1Речи Јеремије, Хелкијиног сина, једног од свештеника који су били у Анатоту у Венијаминовој земљи; 2коме је дошла реч Господња у време Јудиног цара Јосије, Амоновог сина, тринаесте године његовог царевања. 3А долазила је и у време Јудиног цара Јоакима, Јосијиног сина, до завршетка једанаесте године Јудиног цара Седекије, Јосијиног сина и све до петог месеца када је Јерусалим одведен у изгнанство.
Позив Јеремије
4Дошла ми је реч Господња говорећи:
5„И пре него сам те обликовао у утроби, познавао сам те;
и пре него си изашао из материце, посветио сам те;
поставио сам те за пророка народима.“
6Рекао сам: „Јао, Господе Боже! Ево, ја не знам да говорим јер сам премлад!“
7Господ ми је одговорио: „Не говори ’премлад сам’, јер ћеш ићи коме год те пошаљем и говорићеш све што ти заповедим. 8Не бој их се, јер ћу ја бити с тобом да те избављам – говори Господ.“
9Тада је Господ испружио руку и дотакао ми уста. И рекао ми је Господ: „Ево, ставио сам своје речи у уста твоја. 10Види, постављам те данас над народима и над царствима да чупаш и рушиш, да разараш и обараш, да градиш и садиш.“
11Опет ми је дошла реч Господња: „Шта видиш, Јеремија?“
Одговорио сам: „Видим грану бадемовог стабла.“
12А Господ ми је рекао: „Добро си видео, јер ја бдим над својом речи да је испуним.“1,12 Игра речи бадем (јев. шакед) и бдим (јев. шокед).
13Дошла ми је реч Господња други пут: „Шта видиш?“
Одговорио сам: „Видим ускључали лонац чији је отвор окренут од севера.“
14И Господ ми је рекао: „Са севера ће се сручити пропаст на све становнике земље. 15Јер, ево, ја позивам сва племена по северним царствима – говори Господ –
и они ће доћи. и поставиће сваки свој престо
на улаз врата Јерусалима,
и против свих зидова свуда унаоколо,
и против свих Јудиних градова.
16Објавићу им своје судове над свом њиховом опачином,
јер су ме оставили,
јер су кадили другим боговима
и клањали се својим рукотворинама.
17А ти, опаши своје бокове. Устани и говори им све ово што ти заповедам. Не страхуј од њих да те ја не престрашим пред њима. 18Ево, ја сам те данас учинио утврђеним градом, стубом гвозденим и зидовима бронзаним против све земље, против Јудиних царева, против њених главара, против њених свештеника и против народа земље. 19И они ће се борити против тебе али те надвладати неће, јер ћу ја да будем с тобом – говори Господ – да те избављам.“
1Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoții din Anatot, din teritoriul lui Beniamin. 2Cuvântul Domnului i‑a vorbit în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei acestuia, 3și în zilele lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, când locuitorii Ierusalimului au fost duși în captivitate.
Chemarea lui Ieremia
4Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
5– Mai înainte ca Eu să te fi întocmit în pântec,
te‑am ales,
și mai înainte ca tu să fi ieșit din pântec,
te pusesem deoparte5 Lit.: te sfințisem. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).
și te făcusem profet al neamurilor.
6Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne, eu nu știu să vorbesc, căci sunt doar un copil!
7Însă Domnul mi‑a zis:
– Nu spune că ești un copil, căci vei merge la toți aceia la care te voi trimite și le vei spune tot ce‑ți voi porunci. 8Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.
9Apoi Domnul Și‑a întins mâna, mi‑a atins gura și mi‑a zis:
– Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. 10Astăzi te pun peste neamuri și peste regate ca să smulgi și să dărâmi, să distrugi și să nimicești, să zidești și să plantezi.
11Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
– Ce vezi, Ieremia?
– Văd un toiag din lemn de migdal, i‑am răspuns eu.
12– Ai văzut bine, mi‑a zis Domnul, căci Eu veghez12 Termenul ebraic pentru veghez (șoked) este asemănător cu cel pentru migdal (șaked). ca să împlinesc Cuvântul Meu.
13Cuvântul Domnului mi‑a vorbit a doua oară, zicând:
– Ce vezi?
– Văd un cazan clocotind, care se revarsă dinspre nord, i‑am răspuns eu.
14– Dinspre nord va izbucni dezastrul peste toți cei ce locuiesc în țară, mi‑a zis Domnul. 15Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice Domnul.
Ele vor veni și își vor așeza fiecare tronul
la intrările porților Ierusalimului.
Vor veni și vor lupta împotriva tuturor zidurilor ce‑l împrejmuiesc
și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.
16Voi rosti asupra lor judecățile Mele
pentru tot răul pe care l‑au săvârșit,
căci M‑au părăsit,
au ars tămâie altor dumnezei
și s‑au închinat lucrărilor făcute de mâinile lor.
17Tu dar încinge‑ți coapsele! Ridică‑te și spune‑le tot ce‑ți voi porunci. Să nu fii înspăimântat înaintea lor, ca nu cumva să te fac Eu să te înspăimânți înaintea lor. 18Iată, de astăzi te fac o cetate întărită, un stâlp de fier și un zid de bronz, ca să stai împotriva întregii țări, împotriva regilor lui Iuda, a conducătorilor lui, a preoților și a poporului țării. 19Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.
