1«ئایا ژیانی مرۆڤ لەسەر زەوی خزمەتکردن و ڕەنجکێشان نییە،
ڕۆژانیشی وەک ڕۆژانی ڕەنجدەرێک نییە؟
2وەک چۆن کۆیلە تامەزرۆی سێبەرە و
کرێکاریش چاوەڕێی کرێیەکەیەتی،
3ئاواش مانگەکانی بێ ئومێدی بۆم بوون بە میرات و
شەوانی چەرمەسەری بوون بە بەشم.
4کە دەچمە سەر جێگاکەم دەڵێم: ”کەی بێت هەستم،“
شەو درێژە دەکێشێت و هەتا بەرەبەیان ئەم دیو و ئەو دیو دەکەم.
5گۆشتم کرم و قەتماغە پۆشیویەتی،
پێستم شەقار بووە و کێمی کردووە.
6«ڕۆژگارم لە تەون خێراترە و
بێ هیوا کۆتایی دێت.
7ئەی خودا، لە یادت نەچێت کە ژیانم هەناسەیەکە و
ئیتر چاوەکانم خۆشی نابینن.
8ئەو چاوەی کە ئێستا دەمبینێت لەمەودوا نامبینێت،
چاوت بڕیوەتە من، بەڵام من بوونم نابێت.
9هەور پەرت دەبێت و نامێنێت،
بە هەمان شێوە ئەوەی دادەبەزێتە ناو جیهانی مردووان سەرناکەوێتەوە.
10ئیتر ناگەڕێتەوە ماڵەکەی خۆی و
دەوروپشتی لە یادی دەکەن.
11«لەبەر ئەوە منیش دەمم ناگرم،
لە تەنگی ڕۆحمەوە قسە دەکەم،
لە دڵشکاویمەوە سکاڵا دەکەم.
12بۆچی پاسەوانت لەسەر داناوم؟
ئایا من دەریام یان ئەژدیهام؟
13ئەگەر بڵێم نوێنەکەم دڵنەواییم دەداتەوە،
جێگاکەم دڵتەنگییەکەم دەڕەوێنێتەوە،
14بە خەون دەمترسێنیت و
بە مۆتەکە دەمتۆقێنیت.
15لەبەر ئەوە گیانم خنکان هەڵدەبژێرێت،
مردنم پێ باشترە لەم پەیکەرە ئێسکە.
16توامەوە، بۆ هەتاهەتایە ناژیم،
وازم لێ بهێنە، چونکە ڕۆژگارم هیچ واتایەکی نییە.
17«مرۆڤ چییە هەتا بایەخی پێبدەیت و
هەتا بیری خۆتی پێوە خەریک بکەی،
18هەموو بەیانییەک بەسەری بکەیتەوە و
هەموو ساتێک تاقی بکەیتەوە؟
19هەتا کەی ڕووت لێم وەرناگێڕیت و
مۆڵەتم نادەیتێ هەتا تفەکەم قووت بدەم؟
20ئەگەر گوناهیشم کردبێت،
کە تۆ چاودێری مرۆڤیت،
ئایا هیچ کاردانەوەیەکی لەسەر تۆ هەبووە؟
بۆچی منت کردووە بە نیشانەی تیری خۆت؟
ئایا بووم بە بار بەسەر تۆوە؟
21ئەی بۆ لە یاخیبوونم خۆش نابیت و
تاوانم ناسڕیتەوە؟
چونکە بەم نزیکانە لەناو خاکدا ڕادەکشێم و
بەدوامدا دەگەڕێیت، بەڵام من بوونم نابێت.»
1Oare nu are omul o viață plină de trudă1 Vezi Is. 40:2. Termenul ebraic se poate referi și la greutatea serviciului militar. pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui zilier1 Sau: mercenar.?
2Ca un rob care tânjește după umbră
sau ca un zilier care își așteaptă plata,
3așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune
și nopți de necaz mi s‑au dat.
4Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.
5Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii;
pielea îmi crapă și supurează.
6Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului
și se sfârșesc fără speranță.
7Adu‑Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi‑e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea binele.
8Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea;
ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.
9Ca norul care se risipește și trece,
tot așa cel ce se coboară în Locuința Morților9 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]. nu se va mai ridica.
10Nu se va mai întoarce la casa lui
și nu‑și va mai cunoaște locul.
11De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în necazul duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12Sunt eu Marea sau un monstru al mării,
de ai pus o strajă în jurul meu?
13Când zic: «Patul meu mă va mângâia
și așternutul îmi va alina plângerea!»,
14atunci Tu mă înspăimânți cu vise
și mă îngrozești cu vedenii.
15Așa că aș alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16Le disprețuiesc…! Nu voi trăi în veci!
Lasă‑mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!
17Ce este omul, ca să‑l apreciezi
și să‑ți îndrepți inima spre el,
18să‑l cercetezi în fiecare dimineață
și să‑l încerci în orice clipă?
19Nu vei înceta oare să te mai uiți la mine
și să mă lași astfel singur, măcar până‑mi înghit saliva?
20Dacă am păcătuit, ce Ți‑am făcut Ție,
Veghetor al oamenilor?
De ce m‑ai luat drept țintă?
Am devenit o povară pentru Tine?
21De ce nu‑mi ierți fărădelegea
și nu‑mi dai la o parte nelegiuirea?
Căci acum mă voi culca în țărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“
