1I’ve seen another evil thing on this earth. And it’s a heavy load on human beings. 2God gives some people wealth, possessions and honor. They have everything their hearts desire. But God doesn’t let them enjoy those things. Instead, strangers enjoy them. This doesn’t have any meaning. It’s a very evil thing.
3A man might have a hundred children. He might live a long time. But suppose he can’t enjoy his wealth. And suppose he isn’t buried in the proper way. Then it doesn’t matter how long he lives. I’m telling you that a baby that is born dead is better off than that man is. 4That kind of birth doesn’t have any meaning. The baby dies in darkness and leaves this world. And in darkness it is forgotten. 5It didn’t even see the sun. It didn’t know anything at all. But it has more rest than that man does. 6And that’s true even if he lives for 2,000 years but doesn’t get to enjoy his wealth. All people die and go to the grave, don’t they?
7People eat up everything they work to get.
But they are never satisfied.
8What advantage do wise people have
over those who are foolish?
What do poor people gain
by knowing how to act toward others?
9Being satisfied with what you have
is better than always wanting more.
That doesn’t have any meaning either.
It’s like chasing the wind.
10God has already planned what now exists.
He has already decided what a human being is.
No one can argue with someone
who is stronger.
11The more words people use,
the less meaning there is.
And that doesn’t help anyone.
12Who knows what’s good for a person? They live for only a few meaningless days. They pass through life like a shadow. Who can tell them what will happen on earth after they are gone?
1Există un rău pe care l‑am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor. 2Dumnezeu îi dă unui om bogăție, averi și glorie, așa încât nu‑i lipsește nimic din ceea ce‑și dorește, însă Dumnezeu nu‑i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deșertăciune și un rău tulburător!
3Dacă unui om i s‑ar naște o sută de copii și ar trăi mulți ani, iar zilele anilor lui i s‑ar înmulți, dar sufletul lui nu s‑ar sătura de fericire și n‑ar avea parte nici măcar de înmormântare, eu zic că îi este mai bine unei stârpituri, decât îi este lui! 4Căci stârpitura vine în zadar și pleacă în întuneric, iar numele îi rămâne acoperit în întuneric. 5Deși ea n‑a văzut și n‑a cunoscut soarele, totuși, este mai multă liniște pentru aceasta, decât pentru celălalt, 6chiar dacă celălalt ar fi trăit de două ori o mie de ani, dar fără să fi văzut fericirea. Oare nu merg toate într‑un singur loc?
7Toată osteneala omului este pentru gura lui;
totuși, pofta lui nu este împlinită.
8Căci ce avantaj are înțeleptul față de cel nesăbuit?
Ce avantaj are săracul,
știind cum să se poarte înaintea celor vii?
9Mai bine ce vezi cu ochii,
decât umblarea după pofte!
Dar și aceasta este deșertăciune
și goană după vânt!
10Ceea ce există de mult timp a fost deja numit
și ce este omul a fost cunoscut deja;
el nu se poate judeca cu Cel Ce este mai tare decât el.
11Cu cât sunt mai numeroase cuvintele,
cu atât este mai mare deșertăciunea!
Și ce folos are omul din aceasta?
12Cine știe ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viață, în zilele vieții lui deșarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?
