New International Version

Revelation 1

Prologue

1The revelation from Jesus Christ, which God gave him to show his servants what must soon take place. He made it known by sending his angel to his servant John, who testifies to everything he saw—that is, the word of God and the testimony of Jesus Christ. Blessed is the one who reads aloud the words of this prophecy, and blessed are those who hear it and take to heart what is written in it, because the time is near.

Greetings and Doxology

John,

To the seven churches in the province of Asia:

Grace and peace to you from him who is, and who was, and who is to come, and from the seven spirits[a] before his throne, and from Jesus Christ, who is the faithful witness, the firstborn from the dead, and the ruler of the kings of the earth.

To him who loves us and has freed us from our sins by his blood, and has made us to be a kingdom and priests to serve his God and Father—to him be glory and power for ever and ever! Amen.

“Look, he is coming with the clouds,”[b]
    and “every eye will see him,
even those who pierced him”;
    and all peoples on earth “will mourn because of him.”[c]
So shall it be! Amen.

“I am the Alpha and the Omega,” says the Lord God, “who is, and who was, and who is to come, the Almighty.”

John’s Vision of Christ

I, John, your brother and companion in the suffering and kingdom and patient endurance that are ours in Jesus, was on the island of Patmos because of the word of God and the testimony of Jesus. 10 On the Lord’s Day I was in the Spirit, and I heard behind me a loud voice like a trumpet, 11 which said: “Write on a scroll what you see and send it to the seven churches: to Ephesus, Smyrna, Pergamum, Thyatira, Sardis, Philadelphia and Laodicea.”

12 I turned around to see the voice that was speaking to me. And when I turned I saw seven golden lampstands, 13 and among the lampstands was someone like a son of man,[d] dressed in a robe reaching down to his feet and with a golden sash around his chest. 14 The hair on his head was white like wool, as white as snow, and his eyes were like blazing fire. 15 His feet were like bronze glowing in a furnace, and his voice was like the sound of rushing waters. 16 In his right hand he held seven stars, and coming out of his mouth was a sharp, double-edged sword. His face was like the sun shining in all its brilliance.

17 When I saw him, I fell at his feet as though dead. Then he placed his right hand on me and said: “Do not be afraid. I am the First and the Last. 18 I am the Living One; I was dead, and now look, I am alive for ever and ever! And I hold the keys of death and Hades.

19 “Write, therefore, what you have seen, what is now and what will take place later. 20 The mystery of the seven stars that you saw in my right hand and of the seven golden lampstands is this: The seven stars are the angels[e] of the seven churches, and the seven lampstands are the seven churches.

Notas al pie

  1. Revelation 1:4 That is, the sevenfold Spirit
  2. Revelation 1:7 Daniel 7:13
  3. Revelation 1:7 Zech. 12:10
  4. Revelation 1:13 See Daniel 7:13.
  5. Revelation 1:20 Or messengers

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 1

Prolog

1Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Iată, El va veni pe nori[h]
    şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
    Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]

„Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“

Cineva ca un fiu al omului

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“

12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.

17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.

Notas al pie

  1. Apocalipsa 1:1 Sau: Apocalipsa; termenul grecesc apokalypsis înseamnă descoperire
  2. Apocalipsa 1:1 Sau: despre
  3. Apocalipsa 1:3 Sau: Binecuvântat este; prima din cele şapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14)
  4. Apocalipsa 1:4 Una dintre caracteristicile cărţii Apocalipsa este folosirea numărului şapte, număr care semnifică plenitudinea; numărul este folosit de 52 de ori în carte; peste tot în carte
  5. Apocalipsa 1:4 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, provincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  6. Apocalipsa 1:4 Sau: înşeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10); vezi, de asemenea, Is. 11:2
  7. Apocalipsa 1:6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) şi a Bisericii în NT (vezi 1 Pt. 2:5, 9)
  8. Apocalipsa 1:7 Vezi Dan. 7:13
  9. Apocalipsa 1:7 Vezi Zah. 12:10
  10. Apocalipsa 1:7 Sau: În mod sigur aşa se va întâmpla! Amin!
  11. Apocalipsa 1:8 Prima şi ultima literă din alfabetul grecesc; Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul (vezi 21:6)
  12. Apocalipsa 1:9 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
  13. Apocalipsa 1:9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee; insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman; istoricul Eusebiu (265-340 d.Cr.) susţine că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul lui Nerva (96-98 d.Cr.); vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9
  14. Apocalipsa 1:10 Denumirea zilei dintâi a săptămânii (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat; era ziua în care creştinii se adunau (vezi F.A. 20:7)
  15. Apocalipsa 1:11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într-un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes; distanţa dintre localităţi era parcursă în două-trei zile de mers călare
  16. Apocalipsa 1:13 Vezi Dan. 7:13
  17. Apocalipsa 1:13 Roba lungă şi brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5)
  18. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 7:9; părul alb pretindea respect şi semnifica înţelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor
  19. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 10:6; o descriere care se referă probabil la atotcunoaştere (vezi 2:23; 4:6)
  20. Apocalipsa 1:15 Vezi Dan. 10:6; Eze 1:24, 27; o descriere care se referă probabil la gloria şi puterea lui Dumnezeu
  21. Apocalipsa 1:18 Gr.: Hades
  22. Apocalipsa 1:19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât şi ceea ce urmează
  23. Apocalipsa 1:20 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg