Apostolii lui Cristos
1Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec. 4Căci n‑am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul. 5De aceea, nu judecați nimic înainte de vreme, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile5 Sau: scopurile, intențiile. inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.
6Fraților, am înfățișat diferit aceste lucruri despre mine și Apollos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați „să nu treceți peste ce este scris“ și astfel niciunul dintre voi să nu se îngâmfe cu unul împotriva altuia. 7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu‑l fi primit? Iar dacă l‑ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l‑ai fi primit? 8Sunteți deja sătui! V‑ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi! 9Căci mi se pare că Dumnezeu ne‑a înfățișat pe noi, apostolii, ca pe cei din urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. 10Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem disprețuiți. 11Până în ceasul acesta umblăm flămânzi și însetați, suntem în zdrențe, suntem bătuți și umblăm din loc în loc 12și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem insultați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm; 13când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns precum gunoiul lumii, am ajuns ca mizeria tuturor până acum.
14Nu vă scriu acestea ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți. 15Chiar dacă ați avea zece mii de îndrumători15 Lit.: pedagogi, cu sensul de: protectori, tutori. În acea vreme, pedagogul era un sclav care îl însoțea pe băiat sau pe tânăr la școală și îi supraveghea comportamentul; el nu era un „profesor“. Când băiatul ajungea la o anumită vârstă, nu mai era nevoie de acest pedagog. în Cristos, totuși nu aveți mai mulți părinți15 Lit.: tați., pentru că eu v‑am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16Vă îndemn deci, fiți urmașii16 Lit.: imitatorii. mei! 17De aceea vi l‑am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, așa cum dau eu învățătură pretutindeni, în toate bisericile. 18Unii s‑au îngâmfat, ca și cum n‑aș veni la voi. 19Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbirea19 Lit.: cuvântul., ci puterea celor ce s‑au îngâmfat. 20Căci Împărăția lui Dumnezeu20 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]. nu constă în vorbire, ci în putere. 21Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?
A condição dos apóstolos
1Que as pessoas nos encarem como estando ao serviço de Cristo e tendo ao nosso encargo os seus mistérios. 2É evidente que se exige a alguém que presta serviços que faça exatamente o que lhe dizem para fazer. 3Vocês sabem que eu não me deixo afetar pelo que poderão pensar a esse respeito; vocês ou seja quem for. Nem pelo meu próprio juízo a este respeito me deixo influenciar. 4Aliás, a minha consciência em nada me acusa; mas nem isso me serve de justificação. É o próprio Senhor quem me examinará e me julgará.
5Por isso, não se precipitem em juízos, antes da vinda do Senhor. Quando o Senhor vier, trará luz sobre todas as coisas, e não apenas as escondidas, para que se veja exatamente o que cada um de nós é no íntimo do coração. E Deus dará a cada um o louvor que merecer.
6Meus irmãos, tomei-me a mim próprio e a Apolo como exemplos, para ilustrar aquilo que tenho vindo a dizer: o que cada um pensa deve ser submetido ao que dizem as Escrituras. Em relação àqueles que vos ensinam as coisas de Deus, não devem envaidecer-se a respeito de um e mostrar desfavor por outro. 7Donde vos vem essa presunção de fazer diferenças? Afinal que sabem vocês que não vos tenha sido revelado por Deus? E se tudo o que têm vem de Deus, por que razão atuam como se tivessem realizado algo por vós mesmos?
8Pensam que já têm tudo de que precisam! Já são ricos! Sem nós, tornaram-se reis! Eu desejaria que estivessem já nos vossos tronos, porque significaria que nós estaríamos a reinar também. 9Com efeito, por vezes penso que Deus nos colocou a nós, os apóstolos, no lugar mais baixo da escala social, a par dos condenados à morte. Como prisioneiros que vão ser executados, expostos em espetáculo ao mundo inteiro e também aos anjos.
10Nós tornámo-nos loucos pela causa de Cristo, mas vocês são sábios em Cristo. Nós somos os fracos e vocês os fortes! Vocês são considerados por toda a gente, mas de nós as pessoas riem-se. 11Até este momento temos passado fome e sede, sem ter sequer roupa suficiente para nos agasalharmos, somos maltratados e perseguidos, e nem temos morada certa. 12Temos trabalhado duramente com nossas próprias mãos para ganhar a vida. Abençoamos quem nos amaldiçoa. Somos pacientes para quem nos fere. 13Respondemos com calma aos insultos. Até agora temos sido tratados como a sujeira das valetas, o lixo do mundo.
14Não estou a escrever-vos estas coisas para vos chocar, mas para vos avisar como a filhos queridos. 15Porque ainda que tivessem tido milhares de pessoas a ensinar-vos sobre Cristo, lembrem-se que só a mim tiveram como pai espiritual; pois fui eu quem vos conduziu a Cristo, quando vos anunciei o evangelho. 16Por isso, peço-vos que sejam meus imitadores, fazendo o que eu faço.
17Eis a razão por que vos envio Timóteo: para vos ajudar nesse sentido. Porque é também um daqueles que eu ganhei para Cristo, um querido filho espiritual, digno de toda a confiança. Ele vai lembrar-vos tudo o que tenho ensinado acerca de Cristo nas igrejas por onde tenho passado.
18Sei que alguns se tornaram arrogantes, pensando que estou hesitante em ir tratar pessoalmente destes assuntos convosco. 19Mas o certo é que irei, e em breve, se o Senhor permitir. Então verei se por detrás do orgulho dessas pessoas haverá algum poder espiritual ou se tudo não passa de palavras. 20Porque o reino de Deus não é só discursos, mas sobretudo o viver pelo poder de Deus. 21O que é que preferem? Que eu vá repreender-vos com vara ou com amor e bondade?
