Țefania 2 – NTLR & NVI-PT

Nouă Traducere În Limba Română

Țefania 2:1-15

Judecarea neamurilor

1Strângeți‑vă laolaltă, adunați‑vă,

neam fără rușine,

2până nu se împlinește hotărârea,

până nu trece timpul ca pleava,

până nu vine peste voi mânia aprigă a Domnului

și până nu vă ajunge ziua mâniei Domnului!

3Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară,

voi, care împliniți poruncile Lui!

Căutați dreptatea, căutați smerenia!

Poate că așa veți fi protejați3 Lit.: ascunși.

în ziua mâniei Domnului!

Judecată împotriva Filistiei

4Căci Gaza va fi părăsită4 Joc de cuvinte bazat pe asonanță între Gaza (ebr.: ’aza) și ’azuva (părăsită).,

iar Așchelonul va fi lăsat în ruină.

Cei din Așdod vor fi alungați4 Sau: luați captivi. în miezul zilei,

iar Ekronul va fi dezrădăcinat4 Joc de cuvinte bazat pe asonanță între ’ekron și te’aker (dezrădăcinat)..

5Vai de cei ce locuiesc pe malul mării,

neamul cheretiților!

Canaanule, țară a filistenilor,

Cuvântul Domnului este împotriva ta!

„Te voi distruge

și vei rămâne fără locuitori!“

6Malul mării va ajunge pășuni,

izlazuri6 Sau: cisterne. pentru păstori

și țarcuri pentru turme.

7Malul acesta va fi pentru rămășița Casei lui Iuda!

Acolo vor găsi ei pășune.

Seara se vor odihni

în casele Așchelonului,

căci Domnul, Dumnezeul lor,

le va purta de grijă

și le va aduce înapoi captivii.

Judecată împotriva Moabului și Amonului

8„Am auzit disprețul Moabului

și insultele fiilor lui Amon

care Mi‑au defăimat poporul

și s‑au semețit împotriva teritoriului lor!

9De aceea, viu sunt Eu,

zice Domnul Oștirilor9-10 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers.,

Dumnezeul lui Israel,

că Moab va fi ca Sodoma,

iar fiii lui Amon ca Gomora,

un loc plin cu buruieni și cu gropi de sare,

un pustiu pe vecie!

Rămășița poporului Meu îi va prăda

și supraviețuitorii neamului Meu îi vor stăpâni.“

10Aceasta le va fi plata pentru mândria lor,

căci au fost batjocoritori

și s‑au semețit împotriva poporului Domnului Oștirilor.

11Domnul este de temut pentru ei,

căci El îi va face slabi pe toți dumnezeii pământului!

Înaintea Lui se vor închina, fiecare în locul ei,

toate neamurile insulelor.

Judecată împotriva cușiților și asirienilor

12„Chiar și voi, cușiților12 Locuitori din regiunea Nilului Superior; etiopieni; se face referire la Egipt, care între 715–663 î.Cr. a fost condus de o dinastie etiopiană (cușită).,

veți fi străpunși de sabia Mea!“

13Domnul Își va întinde mâna împotriva celor din nord

și va nimici Asiria.

El va preface Ninive într‑o pustietate,

într‑un loc uscat, ca o pustie!

14Turmele14 Termenul ebraic se poate referi atât la turme de oi, cât și la cirezi de vite. se vor odihni în mijlocul ei,

precum și orice fel de vietate a neamului.

Ciușul și bufnița14 Identificarea exactă a celor două specii de păsări este nesigură. vor înnopta pe capitelurile ei,

iar țipătul lor se va auzi prin ferestre.

Molozul va fi în pragul porților ei,

căci lucrările din cedru vor fi despuiate14 Sau: căci El va despuia lucrările din cedru; posibil să fie vorba fie despre grinzile din lemn de cedru, fie despre panelele din lemn de cedru, folosite în palatele și templele asiriene..

15Aceasta este cetatea cea veselă,

care locuia în siguranță

și care își zicea în inima ei:

„Doar eu și nimeni altcineva!“

Cum a ajuns o ruină,

un culcuș pentru vietăți!

Toți cei ce trec pe lângă ea fluieră

și o arată cu mâna.

Nova Versão Internacional

Sofonias 2:1-15

1Reúna-se e ajunte-se,

nação sem pudor,

2antes que chegue o tempo determinado

e aquele dia passe como a palha,

antes que venha sobre vocês a ira impetuosa do Senhor,

antes que o dia da ira do Senhor os alcance.

3Busquem o Senhor, todos vocês, os humildes da terra,

vocês que fazem o que ele ordena.

Busquem a justiça, busquem a humildade;

talvez vocês tenham abrigo no dia da ira do Senhor.

O Castigo da Filístia

4Gaza será abandonada,

e Ascalom ficará arruinada.

Ao meio-dia Asdode será banida,

e Ecrom será desarraigada.

5Ai de vocês que vivem junto ao mar,

nação dos queretitas;

a palavra do Senhor está contra você,

ó Canaã, terra dos filisteus.

“Eu a destruirei,

e não sobrará ninguém.”

6Essa terra junto ao mar,

onde habitam os queretitas,

será morada de pastores

e curral de ovelhas.

7Pertencerá ao remanescente da tribo de Judá.

Ali encontrarão pastagem;

e, ao entardecer, eles se deitarão

nas casas de Ascalom.

O Senhor, o seu Deus, cuidará deles,

e lhes restaurará a sorte2.7 Ou trará de volta seus cativos.

O Castigo de Moabe e de Amom

8“Ouvi os insultos de Moabe

e as zombarias dos amonitas,

que insultaram o meu povo

e fizeram ameaças contra o seu território.

9Por isso, juro pela minha vida”,

declara o Senhor dos Exércitos,

o Deus de Israel,

“Moabe se tornará como Sodoma

e os amonitas como Gomorra:

um lugar tomado por ervas daninhas e poços de sal,

uma desolação perpétua.

O remanescente do meu povo os saqueará;

os sobreviventes da minha nação herdarão a terra deles.”

10É isso que eles receberão

como recompensa pelo seu orgulho,

por insultarem e ridicularizarem

o povo do Senhor dos Exércitos.

11O Senhor será terrível contra eles

quando destruir todos os deuses da terra.

As nações de todo o mundo o adorarão,

cada uma em sua própria terra.

O Castigo da Etiópia

12“Vocês também, ó etíopes,2.12 Hebraico: cuxitas

serão mortos pela minha espada.”

O Castigo da Assíria

13Ele estenderá a mão contra o norte

e destruirá a Assíria,

deixando Nínive totalmente em ruínas,

tão seca como o deserto.

14No meio dela se deitarão rebanhos

e todo tipo de animais selvagens.

Até a coruja-do-deserto e o mocho

se empoleirarão no topo de suas colunas.

Seus gritos ecoarão pelas janelas.

Haverá entulho nas entradas,

e as vigas de cedro ficarão expostas.

15Essa é a cidade que exultava,

vivendo despreocupada,

e dizia para si mesma:

“Eu, e mais ninguém!”

Que ruínas sobraram!

Uma toca de animais selvagens!

Todos os que passam por ela zombam

e sacodem os punhos.