Lucrători împreună cu Dumnezeu
1Fraților, nici eu nu v‑am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci ca unor oameni firești, ca unor copilași în Cristos. 2V‑am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu puteați mesteca. Și nici chiar acum nu puteți, 3pentru că încă sunteți firești. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă și dezbinări, nu sunteți voi firești și nu umblați voi potrivit celorlalți oameni? 4Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altcineva: „Eu sunt al lui Apollos!“, nu sunteți voi ca și ceilalți oameni? 5Așadar, cine este Apollos? Și cine este Pavel? Slujitori prin care ați crezut, așa cum Domnul i‑a dat fiecăruia. 6Eu am sădit, Apollos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! 7Așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt ceva, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! 8Însă cel ce sădește și cel ce udă sunt una și fiecare își va primi răsplata după osteneala lui. 9Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi‑a fost dat, eu, ca un meșter constructor înțelept, am pus o temelie, iar altul construiește pe ea. Dar fiecare să ia seama cum construiește pe ea. 11Căci nimeni nu poate așeza o altă temelie decât cea care este pusă și care este Isus Cristos. 12Iar dacă cineva construiește pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, paie,12 Materialele diverse menționate aici, atât cele valoroase, – aur, argint, pietre prețioase –, cât și cele care au o valoare mai mică, – lemn, fân, paie –, fac referire la (1) calitatea lucrării construite pe fundație sau, posibil, la (2) motivația celor ce construiesc clădirea. Materialele propriu-zise au fost interpretate ca fiind (a) fapte sau (b) oameni. 13lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Și focul va testa cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea pe care a construit‑o cineva va rămâne, el va primi o răsplată. 15Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea. Cât despre el însuși, va fi mântuit, dar așa, ca prin foc. 16Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 17Dacă cineva distruge17 În acest context, prin templu, Pavel se referă la biserică. Prin urmare, aici este vorba despre distrugerea unității bisericii. templul lui Dumnezeu, îl va distruge și Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; și acest templu sunteți voi.
18Nimeni să nu se înșele! Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în veacul acesta, să se facă „nebun“ ca să devină înțelept! 19Căci înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:
„El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.“19 Vezi Iov 5:13.
20Și, din nou:
„Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți;
știe că sunt deșarte.“20 Vezi Ps. 94:11.
21Așadar, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22fie Pavel, fie Apollos, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre, 23iar voi sunteți ai lui Cristos, și Cristos este al lui Dumnezeu.
Paulo e Apolo, servos de Cristo
1Meus irmãos, quando estive convosco, não pude falar-vos como se fossem cristãos maduros, mas como a pessoas controladas pelos seus próprios desejos. Tive de falar-vos como se fossem ainda criancinhas na vida cristã. 2Tive necessidade de vos alimentar com leite, em vez de alimento sólido, porque não teriam podido digeri-lo. Nem ainda podem. 3Porque são ainda cristãos controlados pelos vossos próprios desejos e não pelos de Deus. Quando têm inveja uns dos outros e se dividem em grupos desavindos, não é isso prova de que ainda só querem fazer a vossa vontade, e de que se comportam como gente que ainda não pertence ao Senhor? 4Quando um de vocês diz: “Eu sou um seguidor de Paulo”, e outro diz: “Eu prefiro Apolo”, não estão a agir como descrentes?
5Afinal quem sou eu e quem é Apolo? Não somos apenas servos de Deus, cada um com a capacidade que o Senhor lhe concedeu, e por intermédio de quem se tornaram crentes? 6A minha missão consistiu em plantar a semente nos vossos corações e Apolo regou-a. No fim de contas, foi Deus, e não nós, quem fez crescer essa sementeira. 7A pessoa mais importante não é aquela que semeia ou rega. Deus, sim, é importante, porque só ele produz o crescimento. 8Tanto o que semeia como o que rega são iguais, ainda que cada um venha a ser recompensado segundo o seu próprio trabalho. 9Nós não somos mais do que cooperadores de Deus. Vocês são o campo de Deus. Vocês são o edifício construído por Deus e não por nós.
10Deus, na sua bondade, ensinou-me a ser um bom arquiteto, e eu coloquei os fundamentos, e agora outro continua a construção. Que cada um veja bem como edifica! 11Ninguém pode colocar outro alicerce que não seja aquele que já está posto: Jesus Cristo. 12Contudo, a verdade é que há muitas espécies de materiais que podem ser usados para construir sobre esse fundamento. Uns usam ouro, prata e pedras preciosas; mas outros empregam madeira e feno, ou até mesmo palha! 13Está a chegar a ocasião em que perante o tribunal de Cristo será posto à prova o material que cada construtor usou. O trabalho de cada um passará como que pelo fogo, para que se possa provar a sua resistência. 14Então quem trabalhou construindo sobre o bom alicerce e com o material conveniente, se a sua obra se tiver mantido, receberá a justa paga. 15Mas se o edifício arder, grande será o prejuízo do seu construtor. Contudo, ele próprio será salvo; mas como um homem que tivesse escapado de um incêndio.
16Não se dão conta de que constituem o templo de Deus e que o Espírito de Deus vive em vocês? 17Se alguém estragar a casa de Deus, Deus o destruirá. Porque a habitação de Deus é santa e cada um de vocês é o seu templo.
18Não se enganem a vós próprios. Se alguém se tem por muito sábio, neste mundo, faria melhor deixar que o considerem louco, para aceder à verdadeira sabedoria. 19Porque a sabedoria deste mundo não é mais do que loucura perante Deus. Como está escrito: “Deus apanha os sábios na sua própria astúcia.”3.19 Jb 5.13. 20E também: “O Senhor conhece os pensamentos dos sábios e como os seus esforços são vãos.”3.20 Sl 94.11. 21Por isso, que ninguém sinta orgulho em seguir uma outra pessoa. Porque Deus já vos deu tudo aquilo de que precisam. 22Têm Paulo, Apolo e Pedro para vos ajudarem. Deus deu-vos o mundo inteiro para dele usarem, a vida e a própria morte, o presente e o futuro. Tudo é vosso. 23E vocês pertencem a Cristo e Cristo pertence a Deus.
