Israel the chosen
1‘But now listen, Jacob, my servant,
Israel, whom I have chosen.
2This is what the Lord says –
he who made you, who formed you in the womb,
and who will help you:
do not be afraid, Jacob, my servant,
Jeshurun,44:2 Jeshurun means the upright one, that is, Israel. whom I have chosen.
3For I will pour water on the thirsty land,
and streams on the dry ground;
I will pour out my Spirit on your offspring,
and my blessing on your descendants.
4They will spring up like grass in a meadow,
like poplar trees by flowing streams.
5Some will say, “I belong to the Lord”;
others will call themselves by the name of Jacob;
still others will write on their hand, “The Lord’s,”
and will take the name Israel.
The Lord, not idols
6‘This is what the Lord says –
Israel’s King and Redeemer, the Lord Almighty:
I am the first and I am the last;
apart from me there is no God.
7Who then is like me? Let him proclaim it.
Let him declare and lay out before me
what has happened since I established my ancient people,
and what is yet to come –
yes, let them foretell what will come.
8Do not tremble, do not be afraid.
Did I not proclaim this and foretell it long ago?
You are my witnesses. Is there any God besides me?
No, there is no other Rock; I know not one.’
9All who make idols are nothing,
and the things they treasure are worthless.
Those who would speak up for them are blind;
they are ignorant, to their own shame.
10Who shapes a god and casts an idol,
which can profit nothing?
11People who do that will be put to shame;
such craftsmen are only human beings.
Let them all come together and take their stand;
they will be brought down to terror and shame.
12The blacksmith takes a tool
and works with it in the coals;
he shapes an idol with hammers,
he forges it with the might of his arm.
He gets hungry and loses his strength;
he drinks no water and grows faint.
13The carpenter measures with a line
and makes an outline with a marker;
he roughs it out with chisels
and marks it with compasses.
He shapes it in human form,
human form in all its glory,
that it may dwell in a shrine.
14He cut down cedars,
or perhaps took a cypress or oak.
He let it grow among the trees of the forest,
or planted a pine, and the rain made it grow.
15It is used as fuel for burning;
some of it he takes and warms himself,
he kindles a fire and bakes bread.
But he also fashions a god and worships it;
he makes an idol and bows down to it.
16Half of the wood he burns in the fire;
over it he prepares his meal,
he roasts his meat and eats his fill.
He also warms himself and says,
‘Ah! I am warm; I see the fire.’
17From the rest he makes a god, his idol;
he bows down to it and worships.
He prays to it and says,
‘Save me! You are my god!’
18They know nothing, they understand nothing;
their eyes are plastered over so that they cannot see,
and their minds closed so that they cannot understand.
19No-one stops to think,
no-one has the knowledge or understanding to say,
‘Half of it I used for fuel;
I even baked bread over its coals,
I roasted meat and I ate.
Shall I make a detestable thing from what is left?
Shall I bow down to a block of wood?’
20Such a person feeds on ashes; a deluded heart misleads him;
he cannot save himself, or say,
‘Is not this thing in my right hand a lie?’
21‘Remember these things, Jacob,
for you, Israel, are my servant.
I have made you, you are my servant;
Israel, I will not forget you.
22I have swept away your offences like a cloud,
your sins like the morning mist.
Return to me,
for I have redeemed you.’
23Sing for joy, you heavens, for the Lord has done this;
shout aloud, you earth beneath.
Burst into song, you mountains,
you forests and all your trees,
for the Lord has redeemed Jacob,
he displays his glory in Israel.
Jerusalem to be inhabited
24‘This is what the Lord says –
your Redeemer, who formed you in the womb:
I am the Lord,
the Maker of all things,
who stretches out the heavens,
who spreads out the earth by myself,
25who foils the signs of false prophets
and makes fools of diviners,
who overthrows the learning of the wise
and turns it into nonsense,
26who carries out the words of his servants
and fulfils the predictions of his messengers,
who says of Jerusalem, “It shall be inhabited,”
of the towns of Judah, “They shall be rebuilt,”
and of their ruins, “I will restore them,”
27who says to the watery deep, “Be dry,
and I will dry up your streams,”
28who says of Cyrus, “He is my shepherd
and will accomplish all that I please;
he will say of Jerusalem, ‘Let it be rebuilt,’
and of the temple, ‘Let its foundations be laid.’ ”
Israel, alesul Domnului
1Dar acum ascultă, Iacov, robul Meu,
Israel, pe care te‑am ales!
2Așa vorbește Domnul –
Cel Care te‑a făcut,
te‑a întocmit în pântec și te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieșurun2 Ieșurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii., pe care te‑am ales!
3Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
și râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânța3 Vezi nota de la 14:20. ta
și binecuvântarea Mea peste urmașii tăi.
4Ei vor răsări ca iarba de pe pajiști
și ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5Unul va zice: «Eu sunt al Domnului!»,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul își va scrie pe mână: «Al Domnului!»
și va adopta numele de Israel.“
Măreția Domnului și absurditatea idolilor
6Așa vorbește Domnul,
Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său,
Domnul Oștirilor:
„Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească și să înfățișeze înaintea Mea
ce s‑a petrecut în vechime,
de când Mi‑am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8Nu vă fie frică, nu vă înfiorați!
Oare nu v‑am vestit și prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteți martorii Mei!
Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.“
9Toți cei ce întocmesc chipuri cioplite sunt nimic,
iar lucrurile în care‑și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos.
Martorii lor nu văd
și nu cunosc, ca astfel să fie făcuți de rușine.
10Cine a întocmit vreun dumnezeu sau a turnat vreun chip,
de la care să nu aibă niciun folos?10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face așa ceva.
11Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune cu toții! Să stea în picioare!
Vor fi înfricoșați, făcuți de rușine laolaltă.
12Fierarul ia o matriță
cu care lucrează în cărbunii aprinși.
O întocmesc cu lovituri de ciocan
și o prelucrează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame și rămâne fără putere,
iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit.
13Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
și îl măsoară cu ajutorul compasului.
Îl face după asemănarea omului,
om în toată splendoarea lui,
și apoi îl pune într‑o casă.
14Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care‑l sădise,
iar ploaia îl făcuse să crească.
15Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc.
Ia o parte din el și se încălzește.
Aprinde un foc și coace pâine.
Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui;
face un chip cioplit și se închină înaintea lui.
16Jumătate din el îl pune pe foc;
cu acea jumătate își prăjește carne,
mănâncă și se satură.
De asemenea, se încălzește și zice:
„Ah! M‑am încălzit privind la foc!“
17Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit.
Se închină și se pleacă înaintea lui;
se roagă la el și zice:
„Scapă‑mă, căci tu ești dumnezeul meu!“
18Ei nu cunosc, nici nu înțeleg,
căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea,
iar inimile lor sunt – întunecate,
ca să nu poată lua aminte.
19Niciunul nu stă să cugete;
nu are cunoaștere sau pricepere ca să‑și zică:
„Jumătate l‑am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi‑am copt pâine,
mi‑am prăjit carne și am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă închin eu la o bucată de lemn?“
20El se hrănește cu cenușă
și o inimă înșelătoare îl conduce greșit.
Nu se poate elibera singur, nu poate spune:
„Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“
21„Ține minte aceste lucruri, Iacov,
căci tu ești robul Meu, Israel!
Eu te‑am întocmit; ești robul Meu.
O, Israel, nu te voi uita!
22Ți‑am șters fărădelegile cum s‑ar duce un nor,
și păcatele cum dispare ceața.
Întoarce‑te la Mine,
căci Eu te‑am răscumpărat!“
23Strigați de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigați, voi, cele mai de jos locuri ale pământului!
Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!
Și tu, pădure, cu orice copac al tău!
Căci Domnul l‑a răscumpărat pe Iacov,
Și‑a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău,
Cel Care te‑a întocmit în pântec:
„Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile,
Cel Care, singur, a desfășurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25Cel Care dovedește drept false semnele celor ce vorbesc flecării,
îi arată drept nebuni pe cei care practică divinația,
îi face pe înțelepți să dea înapoi
și le dovedește cunoștința ca fiind prostie;
26Cel Care întărește cuvântul robului Său
și împlinește prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: «Va fi locuit!»
și despre cetățile din Iuda: «Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!»;
27Cel Care spune adâncului mării: «Fii uscat!
Îți voi usca izvoarele!»;
28Cel Care spune despre Cirus: «El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va zice despre Ierusalim: ‘Să fie rezidit!’,
și despre Templu: ‘Să‑i fie pusă temelia!’»
