መዝሙር 3737 የዚህ መዝሙር እያንዳንዱ ጥቅስ ተከታታይ ፊደላት ባሉት የዕብራይስጥ ሆህያት የሚጀምር ሲሆን፣ ጅማሬው ወይም ጅማሬውና መጨረሻው ትርጕም የሚሰጥ ግጥም ነው።
የጻድቁና የክፉው ዕጣ ፈንታ
የዳዊት መዝሙር።
1ዐመፀኞችን በማየት አትሸበር፤
በክፉ አድራጊዎችም አትቅና፤
2እንደ ሣር ፈጥነው ይደርቃሉና፤
እንደ ለምለም ቅጠልም ይጠወልጋሉ።
3በእግዚአብሔር ታመን፤ መልካምንም አድርግ፤
በምድሪቱ ተቀመጥ፤ ዘና ብለህ ተሰማራ።
4በእግዚአብሔር ደስ ይበልህ፤
የልብህንም መሻት ይሰጥሃል።
5መንገድህን ለእግዚአብሔር ዐደራ ስጥ፤
በእርሱ ታመን፤ እርሱም ያከናውንልሃል፤
6ጽድቅህን እንደ ብርሃን፣
ያንተን ፍትሕ እንደ ቀትር ፀሓይ ያበራዋል።
7በእግዚአብሔር ፊት ጸጥ በል፤
በትዕግሥትም ተጠባበቀው፤
መንገዱ በተቃናለት፣
ክፋትንም በሚሸርብ ሰው ልብህ አይሸበር።
8ከንዴት ተቈጠብ፤ ቍጣንም ተወው፤
ወደ እኵይ ተግባር እንዳይመራህ አትከፋ።
9ክፉ ሰዎች ይጠፋሉና፤
እግዚአብሔርን ተስፋ የሚያደርጉ ግን ምድርን ይወርሳሉ።
10ለአፍታ እንጂ፣ ክፉ ሰው አይዘልቅም፤
ስፍራውንም ብታሥሥ አታገኘውም።
11ገሮች ግን ምድርን ይወርሳሉ፤
በታላቅ ሰላምም ሐሤት ያደርጋሉ።
12ክፉዎች በጻድቃን ላይ ያሤራሉ፤
ጥርሳቸውንም ያፋጩባቸዋል።
13እግዚአብሔር ግን ይሥቅባቸዋል፣
ቀናቸው እንደ ደረሰ ያውቃልና።
14ድኾችንና ችግረኞችን ለመጣል፣
አካሄዳቸው ቀና የሆነውንም ለመግደል፣
ክፉዎች ሰይፋቸውን መዘዙ፤
ቀስታቸውንም ገተሩ።
15ሰይፋቸው የገዛ ልባቸውን ይወጋል፤
ቀስታቸውም ይሰበራል።
16የጻድቅ ጥቂት ሀብት፣
ከክፉዎች ብዙ ጥሪት ይበልጣል።
17የክፉዎች ክንድ ይሰበራልና፣
ጻድቃንን ግን እግዚአብሔር ደግፎ ይይዛቸዋል።
18እግዚአብሔር የንጹሓንን የሕይወት ዘመን ያውቃል፤
ርስታቸውም ለዘላለም ይኖራል።
19በክፉ ጊዜ ዐንገት አይደፉም፤
በራብ ዘመንም ይጠግባሉ።
20ክፉዎች ግን ይጠፋሉ፤
የእግዚአብሔር ጠላቶች እንደ መስክ ውበት ይሆናሉ፤
ይጠፋሉ፤ እንደ ጢስም ተነው ይጠፋሉ።
21ኀጢአተኛ ይበደራል፤ መልሶም አይከፍልም፤
ጻድቅ ግን ይቸራል።
22እግዚአብሔር የባረካቸው ምድርን ይወርሳሉ፤
እርሱ የሚረግማቸው ግን ይጠፋሉ።
23የሰው አካሄድ በእግዚአብሔር ይጸናል፤
በመንገዱ ደስ ይለዋል።
24ቢሰናከልም አይወድቅም፣
እግዚአብሔር በእጁ ደግፎ ይይዘዋልና።
25ጕልማሳ ነበርሁ፤ አሁን አርጅቻለሁ፤
ነገር ግን ጻድቅ ሲጣል፣
ዘሩም እንጀራ ሲለምን አላየሁም።
26ሁልጊዜ ቸር ነው፤ ያበድራልም፤
ልጆቹም የተባረኩ ይሆናሉ።
27ከክፉ ራቅ፤ መልካሙንም አድርግ፣
ለዘላለምም ትኖራለህ።
28እግዚአብሔር ፍትሕን ይወድዳልና፣
ታማኞቹንም አይጥልም፤
ለዘላለምም ይጠብቃቸዋል፤
የኀጢአተኛው ዘር ግን ይጠፋል።
29ጻድቃን ምድርን ይወርሳሉ፤
በእርሷም ለዘላለም ይኖራሉ።
30የጻድቅ አፍ ጥበብን ይናገራል፤
አንደበቱም ፍትሐዊ ነገር ያወራል።
31የአምላኩ ሕግ በልቡ አለ፤
አካሄዱም አይወላገድም።
32ክፉዎች ጻድቁን ይከታተሉታል፤
ሊገድሉትም ይሻሉ።
33እግዚአብሔር ግን በእጃቸው አይጥለውም፤
ፍርድ ፊት ሲቀርብም አሳልፎ አይሰጠውም።
34እግዚአብሔርን ደጅ ጥና፤
መንገዱንም ጠብቅ፤
ምድሪቱን ትወርስ ዘንድ ከፍ ከፍ ያደርግሃል፤
ክፉዎችም ሲጠፉ ታያለህ።
35ክፉና ጨካኙን ሰው፣
እንደ ሊባኖስ ዝግባ ለምልሞ አየሁት፤
36ዳግመኛ በዚያ ሳልፍ፣ እነሆ፣ በቦታው አልነበረም፤
ብፈልገውም አልተገኘም።
37ንጹሓንን ልብ በል፤ ቅኑንም አስተውል፤
የሰላም ሰው ተስፋ አለውና።37፥37 ወይም ዘር ይወጣለታል
38ኀጢአተኞች ግን በአንድነት ይጠፋሉ፤
የክፉዎችም ዘር37፥38 ወይም ትውልድ ይወገዳል።
39የጻድቃን ድነት ከእግዚአብሔር ዘንድ ነው፤
በመከራ ጊዜም መጠጊያቸው እርሱ ነው።
40እግዚአብሔር ይረዳቸዋል፤
ይታደጋቸዋልም፤
ከክፉዎች እጅ ነጥቆ ያወጣቸዋል፤
እርሱን መጠጊያ አድርገዋልና ያድናቸዋል።
Psalmul 37
Al lui David
1Nu te mânia din cauza răufăcătorilor
și nu‑i invidia pe cei ce săvârșesc răul,
2căci ei se usucă repede ca iarba
și se veștejesc precum verdeața!
3Încrede‑te în Domnul și fă binele!
Locuiește în țară și veghează să umbli în credincioșie3 Lit.: paște credincioșia; sau paște în siguranță (cu sensul de: bucură‑te de siguranță)..
4Desfătarea ta să fie Domnul
și El va împlini cererile inimii tale.
5Încredințează‑ți calea în mâna Domnului,
încrede‑te în El, și El va lucra.
6El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
și cauza ta dreaptă6 Lit.: judecata. – ca miezul zilei.
7Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El,
nu te mânia din cauza celui ce reușește pe calea lui,
a celui ce‑și împlinește planurile lui rele.
8Renunță la mânie, părăsește furia!
Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău.
9Fiindcă răufăcătorii vor fi stârpiți,
dar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moșteni țara.
10Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era și nu va mai fi.
11Cei blânzi însă vor moșteni țara11 Lit.: pământul.
și se vor bucura de belșug de pace!
12Cel rău uneltește împotriva celui drept,
scrâșnește din dinți împotriva lui.
13Dar Stăpânul râde de el,
căci știe că‑i vine și lui ziua.
14Cei răi își scot sabia,
își încordează arcul,
ca să‑l doboare pe cel sărac și pe cel nevoiaș,
să‑i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15Sabia lor însă le va străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16Mai bun este puținul celui drept,
decât belșugul multor răi,
17căci brațele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepți.
18Domnul cunoaște zilele celor fără pată.
Moștenirea lor va fi pe vecie.
19Ei nu sunt făcuți de rușine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturați.
20Însă cei răi vor pieri,
iar dușmanii Domnului
vor sfârși precum frumusețea pășunilor;
în fum vor sfârși.
21Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă arată bunăvoință și dă.
22Cei ce sunt binecuvântați de El vor moșteni țara,
dar cei ce sunt blestemați de El vor fi stârpiți.
23Domnul întărește pașii omului,
atunci când Își găsește plăcere în calea lui.
24Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25Din tinerețea mea și până la bătrânețe
n‑am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe sămânța lui cerșindu‑și pâinea.
26Toată ziua el arată bunăvoință și dă cu împrumut,
iar sămânța lui este o binecuvântare.26 Sau: vor culege binecuvântare.
27Deci depărtează‑te de rău și fă binele!
Atunci vei putea locui în țară pentru totdeauna!
28Domnului Îi place să facă dreptate
și nu‑Și părăsește credincioșii!
Totdeauna ei sunt păziți,
dar sămânța celor răi va fi stârpită.
29Cei drepți vor moșteni țara,
o vor locui pe vecie.
30Gura celui drept vestește înțelepciunea,
iar limba lui vorbește cu dreptate.
31El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
și astfel picioarele31 Lit.: pașii. nu‑i alunecă.
32Cel rău îl pândește pe cel drept,
căutând să‑l omoare,
33însă Domnul nu‑l lasă în mâna lui
și nu‑l lasă să fie condamnat la judecata lui.
34Nădăjduiește în Domnul
și păzește calea Lui,
iar El te va înălța ca să stăpânești țara
și vei vedea nimicirea celor răi!
35L‑am văzut pe cel groaznic de rău,
întinzându‑se ca un copac bogat, bine sădit în țara lui.
36Dar când am trecut încă o dată pe acolo,
iată că nu mai era;
l‑am căutat, dar nu l‑am mai găsit.
37Uită‑te la cel integru, privește‑l pe cel drept,
căci omul pașnic are viitor!
38Răzvrătiții vor fi nimiciți cu toții;
viitorul celor răi va fi retezat.
39Izbăvirea celor drepți vine de la Domnul,
Care le este refugiu în vreme de necaz.
40Domnul îi ajută și îi scapă;
îi scapă de cei răi și îi izbăvește,
pentru că se adăpostesc în El.
