Millai juezta shuj viuda mañagrishcahuan chʼimbapurashpa yuyachishca parlomi
1Mana shaicushpa, punllanta Diosta mañanata yachachingapajmi, Jesusca yuyachij cai parlota cashna parlarca:
2«Shuj pueblopica, Taita Diostapish, pitapish mana manchaj juezmi causarca. 3Chai pueblollapitajmi, shuj viudapish causarca. Chai huarmica: “Ñucata llaquichicujmanta, mitsahuai” nishpa puricurcallami. 4Juezca pai mañashcataca, mana utca uyasha nircachu. Shinapish chashna mañashpa puricujllapimi, chai juezca cashna yuyarca: “Diostapish, pitapish mana manchanichu. 5Shina cajpipish cai huarmica, ña yallitajmi mañashpa pʼiñachin. Chashna nishpa puricujllapica, pʼiñarina yuyai atingallatajmari. Ama ashtahuan pʼiñachichun, cunantajca paita llaquichicujta rimashpa mitsasha” yuyarcami» nircami.
6Chashna nishpaca, Apunchij Jesusca cashnami nirca:
«Riquichij, chai juez millai cashpapish chashnami rurashca. 7Taita Dioscarin, Pai agllashcacuna punllapish, tutapish caparishpa mañajpica, ¿manachu uyanga? Mana uniyashpamari uyanga. 8Cancunaman huillanimi. Paica mana uniyashpa uyashpami, cancunataca mitsanga. Shina cajpipish ¿Runa Aichayuj Ñuca shamunapajca, chashna crijcunaca cai pachapica tiyangachu imashi?» nircami.
Shuj fariseomantapish, impuestota japijmantapish parlashpa yuyachishcami
9Maijancunaca ‘Cashcata rurajcunami canchij’ nirishpa, shujtajcunata pʼiñajcunami chaipi carca. Paicunata yuyachingapajmi, cai parlota cashna parlarca:
10«Ishqui runami Diospaj huasipi Diosta mañangapaj rirca. Shujca fariseo, caishujca impuestota japijpimi carca. 11Fariseoca shayarishpami, shungullapi cashna mañarca: ‘Taita Dioslla, ñucaca mana shujtajcuna shina shuhua, millai, huainayaj canichu. Cai impuestota japij shinapish mana canichu. Chaimanta cantaca, pagui ninimi. 12Ñucaca, semanapi ishqui cutinmi ayunani. Ñuca imalla charishcamantapish, patsajmanta chungatami cuni’ nirircami. 13Ashtahuanpish impuestota japij runaca carullaman cumulla shayashpami, shungupi huajtarishpa: “Taita Dioslla, ñucata llaquihuaiari, ñucaca juchasapamari cani” nirca. 14Cancunaman huillanimi: Impuestota japij runarajmi huasimanca ima juchachina illaj tigrarca. Caishujtarajmi Diosca mana uyarca. Pipish ‘Jatunmi cani’ nirijtaca, pingachishcami canga. Pipish mana jatun tucushcataca, jatun nishcami canga» nircami.
Jesusca huahuacunatami bendiciashca
(Mat 19:13-15; Mar 10:13-16)
15Jesuspajmanca huahuacunatami, maquicunahuan paicunata tuparichun pushamurcacuna. Ashtahuanpish yachacujcunaca, sinchita rimashpami jarcarcacuna. 16Chaimantami Jesusca, yachacujcunata cayashpa cashna nirca: «¿Ima nishpataj jarcacunguichij? Ñucapajman huahuacuna shamuchun saquipaichij. Taita Dios mandacunca chashnacunapajmi. 17Maijanpish Taita Dios mandacunta mana shuj huahua shina chasquijca, chaimanca mana yaicui tucungachu, chashnatajmi canga» nircami.
Charij mosomi Jesus-huan parlashca
(Mat 19:16-30; Mar 10:17-31)
18Chai qʼuipami shuj mandajca, Jesustaca:
—Alli Yachachij, huiñai causaita charingapajca, ¿imatataj rurana cani?— nishpa tapurca.
19Chashna tapujpi Jesusca, cashnami nirca:
—¿Ima nishpataj Ñucataca alli ningui? Taita Diosllamari allica. 20Mandashcataca yachanguillatajca: “Ama huainayangui, ama huañuchingui, ama shuhuangui, ama llullangui, yaya mamata cʼuyangui” ninmi— nircami.
21Chashna nijpimi, chai runaca:
—Ñucaca huahuapachamantamari, tucui caicunataca pajtachicuni— nirca.
22Shina nijpimi, Jesusca cashna nirca:
—Chashnapish shuj illanrajmari. Tucui imalla charishcacunata cʼatushpa, huajchacunaman cugri. Chashna rurashpaca, jahua pachapi achcata charijyanguimi. Ñucata catilla— nircami.
23Shina nijpi chai runaca, achcata charij cashcamanta achcatami llaquirirca. 24Chaita ricushpami, Jesusca cashna nirca:
—Achcata charijcuna Taita Dios mandacunman yaicunaca, yallitaj sinchimi. 25Achcata charijcuna Taita Dios mandacunman yaicunaca, auja rinrinta shuj camello yaicusha nicushcatapish yalli sinchimari— nircami.
26Chaita uyajcunaca:
—Shinashpaca, ¿pitaj quishpiri tucungari?— nircacunami.
27Chashna nijpi, Jesusca:
—Pi mana rurai tucushcatapish, Taita Diosca ruranllami— nircami.
28Shina nijpimi, Pedroca:
—Ñucanchijca canta catingaraicumi tucui imalla charishcacunata saquishcanchij— nirca.
29Chashna nijpi Jesusca, cashnami nirca:
—Dios mandacunpi yaicusha nijca, huasita, yaya mamata, huauquicunata, huarmita, saquishcami. 30Paica, cai pachapipish ashtahuan charingami, shamuj punllapipish huiñai causaita japingami, chaica chashnatajmi— nircami.
Jesusca cutinmi Paita huañuchinata huillashca
(Mat 20:17-19; Mar 10:32-34)
31Chai qʼuipami Jesusca, Paipaj chunga ishqui yachacujcunallata pushashpa cashna nirca: «Cunanca, Jerusalenmanmi huichiyanchij. Chaipimi Dios ima nishcata huillajcuna, Runa Aichayuj Ñucamanta imallata quillcashcaca pajtanga. 32Ñucataca, mana israelcunapaj maquipimi churangacuna. Paicunami Ñucataca pugllashpa asingacuna, cʼamingacuna, chʼucangacuna. 33Macashca huashami, huañuchingacuna. Huañuchijpipish, quimsa punllapica causarishallami» nircami.
34Chashna nijpipish yachacujcunaca, Jesús imata nisha nishcata mana yuyaita japircacunachu. Ima shina chashna tucuna cashcata manataj yuyaita japircacunachu.
Jesusca mana ricuj runatami Jericopi alliyachishca
(Mat 20:29-34; Mar 10:46-52)
35Jericoman Jesús chayagricujpica, ñan cʼuchupimi mana ricuj runa mañashpa tiyacurca. 36Chai runaca, achca gentecunata uyashpami: “¿Imataj tiyan?” nishpa tapurca. 37Pai tapujpica: “Nazaretmanta Jesusmari caita pasacun” nishpami huillarcacuna. 38Chaita uyaihuanmi:
—¡Davidpaj Churi Jesús, ñucata llaquihuaiari!— nishpa caparirca.
39Shina nijpica, ñaupashpa ricujcunami:
—Upalla, ama caparichu— nircacuna.
Chashna nicujpipish:
—¡Davidpaj Churi Jesús, ñucata llaquihuai!— nishpami, ashtahuan sinchita caparirca.
40Chaimantami Jesusca shayarishpa, Paipaj ñaupajman pushamuchun cacharca.
Ña chayamujpica:
41—¿Imatataj rurachun ningui?— nishpami tapurca.
Shina nijpi, chai runaca:
—Apu, ñuca ñahuita alliyachihuai— nircami.
42Shina nijpi Jesusca:
—Shinashpaca ricuilla. Alliyachinata crishcamanta, alliyailla— nircami.
43Jesús chashna nijpi, paipaj ñahui ña ricujpimi chai runaca, Taita Diosta jatunyachishpa, Jesusta catishpa rirca. Chashna alliyachijta ricujcunapish, tucuicunami Taita Diostaca alabarcacuna.
Pilda văduvei stăruitoare
1Le‑a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze.
2El a zis:
– Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu‑i era rușine. 3În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și‑i zicea: „Fă‑mi dreptate în disputa cu acuzatorul meu!“ 4Pentru o vreme n‑a vrut să‑i facă dreptate, dar după aceea și‑a zis: „Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nici de oameni nu mi‑e rușine, 5totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit și să mă bată la cap!“
6Apoi Domnul a zis:
– Să auziți ce zice judecătorul cel nedrept! 7Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei?! 8Vă spun că le va face dreptate în curând! Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință8 Lit.: credința. pe pământ?
Pilda fariseului și a colectorului de taxe
9A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:
10– Doi oameni s‑au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era vameș. 11Fariseul stătea în picioare și se ruga în11 Sau: despre. sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulterini – sau ca și vameșul acesta! 12Eu postesc de două ori pe săptămână12 Vezi nota de la 5:33. și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!“ 13Vameșul însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, îndură‑Te de mine, păcătosul!“ 14Eu vă spun că mai degrabă acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, iar cel ce se smerește, va fi înălțat!
Isus și copilașii
(Mt. 19:13-15; Mc. 10:13-16)
15I‑au adus și niște copilași ca să Se atingă de ei15 Cu scopul de a‑i binecuvânta (vezi Mc. 10:16)., dar ucenicii, când au văzut aceasta, i‑au mustrat.
16Isus însă i‑a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“
Isus și conducătorul bogat
(Mt. 19:16-30; Mc. 10:17-31)
18Un anumit conducător L‑a întrebat, zicând:
– Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?
19Isus i‑a zis:
– De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.19 Afirmația lui Isus este interpretată în moduri diferite: 1) unii comentatori consideră că Isus, deși știa foarte bine că este Dumnezeu, îi spune tânărului aceste cuvinte pentru a da dovadă de smerenie. 2) Alții susțin că, prin această afirmație, Isus neagă faptul că este bun și că este Dumnezeu. 3) O altă categorie de comentatori sunt de părere că întrebarea este una retorică, având rolul de a‑l determina pe tânăr să‑și clarifice îndoielile, să se gândească mai bine la cine este, de fapt, Isus și să acționeze în consecință. Cu alte cuvinte, Isus îi spune acestuia: „De vreme ce Mă numești «bun» și știm cu toții că doar Dumnezeu este bun, presupun că știi foarte bine cine sunt.“ Această interpretare se încadrează cel mai bine în logica întregului context (v. 18-30): dacă Isus nu este bun și nu este Dumnezeu, atunci de ce I s‑ar adresa astfel, de ce L‑ar întreba cum poate să moștenească viață veșnică și, în cele din urmă, de ce și‑ar vinde toată averea ca să‑L urmeze? Dar dacă tânărul crede cu adevărat ceea ce spune, – că Isus este bun și, prin urmare, este Dumnezeu –, atunci se merită să facă orice sacrificiu ca să‑L urmeze. De asemenea, afirmația lui Isus trebuie înțeleasă atât în contextul evangheliei lui Marcu (vezi și 2:7, 10; 12:36-37; 14:62), cât și în contextul întregului NT, unde se menționează explicit că Isus Cristos este Dumnezeu, este Una cu Tatăl (vezi, de ex., In. 1:1; 10:30; 14:9; Flp. 2:5-9; Evr. 1:3 etc.). 20Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“
21El a spus:
– Pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea21 În iudaism un om devenea responsabil de păzirea poruncilor lui Dumnezeu la vârsta de 13 ani..
22Auzind aceasta, Isus i‑a zis:
– Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!
23Când a auzit el aceste lucruri, s‑a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:
– Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
26Cei ce au auzit aceasta au zis:
– Atunci cine poate fi mântuit?
27El a zis:
– Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.
28Atunci Petru I‑a zis:
– Iată, noi le‑am lăsat pe ale noastre și Te‑am urmat.
29El le‑a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu 30și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 20:17-19; Mc. 10:32-34)
31Apoi i‑a luat deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată că ne suim spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. 32Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat 33și, după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
34Ei n‑au înțeles nimic din aceste lucruri. Vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.
Isus vindecă un orb lângă Ierihon
(Mt. 20:29-34; Mc. 10:46-52)
35În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. 36Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37L‑au înștiințat că trece Isus nazarineanul.
38Atunci el a început să strige, zicând:
– Isuse, Fiul lui David38 Titlu mesianic [peste tot în carte]. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, mai întâi, și apoi Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5)., ai milă de mine!
39Cei ce mergeau înainte, îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:
– Fiul lui David, ai milă de mine!
40Isus S‑a oprit și a poruncit să fie adus la El.
Când orbul s‑a apropiat, Isus l‑a întrebat:
41– Ce dorești să fac pentru tine?
El I‑a răspuns:
– Doamne, să‑mi recapăt vederea!
42Isus a zis:
– Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a vindecat42 Vezi nota de la 7:50..
43Deodată el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.
