New International Version

Genesis 2:1-25

1Thus the heavens and the earth were completed in all their vast array.

2By the seventh day God had finished the work he had been doing; so on the seventh day he rested from all his work. 3Then God blessed the seventh day and made it holy, because on it he rested from all the work of creating that he had done.

Adam and Eve

4This is the account of the heavens and the earth when they were created, when the Lord God made the earth and the heavens.

5Now no shrub had yet appeared on the earth2:5 Or land; also in verse 6 and no plant had yet sprung up, for the Lord God had not sent rain on the earth and there was no one to work the ground, 6but streams2:6 Or mist came up from the earth and watered the whole surface of the ground. 7Then the Lord God formed a man2:7 The Hebrew for man (adam) sounds like and may be related to the Hebrew for ground (adamah); it is also the name Adam (see verse 20). from the dust of the ground and breathed into his nostrils the breath of life, and the man became a living being.

8Now the Lord God had planted a garden in the east, in Eden; and there he put the man he had formed. 9The Lord God made all kinds of trees grow out of the ground—trees that were pleasing to the eye and good for food. In the middle of the garden were the tree of life and the tree of the knowledge of good and evil.

10A river watering the garden flowed from Eden; from there it was separated into four headwaters. 11The name of the first is the Pishon; it winds through the entire land of Havilah, where there is gold. 12(The gold of that land is good; aromatic resin2:12 Or good; pearls and onyx are also there.) 13The name of the second river is the Gihon; it winds through the entire land of Cush.2:13 Possibly southeast Mesopotamia 14The name of the third river is the Tigris; it runs along the east side of Ashur. And the fourth river is the Euphrates.

15The Lord God took the man and put him in the Garden of Eden to work it and take care of it. 16And the Lord God commanded the man, “You are free to eat from any tree in the garden; 17but you must not eat from the tree of the knowledge of good and evil, for when you eat from it you will certainly die.”

18The Lord God said, “It is not good for the man to be alone. I will make a helper suitable for him.”

19Now the Lord God had formed out of the ground all the wild animals and all the birds in the sky. He brought them to the man to see what he would name them; and whatever the man called each living creature, that was its name. 20So the man gave names to all the livestock, the birds in the sky and all the wild animals.

But for Adam2:20 Or the man no suitable helper was found. 21So the Lord God caused the man to fall into a deep sleep; and while he was sleeping, he took one of the man’s ribs2:21 Or took part of the man’s side and then closed up the place with flesh. 22Then the Lord God made a woman from the rib2:22 Or part he had taken out of the man, and he brought her to the man.

23The man said,

“This is now bone of my bones

and flesh of my flesh;

she shall be called ‘woman,’

for she was taken out of man.”

24That is why a man leaves his father and mother and is united to his wife, and they become one flesh.

25Adam and his wife were both naked, and they felt no shame.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 2:1-25

1Astfel au fost sfârșite cerurile, pământul și întreaga lor oștire. 2În ziua a șaptea, Dumnezeu Și‑a sfârșit lucrarea pe care o făcuse. El S‑a odihnit2 Sensul de bază al verbului ebraic este: a înceta; a se opri. în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse. 3Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‑o, pentru că în ea S‑a odihnit de3 Sau: S‑a oprit din. toată lucrarea pe care a făcut‑o în creație.

Adam și Eva

4Aceasta este istoria4 Ebr.: toledot (generație, istorie, relatare), un cuvânt care marchează începutul unei noi secțiuni principale. Cartea Genezei este structurată pe 10 toledoturi: 2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10; 11:27; 25:12; 25:19; 36:1; 37:2. cerurilor și a pământului, când au fost create. În ziua când Domnul Dumnezeu4 Ebr.: YHWH Elohim. YHWH este un nume personal al lui Dumnezeu, care‑L prezintă ca Dumnezeul legământului cu Israel, Dumnezeul Răscumpărător (vezi Ex. 3:14-15; 6:2-6). Elohim este un termen general, care‑L prezintă ca Dumnezeul Creator și Suveran peste întregul univers. Cele două nume apar de multe ori împreună, arătând că este vorba despre unul și același Dumnezeu. a făcut pământul și cerurile, 5pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpului încă nu încolțise pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul, 6ci un izvor6 Ebr.: ed, un cuvânt care, după toate probabilitățile, este înrudit cu akkadianul edu (inundație). În textele babiloniene, termenul edu face referire la izvoarele subterane sau la apele care țâșnesc din adânc. Cele mai multe traduceri redau cu tradiționalul abur. se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. 7Atunci Domnul Dumnezeu l‑a întocmit pe Adam7 Termenul ebraic pentru om este Adam, înrudit cu adamah (țărână). din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu. 8Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit, și l‑a pus acolo pe omul pe care îl întocmise. 9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului.

10Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe. 11Numele celui dintâi este Pișon. El înconjura toată țara Havila, unde este aur. 12Aurul acelei țări este bun. Acolo se găsesc și bedelium12 Rășină gălbui-transparentă și aromată, ușor confundabilă cu o piatră prețioasă. și piatră de onix. 13Numele celui de‑al doilea râu este Ghihon. El înconjura toată țara Cuș13 Cel mai probabil identificată cu SE Mesopotamiei, patria cassiților, și nu cu Etiopia.. 14Numele celui de‑al treilea râu este Hiddekel14 Râul Tigru.. El curge la răsăritul Așurului14 Asiria.. Al patrulea râu este Eufratul.

15Domnul Dumnezeu l‑a luat pe Adam și l‑a așezat în grădina Edenului, ca s‑o lucreze și s‑o păzească. 16Domnul Dumnezeu i‑a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, 17dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“

18Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit.“ 19Domnul Dumnezeu a întocmit din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le‑a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele. 20Adam le‑a pus nume tuturor vitelor și păsărilor cerului și fiecărei vietăți a câmpului, însă pentru el nu s‑a găsit niciun ajutor potrivit. 21Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. El a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22Și, din coasta pe care a luat‑o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus‑o la Adam. 23Atunci Adam a zis:

„În sfârșit, aceasta este os din oasele mele

și carne din carnea mea.

Aceasta se va numi «femeie23 Ebr.: ișah (femeie) și (bărbat), joc de cuvinte specific ebraicii biblice.»,

pentru că a fost luată din bărbat.“

24De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar ei vor fi un singur trup.

25Omul și soția lui erau amândoi goi și nu le era rușine.