Împrejurările divizării regatului lui Solomon
(2 Cron. 10:1–11:4)
1Roboam s‑a dus la Șechem, pentru că tot Israelul venise la Șechem să‑l facă rege. 2Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla încă în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam locuia în Egipt.
3Au trimis să‑l cheme, iar Ieroboam și întreaga adunare a lui Israel au venit și i‑au vorbit lui Roboam, zicând:
4– Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează‑ne de slujba aspră a tatălui tău și de jugul cel greu pe care l‑a pus peste noi și‑ți vom sluji!
5El le‑a răspuns:
– Duceți‑vă și întoarceți‑vă la mine peste trei zile.
Și poporul a plecat.
6Regele Roboam s‑a sfătuit cu bătrânii care i‑au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, întrebându‑i:
– Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor?
7Ei i‑au răspuns:
– Dacă vei fi astăzi un slujitor al acestui popor, dacă le vei sluji și dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor.
8Însă Roboam n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care‑i slujeau.
9El i‑a întrebat:
– Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi‑a cerut să‑l despovărez de jugul pe care tatăl meu l‑a pus peste el?
10Tinerii care copilăriseră împreună cu el i‑au răspuns:
– Acestui popor, care ți‑a zis: „Tatăl tău ne‑a îngreunat jugul, însă tu să‑l iei de peste noi“, să‑i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu! 11Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.“
12Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți‑vă la mine peste trei zile!“ 13Regele i‑a răspuns aspru poporului.
El n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii 14și le‑a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând:
– Tatăl meu v‑a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru! Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni!
15Astfel regele n‑a ascultat de popor, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Domnul, pentru ca Domnul să‑Și împlinească cuvântul pe care‑l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia.
16Când tot Israelul a văzut că regele nu l‑a ascultat, poporul i‑a răspuns regelui, zicând:
– Ce parte avem noi în David?
N‑avem nicio moștenire în fiul lui Ișai.
La corturile tale, Israel!
Vezi‑ți de Casa ta, David!
Și Israel a plecat acasă. 17Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda.
18Regele Roboam l‑a trimis la ei pe Adoniram, care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar tot Israelul l‑a lovit cu pietre, și el a murit. Atunci regele Roboam s‑a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim. 19Așa s‑a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David și așa a și rămas până în ziua aceasta.
20Când tot Israelul a auzit că Ieroboam s‑a întors, au trimis să‑l cheme în comunitate și l‑au făcut rege peste tot Israelul. Niciunul nu s‑a dus după Casa lui David, în afară de seminția lui Iuda.
21Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda și seminția lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel și să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon.
22Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: 23„Spune‑le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii Case a lui Iuda și a lui Beniamin, precum și celor rămași din popor: 24«Așa vorbește Domnul: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri, fiii lui Israel! Întoarceți‑vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.’»“ Ei au ascultat Cuvântul Domnului și s‑au întors acasă, potrivit poruncii Domnului.
Ieroboam instituie cultul vițelului în Israel
25Ieroboam a zidit cetatea Șechem pe muntele lui Efraim și a locuit acolo. Apoi a ieșit de acolo și a zidit cetatea Peniel. 26Ieroboam a zis în inima lui: „S‑ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. 27Dacă acest popor se va sui la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda. Pe mine mă vor ucide și se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“
28După ce s‑a sfătuit, regele a făcut doi viței de aur și le‑a zis: „Este prea mult pentru voi să vă suiți până la Ierusalim. Israel, iată dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 29L‑a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. 30Și acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viței.
31Ieroboam a construit sanctuare pe înălțimi și a numit preoți din tot poporul, deși nu făceau parte dintre leviți. 32Ieroboam a stabilit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, precum cea din Iuda, și aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe vițeilor pe care‑i făcuse și a numit preoți pentru înălțimile pe care le zidise. 33În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care‑l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru fiii lui Israel și se ducea la altar ca să ardă tămâie.
Atifi Fam Mmusuakuo No Te Atua
1Rehoboam kɔɔ Sekem, ɛfiri sɛ, na Israelfoɔ nyinaa akɔ hɔ sɛ wɔrekɔsi no ɔhene. 2Ɛberɛ a Nebat babarima Yeroboam tee sɛ Salomo awuo no, ɔfiri Misraim baeɛ, ɛfiri sɛ ɔdwane firii ɔhene Salomo nsam kɔtenaa Misraim. 3Enti, Israel mpanimfoɔ soma ma wɔkɔfaa Yeroboam, na Israel nnipadɔm no nyinaa kɔɔ Rehoboam nkyɛn, ne no kɔkasaeɛ sɛ, 4“Wʼagya hyɛɛ yɛn ma yɛyɛɛ adwumaden. Yɛsrɛ wo, te saa adwumaden ne apeatoɔ adesoa duruduru a wʼagya de soaa yɛn no so. Woyɛ saa a, yɛbɛsom wo nokorɛ mu.”
5Rehoboam buaa sɛ, “Momma me nnansa na menwene mo asɛm yi ho. Ɛno akyi, mommra mmɛgye me mmuaeɛ.” Enti, nnipa no sane kɔeɛ.
6Na ɔhene Rehoboam ne ne mpanimfoɔ a wɔsom nʼagya Salomo ɛberɛ a ɔte ase no tuu asɛm no ho agyina. Ɔbisaa mpanimfoɔ no sɛ, “Moka asɛm no ho ɛdeɛn? Mmuaeɛ bɛn na memfa mma saa nnipa yi?”
7Wɔbuaa no sɛ, “Sɛ ɛnnɛ yi, wopɛ sɛ woyɛ ɔsomfoɔ ma saa nnipa yi, na woma wɔn mmuaeɛ pa a, ɛnneɛ, daa wɔbɛsom wo nokorɛ mu.”
8Nanso Rehoboam amfa afotuo a mpanimfoɔ no tuu no no. Mmom, ɔkɔɔ nʼatipɛnfoɔ mmabunu bi a ɔne wɔn sii so a na wɔtu no fo no nkyɛn. 9Ɔbisaa wɔn sɛ, “Mo nso mo adwene ne sɛn? Mmuaeɛ bɛn na memfa nkɔma nnipa a wɔpɛ sɛ mete adesoa a mʼagya de soaa wɔn no so?”
10Nʼatipɛnfoɔ mmabunu buaa no sɛ, “Ka kyerɛ wɔn a wɔnwiinwii no sɛ, ‘Me kɔkorɔbɛto mu pi sene mʼagya asene; sɛ modwene sɛ ɔhyɛɛ mo so dodo a, montwɛn na monhwɛ sɛdeɛ mɛyɛ.’ 11Aane, mʼagya yɛɛ den wɔ mo so, na mɛyɛ aboro saa. Mʼagya kaa mo mpire a, me deɛ mede anyanyankyerɛ bɛkeka mo.”
12Nnansa akyi, Yeroboam ne nnipa no nyinaa sane baa sɛ wɔrebɛtie Rehoboam mmuaeɛ, sɛdeɛ ɔkaeɛ no. 13Ɔhene no buaa nnipa no abufuo so. Wamfa mpanimfoɔ no afotuo no; 14ɔfaa mmabunu no afotuo. Ɔka kyerɛɛ nnipa no sɛ, “Mʼagya yɛɛ den wɔ mo so, na mɛyɛ aboro saa. Mʼagya hwee mo mpire na me deɛ mede anyanyankyerɛ bɛkeka mo.” 15Enti, ɔhene no antie nnipa no adesrɛ. Sɛdeɛ nneɛma mu daneeɛ no nyinaa firi Awurade, ɛfiri sɛ, ɛmaa asɛm a Awurade nam Ahiya a ɔfiri Silo so ka kyerɛɛ Nebat babarima Yeroboam no baa mu.
16Ɛberɛ a Israel nyinaa hunuu sɛ ɔhene anyɛ wɔn abisadeɛ amma wɔn no, wɔteateaam sɛ, “Yɛne Dawid nni hwee yɛ! Yɛne Yisai babarima no nni hwee yɛ! Israel, momma yɛnkɔ yɛn nkyi! Dawid, hwɛ wʼankasa wo fie so!” Enti, Israelfoɔ no sane kɔɔ wɔn fie. 17Na Rehoboam toaa so dii Israelfoɔ a wɔtenaa Yuda nkuro so no nyinaa so ɔhene.
18Na ɔhene Rehoboam somaa Adoram a na ɔtua adwumayɛfoɔ ano no sɛ ɔnkɔhwɛ, na asomdwoeɛ mmra, nanso Israel nyinaa sii no aboɔ, kumm no. Ɛberɛ a ɔhene Rehoboam tee saa asɛm yi no, ntɛm ara, ɔhuri tenaa ne teaseɛnam mu, dwane kɔɔ Yerusalem. 19Israel mmusuakuo a wɔwɔ atifi fam no ampene sɛ Dawid aseni bɛdi wɔn so, de bɛsi ɛnnɛ.
20Ɛberɛ a Israelfoɔ tee sɛ Yeroboam firi Misraim asane aba no, wɔyɛɛ nhyiamu, sii no ɔhene wɔ Israel nyinaa so. Enti, Yuda abusuakuo no nko ara na wɔkaeɛ, somm Dawid fie nokorɛ mu.
Semaia Nkɔmhyɛ
21Ɛberɛ a Rehoboam duruu Yerusalem no, ɔboaboaa Yuda ne Benyamin akodɔm ano. Ɔyii akofoɔ mpem ɔha ne aduɔwɔtwe, sɛ wɔrekɔko atia Israel akodɔm, na wɔafa ahemman no adi so.
22Nanso, Onyankopɔn ka kyerɛɛ Semaia, Onyankopɔn onipa no sɛ, 23“Ka kyerɛ Salomo babarima Rehoboam, Yudahene ne nnipa a wɔfiri Yuda ne Benyamin sɛ, 24‘Sɛdeɛ Awurade seɛ nie, Mo ne mo nuanom Israelfoɔ nntwa mo ho nko. Monsane nkɔ mo akyi, na deɛ asi no nyinaa firi me!’ ” Enti, wɔtiee Awurade asɛm no, sane kɔɔ wɔn fie sɛdeɛ Awurade hyɛeɛ no.
Yeroboam Yɛ Sika Anantwie
25Yeroboam kyekyeree Sekem kuro wɔ Efraim bepɔ asase so, ma ɛbɛyɛɛ ne kuropɔn. Akyire yi, ɔkɔkyekyeree kuro Penuel. 26Yeroboam dwenee ho dinn, see nʼakomam sɛ, “Sɛ manhwɛ yie a, ahemman no bɛsane akɔ Dawid fiefoɔ adedifoɔ nsam. 27Na sɛ wɔkɔ Yerusalem, kɔbɔ afɔdeɛ wɔ Awurade Asɔredan mu nso a, wɔbɛsom Yudahene Rehoboam. Ɛba saa a, wɔbɛkum me, de ɔno mmom asi wɔn so ɔhene.”
28Enti, ɔtiee deɛ nʼafotufoɔ ka, na ɔyɛɛ sikakɔkɔɔ anantwie mma mmienu. Ɔka kyerɛɛ nnipa no sɛ, “Ɛyɛ ɔbrɛ bebree sɛ mobɛforo akɔ Yerusalem akɔsom. Ɛno enti, Israel, yeinom ne anyame a wɔyii mo firii Misraim!” 29Ɔde nantwie mma ahoni yi sisii Israel anafoɔ ne atifi, wɔ Bet-El ne Dan. 30Yei bɛyɛɛ bɔne kɛseɛ, ɛfiri sɛ, nnipa no somm ahoni no, a na mpo wɔtwa ɛkwan kɔ Dan.
31Yeroboam12.31 Yeroboam yii asɔfoɔ a wɔnyɛ Lewifoɔ, ɛfiri sɛ, na Lewifoɔ bebree ne Rehoboam adwane kɔ Yerusalem akɔpɛ dwanekɔbea (2 Be 11.13-17). sisii abosonnan wɔ nkokoɔ so, na ɔpaa asɔfoɔ firii nnipa no mu a na wɔmfiri Lewi asɔfoɔ abusua mu. 32Yeroboam hyehyɛɛ nyamesom dapɔnna wɔ Bet-El a na wɔdi saa nna no Bul bosome (bɛyɛ Ahinime) mu a na ɛte sɛ Yuda Dwanekɔbea Afahyɛ no ara. Bet-El hɔ na ɔno ankasa bɔɔ afɔdeɛ maa anantwie mma ahoni a wayɛ no. Na Bet-El hɔ ara nso, na ɔpaa asɔfoɔ, maa abosomfie a ɔsisiiɛ no. 33Na ɔno ankasa yii da bi too hɔ, Bul bosome (bɛyɛ Ɔsannaa) mfimfini mu hɔ, na Yeroboam kɔbɔɔ afɔdeɛ wɔ afɔrebukyia so wɔ Bet-El. Ɔhyɛɛ anyamesom afahyɛ ase maa Israel, na ɔforo kɔɔ afɔrebukyia no so kɔhyee aduhwam.
