israel.
