Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 1

1Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor
    şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
    şi Tu nu vei izbăvi?
De ce mă faci să privesc nedreptatea?
    De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
    peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
De aceea Legea este fără putere
    şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
    şi astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
    toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?

Notas al pie

  1. Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
  2. Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
  3. Habacuc 1:6 babilonieni
  4. Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
  5. Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
  6. Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
  7. Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
  8. Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă

Nova Versão Internacional

Habacuque 1

1Advertência revelada ao profeta Habacuque.

A Primeira Queixa de Habacuque

Até quando, Senhor,
    clamarei por socorro,
    sem que tu ouças?
Até quando gritarei a ti: “Violência!”
    sem que tragas salvação?
Por que me fazes ver a injustiça,
    e contemplar a maldade?
A destruição e a violência
    estão diante de mim;
há luta e conflito por todo lado.
Por isso a lei se enfraquece
    e a justiça nunca prevalece.
Os ímpios prejudicam os justos,
    e assim a justiça é pervertida.

A Resposta do Senhor

“Olhem as nações e contemplem-nas,
    fiquem atônitos e pasmem;
pois nos dias de vocês farei algo
    em que não creriam
    se lhes fosse contado.
Estou trazendo os babilônios[a],
nação cruel e impetuosa,
    que marcha por toda a extensão da terra
    para apoderar-se de moradias
    que não lhe pertencem.
É uma nação apavorante e temível,
    que cria a sua própria justiça
    e promove a sua própria honra.
Seus cavalos são mais velozes
    que os leopardos,
mais ferozes[b] que
    os lobos no crepúsculo.
Sua cavalaria vem de longe.
Seus cavalos vêm a galope;
vêm voando como ave de rapina
    que mergulha para devorar;
todos vêm prontos para a violência.
Suas hordas avançam
    como o vento do deserto,
e fazendo tantos prisioneiros
    como a areia da praia.
10 Menosprezam os reis
    e zombam dos governantes.
Riem de todas as cidades fortificadas,
pois constroem rampas de terra
    e por elas as conquistam.
11 Depois passam como o vento
    e prosseguem;
homens carregados de culpa,
    e que têm por deus a sua própria força.”

A Segunda Queixa de Habacuque

12 Senhor,
    tu não és desde a eternidade?
Meu Deus, meu Santo,
    tu não morrerás[c].
Senhor, tu designaste essa nação
    para executar juízo;
ó Rocha, determinaste que ela
    aplicasse castigo.
13 Teus olhos são tão puros
    que não suportam ver o mal;
não podes tolerar a maldade.
    Então, por que toleras os perversos?
Por que ficas calado
    enquanto os ímpios devoram
os que são mais justos que eles?
14 Tornaste os homens
    como peixes do mar,
como animais[d],
    que não são governados por ninguém.
15 O inimigo puxa todos
    com anzóis,
apanha-os em sua rede
    e nela os arrasta;
então alegra-se e exulta.
16 E por essa razão
    ele oferece sacrifício à sua rede
    e queima incenso em sua honra,
pois, graças à sua rede,
    vive em grande conforto
    e desfruta iguarias.
17 Mas, continuará ele
    esvaziando a sua rede,
    destruindo sem misericórdia as nações?

Notas al pie

  1. 1.6 Hebraico: caldeus.
  2. 1.8 Ou ligeiros
  3. 1.12 O Texto Massorético diz nós não morreremos.
  4. 1.14 Ou peixes, criaturas do mar