ለሁሉም ጊዜ አለው
1ለሁሉም ነገር ጊዜ አለው፤
ከሰማይ በታች ለሚከናወነው ለማንኛውም ነገር ወቅት አለው፤
2ለመወለድ ጊዜ አለው፤ ለመሞትም ጊዜ አለው፤
ለመትከል ጊዜ አለው፤ ለመንቀልም ጊዜ አለው፤
3ለመግደል ጊዜ አለው፤ ለማዳንም ጊዜ አለው፤
ለማፍረስ ጊዜ አለው፤ ለመገንባትም ጊዜ አለው፤
4ለማልቀስ ጊዜ አለው፤ ለመሣቅም ጊዜ አለው፤
ለሐዘን ጊዜ አለው፤ ለጭፈራም ጊዜ አለው፤
5ድንጋይ ለመጣል ጊዜ አለው፤ ድንጋይ ለመሰብሰብም ጊዜ አለው፤
ለመተቃቀፍ ጊዜ አለው፤ ለመለያየትም ጊዜ አለው፤
6ለመፈለግ ጊዜ አለው፤ ለመተው ጊዜ አለው፤
ለማስቀመጥ ጊዜ አለው፤ አውጥቶ ለመጣልም ጊዜ አለው፤
7ለመቅደድ ጊዜ አለው፤ ለመስፋትም ጊዜ አለው፤
ለዝምታ ጊዜ አለው፤ ለመናገርም ጊዜ አለው፤
8ለመውደድ ጊዜ አለው፤ ለመጥላትም ጊዜ አለው፤
ለጦርነት ጊዜ አለው፤ ለሰላምም ጊዜ አለው።
9ሠራተኛ ከጥረቱ የሚያገኘው ትርፍ ምንድን ነው? 10ሰዎች ይደክሙበት ዘንድ እግዚአብሔር የሰጣቸውን ከባድ የሥራ ጫና አየሁ። 11ሁሉንም ነገር በጊዜው ውብ አድርጎ ሠራው፤ በሰዎችም ልብ ዘላለማዊነትን አኖረ፤ ይሁን እንጂ እግዚአብሔር ከመጀመሪያ እስከ መጨረሻ ያደረገውን ማወቅ አይችሉም። 12ለሰዎች፣ በሕይወት እያሉ ደስ ከመሰኘትና መልካምን ነገር ከማድረግ የተሻለ ነገር እንደሌለ ዐወቅሁ። 13ሰው ሁሉ ይበላና ይጠጣ ዘንድ፣ በሚደክምበትም ሁሉ ርካታን ያገኝ ዘንድ ይህ የእግዚአብሔር ችሮታ ነው። 14እግዚአብሔር ያደረገው ሁሉ ለዘላለም እንደሚኖር ዐውቃለሁ፤ በእርሱ ላይ ምንም አይጨመርም፤ ከእርሱም ምንም አይቀነስም፤ ሰዎች ያከብሩት ዘንድ ይህን አደረገ።
15አሁን ያለው ከዚህ በፊት የነበረው ነው፤
ወደ ፊት የሚሆነውም ቀድሞ የነበረ ነው፤
እግዚአብሔርም ያለፈውን መልሶ ይሻዋል3፥15 ወይም እግዚአብሔር ያለፈውን መልሶ ይጠራዋል።
16ከፀሓይ በታችም ሌላ ነገር አየሁ፤
በፍርድ ቦታ ዐመፅ ነበር፤
በፍትሕ ቦታ ግፍ ነበር።
17እኔም በልቤ፣
“ለማንኛውም ድርጊት፣
ለማንኛውም ተግባር ጊዜ ስላለው፣
እግዚአብሔር ጻድቁንና ኀጢአተኛውን ወደ ፍርድ ያመጣቸዋል”
ብዬ አሰብሁ።
18እንዲህም ብዬ አሰብሁ፤ “ሰዎች፣ እንደ እንስሳት መሆናቸውን ያዩ ዘንድ እግዚአብሔር ይፈትናቸዋል። 19የሰው ዕድል ፈንታ እንደ እንስሳት ነው፤ ሁለቱም ዕጣ ፈንታቸው አንድ ነው፤ አንዱ እንደሚሞት፣ ሌላውም እንዲሁ ይሞታል። ሁሉ አንድ ዐይነት እስትንፋስ3፥19 ወይም መንፈስ አላቸው፤ ሰውም ከእንስሳ ብልጫ የለውም፤ ሁሉም ከንቱ ነው። 20ሁሉም ወደ አንድ ቦታ ይሄዳሉ፤ ሁሉም ከዐፈር እንደ ሆኑ፣ ተመልሰው ወደ ዐፈር ይሄዳሉ። 21የሰው መንፈስ ወደ ላይ መውጣቱን፣ የእንስሳ እስትንፋስ3፥21 ወይም የሰው መንፈስ ወደ ላይ እንደሚሄድ ወይም የእንስሳት መንፈስ ደግሞ ወደ ታች ወደ ምድር መውረዱን ማን ያውቃል?”
22ስለዚህ ለሰው ዕጣ ፈንታው ስለሆነ፣ በሥራው ከመደሰት የተሻለ ነገር እንደሌለው አየሁ፤ ከእርሱ በኋላ የሚሆነውንስ ተመልሶ እንዲያይ የሚያደርገው ማን ነው?
Orice lucru își are timpul său
1Pentru toate există o vreme,
și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
2un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9Ce câștig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 11El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia11 Sau: un sens al veșniciei (adică al raportării lui la timp, atât la trecut, cât și la viitor); sau, pe baza unei asemănări între termeni, ignoranța, necunoașterea, în sensul limitelor pe care le are omul în a cunoaște pe deplin gândul lui Dumnezeu. în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. 13În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15Ceea ce este, există de mult timp,
ceea ce va fi, a existat deja demult,
iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.15 Sensul versului este nesigur. Lit.: Dumnezeu va căuta pe cel ce este urmărit. Sau: Dumnezeu va aduce trecutul la judecată.
16Am mai văzut ceva sub soare:
Pe locul judecății, acolo era răutatea,
și pe locul dreptății, acolo era răutatea.
17Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îl va judeca
atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept,
căci atunci va fi timp pentru orice lucru
și pentru orice faptă.“
18Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.“ 19Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; avantajul omului față de animal nu este niciunul. Totul este deșertăciune! 20Totul merge în același loc, totul a fost făcut din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor21 Sau: cine poate cunoaște sufletul omului, care merge sus, sau sufletul animalelor, care. se coboară sub pământ?
22Am înțeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va fi după el?
