መግቢያ፤ የምሳሌዎቹ ዐላማና ጭብጥ
1የእስራኤል ንጉሥ፣ የዳዊት ልጅ የሰሎሞን ምሳሌዎች፤
2ጥበብንና ተግሣጽን ለመቀበል፤
ጥልቅ ሐሳብ የሚገልጡ ቃላትን ለማስተዋል፤
3ጽድቅን፣ ፍትሕንና ሚዛናዊ ብያኔን በማድረግ፣
የተገራ ጠቢብ ልቦናን ለማግኘት፤
4ብስለት ለሌላቸው አስተዋይነትን፣
በዕድሜ ለጋ ለሆኑት ዕውቀትንና ልባምነትን ለመስጠት፤
5ጥበበኞች ያድምጡ፤ ትምህርታቸውንም ያዳብሩ፤
አስተዋዮችም መመሪያ ያግኙበት፤
6ይህም የጠቢባንን ምሳሌዎችና ተምሳሌቶች፣
አባባሎችና ዕንቈቅልሾች ይረዱ ዘንድ ነው።
7እግዚአብሔርን መፍራት የዕውቀት መጀመሪያ ነው፤
ተላሎች1፥7 በመጽሐፈ ምሳሌና በብሉይ ኪዳን ሌሎች መጻሕፍት ውስጥ ተላላ የሚለው በተደጋጋሚ ተጽፏል፤ ይህም የሞራል ጕድለትን ያመለክታል። ግን ጥበብንና ተግሣጽን ይንቃሉ።
ጥበብን ገንዘብ ለማድረግ የተሰጠ ምክር
8ልጄ ሆይ፤ የአባትህን ምክር አድምጥ፤
የእናትህንም ትምህርት አትተው።
9ለራስህ ሞገስን የሚያጐናጽፍ አክሊል፣
ዐንገትህን የሚያስውብ ድሪ ይሆንልሃል።
10ልጄ ሆይ፤ ኀጢአተኞች ቢያባብሉህ፣
እሺ አትበላቸው፤
11“ከእኛ ጋር ናና፣ ደም ለማፍሰስ እናድባ፤
በደል በሌለበት ሰው ላይ እንሸምቅ፤
12እንደ መቃብር፣ ወደ ጕድጓድ1፥12 በዕብራይስጡ ሲኦል ይላል። እንደሚወርዱ፣
ከነሕይወታቸው እንዳሉ እንዋጣቸው፤
13ውድ የሆኑ ነገሮችን ሁሉ በየዐይነቱ እናገኛለን፤
ቤቶቻችንንም በዝርፊያ እንሞላለን፤
14ከእኛ ጋር ዕጣህን ጣል፤
የጋራ ቦርሳ ይኖረናል” ቢሉህ፣
15ልጄ ሆይ፤ አብረሃቸው አትሂድ፤
በሚሄዱበትም መንገድ እግርህን አታንሣ፤
16እግራቸው ወደ ኀጢአት ይቸኵላል፤
ደም ለማፍሰስም ፈጣኖች ናቸው።
17ወፎች ፊት እያዩ ወጥመድ መዘርጋት፣
ምንኛ ከንቱ ነው!
18እነዚህ ሰዎች የሚያደቡት በገዛ ደማቸው ላይ ነው፤
የሚሸምቁትም በራሳቸው ላይ ብቻ ነው።
19ያላግባብ ለጥቅም የሚሯሯጡ ሁሉ መጨረሻቸው እንዲህ ነው፤
የሕይወታቸው መጥፊያም ይኸው ነው።
ጥበብን ለሚያናንቁ የተሰጠ ማስጠንቀቂያ
20ጥበብ በጐዳና ላይ ጮኻ ትጣራለች፤
በየአደባባዩ ድምፅዋን ከፍ ታደርጋለች፤
21ዉካታ በበዛባቸው ጐዳናዎች ላይ1፥21 በዕብራይስጡና በሰብዓ ሊቃናት ትርጕሞች በቅጥሮች ጫፍ ላይ ይላሉ። ትጮኻለች፤
በከተማዪቱም መግቢያ በር ላይ እንዲህ ትላለች፤
22“እናንት ብስለት የሌላችሁ1፥22 በዕብራይስጡ ብስለት የሌለው የሚለው ቃል በዚህ መጽሐፍ በአጠቃላይ መልካም ምግባር የሌለውንና ክፋትን ለማድረግ ልቡ ያዘነበለ ሰውን ያመለክታል። ማስተዋል የሌለበት መንገዳችሁን እስከ መቼ ትወዱታላችሁ?
ፌዘኞች በፌዝ ደስ የሚሰኙት፣
ሞኞችስ ዕውቀትን የሚጠሉት እስከ መቼ ነው?
23ዘለፋዬን ብትሰሙኝ ኖሮ፣
ልቤን ባፈሰስሁላችሁ፣
ሐሳቤንም ባሳወቅኋችሁ ነበር።
24ነገር ግን በተጣራሁ ጊዜ እንቢ ስላላችሁኝ፣
እጄንም ስዘረጋ ማንም ግድ ስላልነበረው፣
25ምክሬን ሁሉ ስለ ናቃችሁ፣
ዘለፋዬንም ስላልተቀበላችሁ፣
26እኔ ደግሞ በመከራችሁ እሥቅባችኋለሁ፤
መዓት በሚወርድባችሁም ጊዜ አፌዝባችኋለሁ፤
27መዓት እንደ ማዕበል ሲያናውጣችሁ፣
መከራም እንደ ዐውሎ ነፋስ ሲጠራርጋችሁ፣
ሥቃይና ችግር ሲያጥለቀልቃችሁ አፌዝባችኋለሁ።
28“በዚያን ጊዜ ይጠሩኛል፤ እኔ ግን አልመልስላቸውም፤
አጥብቀው ይፈልጉኛል፤ ነገር ግን አያገኙኝም።
29ዕውቀትን ስለ ጠሉ፣
እግዚአብሔርንም መፍራት ስላልመረጡ፣
30ምክሬን ለመቀበል ስላልፈለጉ፣
ዘለፋዬን ስለ ናቁ፣
31የመንገዳቸውን ፍሬ ይበላሉ፤
የዕቅዳቸውንም ውጤት ይጠግባሉ።
32ብስለት የሌላቸውን ስድነታቸው ይገድላቸዋል፤
ተላሎችንም ቸልተኝነታቸው ያጠፋቸዋል፤
33የሚያዳምጠኝ ሁሉ ግን በሰላም ይኖራል፤
ክፉን ሳይፈራ ያለ ሥጋት ይቀመጣል።”
Prolog: scopul și tema cărții
1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,
pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,
dreptatea, judecata și nepărtinirea,
4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,
iar tânărului – cunoștință și discernământ.
5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,
iar cel priceput să primească îndrumări,
6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,
cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.
7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,
dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.
Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii
Avertizare împotriva ispitirii
8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău
și nu părăsi învățătura mamei tale.
9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău
și un colier în jurul gâtului tău.
10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească
nu accepta.
11Dacă vor spune: „Vino cu noi!
Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].
și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă.
14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.
și vom avea un sac împreună!“
15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,
abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,
16căci picioarele lor aleargă spre rău
și se grăbesc să verse sânge.
17În zadar se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor!
18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,
își întind curse înseși sufletelor lor.
19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;
el va lua viața stăpânilor lui.
Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei
20Înțelepciunea strigă pe stradă,
își înalță glasul în piețe,
21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,
își rostește cuvintele în fața porților cetății:
22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nesăbuiții cunoașterea?
23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,
aș revărsa duhul meu peste voi
și v‑aș dezvălui cuvintele mele.
24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu acceptați mustrarea mea,
26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27când groaza voastră va veni ca o distrugere,
și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,
când necazul și suferința vor veni peste voi.
28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;
mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât cunoștința
și n‑au ales teama de Domnul,
30pentru că n‑au acceptat sfatul meu
și au disprețuit toate mustrările mele,
31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor
și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi
și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;
33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,
va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“
