መዝሙር 104
የፍጥረት መብት
1ነፍሴ ሆይ፤ እግዚአብሔርን ባርኪ፤
እግዚአብሔር አምላኬ ሆይ፤ አንተ እጅግ ታላቅ ነህ፤
ክብርንና ግርማን ለብሰሃል።
2ብርሃንን እንደ ሸማ ተጐናጽፈሃል፤
ሰማያትንም እንደ ድንኳን መጋረጃ ዘረጋህ፤
3የእልፍኝህን አግዳሚ በውሆች ላይ አኖርህ፤
ደመናትን ሠረገላህ አደረግህ፤
በነፋስ ክንፍ ትሄዳለህ።
4መላእክትህን104፥4 መልእክተኞቹን ወይም አገልጋዮቹን መንፈስ፣
አገልጋዮችህንም የእሳት ነበልባል ታደርጋለህ።
5ለዘላለም እንዳትናወጥ፣
ምድርን በመሠረቷ ላይ አጸናሃት።
6በጥልቁ እንደ ልብስ ሸፈንሃት፤
ውሆችም ከተራሮች በላይ ቆሙ።
7በገሠጽሃቸው ጊዜ ግን ፈጥነው ሄዱ፤
የነጐድጓድህንም ድምፅ በሰሙ ጊዜ ሸሹ።
8በተራሮች ላይ ፈሰሱ፤
ወዳዘጋጀህላቸው ስፍራ፣
ወደ ሸለቆዎች ወረዱ።
9ተመልሰው ምድርን እንዳይሸፍኑ፣
ዐልፈውም እንዳይመጡ ድንበር አበጀህላቸው።
10ምንጮችን በሸለቆ ውስጥ እንዲሄዱ አደረግህ፤
በተራሮችም መካከል ይፈስሳሉ፤
11የዱር እንስሳትም ከዚያ ይጠጣሉ፤
የሜዳ አህዮችም ጥማቸውን ይቈርጣሉ።
12የሰማይ ወፎች ጎጇቸውን በወንዞቹ ዳር ይሠራሉ፤
በቅርንጫፎችም መካከል ይዘምራሉ።
13ከላይ ከእልፍኝህ ተራሮችህን ታጠጣለህ፤
ምድርም በሥራህ ፍሬ ትረካለች።
14ከምድር ምግብን ታወጣ ዘንድ፣
ለእንስሳት ሣርን፣
ለሰው ልጆች ሥራ ዕፀዋትን ታበቅላለህ፤
15የሰውን ልብ ደስ የሚያሰኝ ወይን፣
ፊቱን የሚያወዛ ዘይት፣
ልቡን የሚያበረታ እህል በዚህ ይገኛል።
16ደግሞም የእግዚአብሔር ዛፎች፣
እርሱ የተከላቸውም የሊባኖስ ዝግባዎች ጠጥተው ይረካሉ፤
17ወፎች ጎጇቸውን በዚያ ይሠራሉ፤
ሽመላ በጥዶቹ ውስጥ ማደሪያ ታገኛለች።
18ረጃጅሙ ተራራ የዋሊያ መኖሪያ፣
የዐለቱም ዋሻዎች የሽኮኮ መሸሸጊያ ናቸው።
19ጨረቃን የወቅቶች መለያ አደረግሃት፤
ፀሓይም የምትጠልቅበትን ጊዜ ታውቃለች።
20ጨለማን ታመጣለህ፤ ሌሊትም ይሆናል፤
የዱር አራዊትም ሁሉ በዚህ ጊዜ ወጥተው ይራወጣሉ።
21የአንበሳ ግልገሎች ምግብ ፍለጋ ይጮኻሉ፤
የሚበሉትንም ከእግዚአብሔር ይሻሉ።
22ፀሓይ በወጣች ጊዜም ይመለሳሉ፤
በየጐሬያቸውም ገብተው ይተኛሉ።
23ሰውም ወደ ሥራው ይሄዳል፤
እስኪመሽም በተግባሩ ላይ ይሰማራል።
24እግዚአብሔር ሆይ፤ ሥራህ እንዴት ብዙ ነው!
ሁሉን በጥበብ ሠራህ፤
ምድርም በፍጥረትህ ተሞላች።
25ይህች ባሕር ሰፊና የተንጣለለች ናት፤
ታላላቅና ታናናሽ እንስሳት፣
ስፍር ቍጥር የሌላቸውም ነፍሳት በውስጧ አሉ።
26መርከቦች በላይዋ ይመላለሳሉ፤
አንተ የፈጠርኸውም ሌዋታን በውስጧ ይፈነጫል።
27ምግባቸውን በወቅቱ ትሰጣቸው ዘንድ፣
እነዚህ ሁሉ አንተን ተስፋ ያደርጋሉ።
28በሰጠሃቸውም ጊዜ፣
አንድ ላይ ያከማቻሉ፤
እጅህንም ስትዘረጋ፣
በመልካም ነገር ይጠግባሉ።
29ፊትህን ስትሰውር፣
በድንጋጤ ይሞላሉ፤
እስትንፋሳቸውንም ስትወስድባቸው ይሞታሉ፤
ወደ ዐፈራቸውም ይመለሳሉ።
30መንፈስህን ስትልክ፣
እነርሱ ይፈጠራሉ፤
የምድርንም ገጽ ታድሳለህ።
31የእግዚአብሔር ክብር ለዘላለም ጸንቶ ይኑር፤
እግዚአብሔር በሥራው ደስ ይበለው፤
32እርሱ ምድርን ሲመለከት፣ ትንቀጠቀጣለች፤
ተራሮችም እርሱ ሲዳስሳቸው ይጤሳሉ።
33በሕይወት ሳለሁ ለእግዚአብሔር እዘምራለሁ፤
ቆሜ እስከ ሄድሁ ድረስም አምላኬን እወድሳለሁ።
34እኔ በእግዚአብሔር ደስ እንደሚለኝ፣
የልቤ ሐሳብ እርሱን ደስ ያሰኘው።
35ኀጥኣን ከምድር ገጽ ይጥፉ፤
ዐመፀኞች ከእንግዲህ አይገኙ።
ነፍሴ ሆይ፤ እግዚአብሔርን ባርኪ፤
ሃሌ ሉያ።104፥35 እግዚአብሔር ይመስገን የሚሉ ትርጕሞች አሉ፤ በሰብዓ ሊቃናት ትርጕም ይህ መሥመር በመዝ 105 መጀመሪያ ላይ ይገኛል።
Psalmul 104
1Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare!
Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!
2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape.
Din nori Îți faci car
și umbli pe aripile vântului.
4El îi face pe îngerii Săi duhuri4 Sau: vânturi.
și pe slujitorii Săi – un foc arzător.
5Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină.
Apele stăteau pe munți,
7dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă.
8S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi,
în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele.
9Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.
10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate10 Lit.: ueduri. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.
și ele curg printre munți.
11Toate vietățile câmpului se adapă din ele
și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.
12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului
care‑și fac auzit glasul din frunziș.
13Din odăile de sus, Tu uzi munții;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14Tu faci să crească iarbă pentru vite
și verdețuri pe care omul să le cultive.
Faci să iasă hrană din pământ:
15vin care înveselește inima omului,
ulei care dă strălucire feței
și pâine care întărește inima omului.
16Copacii Domnului sunt bine udați,
cedrii Libanului pe care El i‑a sădit.
17În ei își fac cuibul păsările;
barza își are casa în chiparoși.
18Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.18 Sau: pentru bursuci.
19El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele știe când să apună.
20Tu aduci întunericul și se face noapte;
atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.
21Puii de leu rag după pradă,
cerându‑și hrana de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, se adună
și se culcă în vizuinile lor.
23Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui – până seara.
24Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune;
pământul este plin de vietățile24 Sau: posesiunile. Tale.
25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este!
Acolo mișună vietăți fără număr,
viețuitoare mici și mari.
26Corăbiile o străbat,
în ea se joacă Leviatanul26 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (Is. 27:1; Iov 3:8; Ps. 74:14), cât și în sens literal (în versetul de față; Iov 41:1), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.,
pe care l‑ai întocmit Tu.
27Toate nădăjduiesc în Tine
ca să le dai hrana la vreme.
28Când Tu le‑o dai, ele o primesc;
când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.
29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc;
când le iei suflarea, ele mor
și se întorc în țărână.
30Când Îți trimiți Duhul30 Sau: suflarea., ele sunt create,
înnoind astfel fața pământului.
31Fie ca slava Domnului să rămână pe vecie!
Domnul să Se bucure de lucrările Sale,
32El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură,
iar când atinge munții, aceștia fumegă.
33Voi cânta Domnului cât voi trăi!
Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!
34Fie‑I plăcută cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35Să piară păcătoșii de pe pământ,
și cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!
Lăudați‑L pe Domnul!35 Ebr.: Hallelu Yah!
