О слузи Господњем, Песма друга
1Чујте мене, острва!
Послушајте ме, народи далеки!
Господ ме је позвао чим сам се родио,
моје име је споменуо од утробе материне,
2и начинио је уста моја као оштар мач,
сеном своје руке он ме је заклонио,
у глатку ме стрелу претворио,
у тоболцу своме он ме је сакрио.
3Рекао ми је: ’Израиљу, ти си мој слуга,
у ком ћу постати поносан.’
4А ја сам рекао: ’Узалуд сам се мучио за опустошеност,
и испразно упињао снагу своју.
Ипак, правда је моја код Господа,
и учинак мој код Бога мојега.’
5И сад говори Господ
који ме је пре рођења слугом својим начинио,
да му Јакова повратим
и да му се Израиљ сабере.
И прославићу се у очима Господњим,
и Бог мој ће бити снага моја.
6И рече:
’Неважно је да ми будеш слуга,
да подигнем племе Јаковљево,
и да вратиш остатке Израиљеве,
него ћу те одредити да будеш светлост пуцима,
да будеш спасење моје до краја земље.’“
Песма о славном повратку
7Говори Господ,
Откупитељ Израиљев, Светитељ његов,
оном коме презиру душу,
на кога се гади пук, слузи насилницима:
„Видеће цареви и устаће главари,
и клањаће ти се
због Господа који је веран,
Светитеља Израиљева који те је изабрао.“
Обнова Израиља
8Говори Господ:
„У време повољно сам те услишио,
и у дан спасења сам ти помогао,
и саздао сам те и поставио те
за савез с народом,
за подизање земље,
за убаштињење разорених баштина,
9за реч утамниченима: ’Изађите!’,
и онима који су у тами: ’Покажите се!’
На путевима ће се напасати,
и по свим висоравнима биће паша њихова.
10Неће бити ни гладни ни жедни,
и неће их мучити ни суша ни сунце,
јер ће их водити онај који им се смиловао,
и довешће их на изворе водене.
11И претвориће све горе моје у пут,
и уздићи ће моје друмове.
12Ево, неки долазе из далека,
и, гле, неки са севера и са запада,
а неки из земље Синим.“
13Кличите, небеса,
и весели се, земљо!
Подвикујте, планине, раздрагано!
Зато што Господ теши народ свој,
и смиловаће се на невољнике своје.
14А Сион рече: „Напустио ме Господ“
и „Господар ме је заборавио.“
15„Може ли жена заборавити своје одојче,
да се не смилује на сина утробе своје?
Ако би нека и заборавила,
ја пак тебе заборавити нећу.
16Ево, на оба длана сам те урезао,
зидови твоји преда мном су свагда.
17Градитељи твоји журе,
рушитељи твоји и пустошници твоји од тебе одлазе.
18Осврни се и погледај око себе,
сви се они сабирају, к теби долазе.
Живота ми мога – говори Господ –
свима ћеш се њима као хаљином оденути,
и као невеста њима украсити.
19Рушевине своје и развалине своје,
и земљу похарану своју
сад подешаваш за становање,
и зато ће се удаљити који те затиру.
20Поново ће ти говорити на уши
синови којих си била лишена:
’Тесно ми је место;
помери се и настанићу се.’
21И говорићеш у срцу своме:
’Ко ми је ово родио?
А ја сам била без деце и плода,
прогнана и одбачена,
а ове, ко је одгајио?
Ето, ја сам остала сама;
ови, откуда су они?’“
22Говори Господар Господ:
„Ево, руком својом машем пуцима
и заставу своју подижем народима.
Па ћу вратити синове твоје на груди,
и донећу ћерке на плећима.
23И цареви ће о теби бринути,
и кнегиње њихове биће твоје дојкиње.
Клањаће ти се до земље
и прашину с ногу твојих лизаће.
И знаћеш да сам ја Господ.
Неће се постидети који се уздају у мене.“
24Може ли се јунаку плен запленити,
или да заробљеник побегне од ужасника?
25Ипак, говори Господ:
„Јунаку ће бити заплењен заробљеник
и плен ће побећи од ужасника,
а са онима који се с тобом споре
спорићу се ја, и твоје синове избавићу ја.
26А тлачитеље твоје натераћу да једу месо своје,
и као младим вином опијаће се крвљу својом.
И знаће тело свако
да сам ја, Господ, Спаситељ твој,
и да је Силни Јаковљев Откупитељ твој.“
Robul Domnului
1Ascultați‑Mă, insule!
Luați aminte, popoare de departe!
Domnul M‑a chemat încă din pântec.
Încă din lăuntrul mamei Mele,
El Mi‑a amintit Numele.
2Mi‑a făcut gura ca o sabie ascuțită
și M‑a ascuns la umbra mâinii Sale;
M‑a făcut o săgeată lustruită
și M‑a ascuns în tolba Lui.
3El mi‑a zis: «Israel, Tu ești Robul Meu
prin Care Îmi voi arăta slava!»
4Dar Eu am zis: «Am trudit degeaba,
Mi‑am irosit puterea pentru nimic și fără niciun folos.
Totuși, dreptul Meu este la Domnul,
iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.»
5Și acum Domnul vorbește,
El, Care M‑a întocmit încă din pântec să fiu Robul Său,
să‑l aduc pe Iacov înapoi la El,
astfel încât Israel să fie adunat la El.
Eu sunt onorat în ochii Domnului,
și Dumnezeul Meu a devenit tăria Mea.
6El zice: «Este prea puțin pentru Tine să fii Robul Meu
ca să ridici semințiile lui Iacov
și să‑i aduci înapoi pe supraviețuitorii lui Israel.
Te‑am pus o lumină pentru neamuri,
ca să fii mântuirea Mea până la marginea pământului!»“
7Așa vorbește Domnul,
Răscumpărătorul lui Israel și Sfântul său,
către Cel disprețuit și urât de popor,
către Robul stăpânitorilor:
„Regii vor vedea și se vor ridica,
iar conducătorii se vor pleca,
datorită Domnului, Care este credincios,
a Sfântului lui Israel, Care Te‑a ales.“
Restaurarea lui Israel
8Așa vorbește Domnul:
„La vremea îndurării Ți‑am răspuns
și în ziua mântuirii Te‑am ajutat.
Te‑am păzit și Te‑am făcut un legământ pentru popor,
pentru a reface țara
și a reîmpărți moștenirile pustiite,
9pentru a le zice captivilor: «Ieșiți!»,
iar celor din întuneric: «Arătați‑vă!»
Ei vor paște pe lângă drumuri,
iar pășunea lor va fi pe toate înălțimile pleșuve.
10Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete,
arșița nu‑i va lovi, nici soarele,
căci Cel Ce Se îndură de ei îi va conduce
și îi va călăuzi pe lângă izvoare de apă.
11Voi preface toți munții Mei într‑un drum,
și străzile Mele vor fi înălțate.
12Iată‑i venind de departe –
unii dinspre nord, unii dinspre apus,
iar alții dinspre ținutul Syene12 Q; modernul Aswan, la frontiera de sud a Egiptului. TM: Sinim.“
13Strigați de bucurie, ceruri!
Bucură‑te, pământ!
Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!
Căci Domnul Și‑a mângâiat poporul
și va avea îndurare față de cei asupriți ai Săi.
14Sionul însă a zis: „Domnul m‑a părăsit,
Stăpânul a uitat de mine.“
15„Dar oare poate o femeie să‑și uite copilul pe care‑l alăptează
sau să nu aibă milă de rodul pântecului său?
Și chiar dacă ea ar uita,
Eu nu te voi uita!
16Iată, te‑am încrustat în palmele Mele,
iar zidurile tale sunt totdeauna înaintea Mea.
17Fiii tăi se grăbesc să se întoarcă,
iar cei ce te‑au distrus și te‑au lăsat în ruină se îndepărtează de tine.
18Ridică‑ți ochii și privește în jur!
Toți fiii tăi se adună și vin la tine.
Viu sunt Eu, zice Domnul,
că‑i vei purta pe toți ca pe o podoabă,
te vei înfășura cu ei ca o mireasă.
19Pentru că ruinele, locurile tale pustii
și țara ta devastată
vor fi acum prea strâmte pentru locuitorii tăi,
iar cei ce te‑au devorat vor fi departe.
20Fiii de care ai fost lipsită
îți vor spune chiar în auzul tău:
«Locul este prea strâmt pentru mine;
fă‑mi mai mult loc ca să locuiesc!»
21Atunci vei zice în inima ta:
«Cine mi i‑a născut pe aceștia?
Eram fără copii și stearpă,
exilată și izgonită.
Cine i‑a crescut?
Iată, eram părăsită și singură;
de unde sunt aceștia?»“
22Așa vorbește Stăpânul Domn:
„Iată, voi face cu mâna semn neamurilor
și Îmi voi ridica steagul către popoare;
ele îți vor aduce fiii pe brațe,
iar fiicele îți vor fi purtate pe umerii lor.
23Regii lor vor fi îngrijitorii tăi,
iar reginele lor te vor alăpta.
Cu fețele plecate la pământ ți se vor închina
și vor linge țărâna de pe picioarele tale.
Atunci vei ști că Eu sunt Domnul,
iar cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi făcuți de rușine.“
24Poate fi luată prada de la cel viteaz
sau pot fi eliberați captivii celui groaznic?
25Domnul însă vorbește astfel:
„Da, captivii celui viteaz vor fi luați,
iar prada celui groaznic va fi eliberată.
Eu voi lupta cu împotrivitorii tăi
și Eu îi voi mântui pe fiii tăi.
26Îi voi face pe asupritorii tăi să‑și mănânce propria carne
și se vor îmbăta cu sângele lor ca de must.
Atunci orice făptură va ști că Eu sunt Domnul,
Mântuitorul și Răscumpărătorul tău,
Puternicul lui Iacov.“
